Anulare act administrativ. Decizia nr. 1419/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1419/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 414/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1419/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: O.-M. I.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: P. M. C.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta M. M. I. în contradictoriu cu intimatele Direcția de S. Publică Iași și . Cărămizi SRL, având ca obiect recurs declarat împotriva sentinței nr. 2325/ca din 25.10.2012, pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. S.-R. C. pentru recurentă și av. T. A. pentru intimata . Cărămizi SRL.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Av. S.-R. C., pentru recurentă, solicită admiterea recursului și să se constate că prin sentința recurată, în mod greșit și nelegal instanța de fond a apreciat ca inadmisibilă acțiunea, reținând în mod nejustificat că actul atacat nu reprezintă un act administrativ în înțelesul legii și că nu produce efecte juridice proprii.
Arată apărătorul recurentului că din chiar textul care reglementează notificarea contestată rezultă că nu are caracterul de simplu îndrumar, de extras de informare cu privire la condițiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească un proiect.
Notificarea contestată reprezintă, așa cum chiar cuprinsul acesteia consemnează, o avizare din punct de vedere a legalității a proiectului elaborat și depus spre aprobare. Faptul că avizarea dată de DSP este doar un act administrativ necesar și premergător elaborării PUZ-ului, care la rândul său va fi aprobat prin hotărâre de consiliu focal, nu îi modifică caracterul intrinsec de act administrativ care produce efecte juridice.
Avizele care stau la baza întocmirii și aprobării unui PUZ, printre care și cel emis de DSP și care face obiectul prezentei acțiuni, sunt acte administrative obligatorii și care produc efecte juridice depline față de entitatea administrativă care va analiza și aproba Planul urbanistic final în sensul în care Consiliul local nu va mai analiza legalitatea acestor avize, ci doar va verifica existența acestora.
Solicită să se aprecieze că interpretarea instanței de fond excede dispozițiilor legale și împiedică accesul reclamantei la un tribunal care să îi analizeze în fond cererea formulată și să aprecieze cu privire la legalitatea modului în care actul administrativ a fost emis.
Față de toate motivele expuse, apărătorul recurentei solicită admiterea recursului formulat, respingere excepției inadmisibilității ridicată din oficiu și reținută în mod nelegal de instanța de fond, casarea în întregime a sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași pentru soluționarea în fond a cererii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat T. A. pentru societatea intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Arată apărătorul intimatei că prima instanța a calificat, în mod corect, Notificarea atacată ca fiind o operațiune administrativă prealabilă/pregătitoare emiterii actului administrativ reprezentat de autorizația de construire;
În concret, în anul 2011, W. a solicitat DSP asistența de specialitate de sănătate publică, în scopul întocmirii și, ulterior, aprobării PUZ pentru construire hale de producție și depozitare, respectiv obținere autorizație construire pentru obiectivul propus.
În continuare, DSP a emis Notificarea atacată, prin care subscrisa a fost informată cu privire la îndeplinirea cerințelor privind igiena și sănătatea publică pentru obiectivul propus, împreună cu propunerile și recomandările pentru asigurarea conformității proiectului.
Pentru calificarea juridică a Notificării contestate, ca fiind o operațiune administrativă (act premergător), instanța a avut în vedere conținutul acesteia, procedura în baza căreia a fost emisă și caracteristicile actului administrativ, astfel cum sunt reglementate în mod imperativ de dispozițiile art.2 din Legea 554/ 2004.
Din conținutul Notificării contestate rezultă că aceasta este un simplu un act de informare, nefiind act administrativ în sensul art. 2 (1) (c) din Legea nr. 554/2004. Notificarea atacată a fost emisă în considerarea procedurii reglementate de Ordinul nr. 1030/2009 - neconstituindu-se într-un aviz/autorizare sanitară.
Din susținerile recurentei, în sensul că Notificarea atacată ar reprezenta o avizare sanitară, rezultă că aceasta face o confuzie cu privire la procedura urmată de subscrisa în demersul său. Atrage atenția asupra faptului că procedurile de reglementare sanitară sunt următoarele: autorizarea sanitară a funcționării în baza declarației pe propria răspundere (art. 5-8 Ordinul 1030/2009); autorizarea sanitară a funcționării în baza referatului de evaluare (art. 9 - 16 din Ordinul 1030/2009); certificarea conformității cu normele de igienă, sănătate publică și alte reglementări legale specifice domeniului de activitate, la cererea titularilor activităților (art. 17 din Ordinul 1030/2009); asistență de specialitate de sănătate publică, la cererea persoanelor fizice și juridice (art. 18 din Ordinul 1030/2009).
Spre deosebire de procedura autorizării sanitare sau a certificării conformității, în cazul procedurii privind asistență de specialitate de sănătate publică nu se poate discuta despre o avizare sau autorizare sanitară, astfel cum în mod eronat susține recurenta, ci despre un simplu act de informare raportat la cerințele legale de îndeplinit privind igiena și sănătatea publică.
Susținerile în sensul că Notificarea reprezintă un simplu act de informare, sunt confirmate atât de conținutul actului contestat, cât și de modalitatea în care legiuitorul a ales să reglementeze procedura privind asistența de specialitate publică prin art. 3 (4) și art. 18 (3) din Ordinul 1030/2009.
Notificarea contestată nu constituie act administrativ, în sensul art. 2 (1) (c) din Legea nr. 554/2004, întrucât „nu îndeplinește condiția de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice".
Pentru motivele arătate în scris și oral apărătorul societății intimate solicită respingerea recursului cu acordarea cheltuielilor de judecată a căror dovadă o depune.
Apărătorul intimatei precizează că onorariul vizează și cheltuielile de transport, iar suma solicitată este prevăzută la pct. 1 a cărei valoare este de 39.125,10 lei.
Avocat S. pentru recurentă lasă la aprecierea instanței cu privire la cheltuielile de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr._ /12.01.2012, reclamanta Musteată M. I. a chemat-o în judecată pe pârâta Direcția de S. Publică a jud. Iasi, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea Notificării privind respectarea legalitătii nr. 8847/28.09.2011 emisă de pârâtă cu privire la PUZ “introducere teren în intravilan si construire hale de productie si depozitare” amplasat în extravilan . N., jud. Iasi. S-a solicitat, de asemenea, în temeiul disp. art. 15 din L. nr. 554/2004, suspendarea notificării până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că notificarea emisă de pârâtă implică amplasarea unei fabrici de cărămidă care va prelua si arde aproximativ 680 tone de argilă pe zi, 194 tone nisip pe zi, cenusă de termocentrale de 19,4 tone pe zi, petrol cocs si gaz metan de circa_ mc pe zi la numai 270 metri de halele de crestere a porcilor ale Suniprod SA si la numai 530 m de un complex cu peste_ de locuri pentru păsări, în imediata apropiere fiind încă un complex pentru păsări si 2 abatoare.
Reclamanta a sustinut că notificarea încalcă interdictia privind ridicarea oricărui fel de constructii în interiorul zonei de protective sanitară, conform Legii nr. 204 privind protejarea exploatatiilor agricole si art. 13 din Normele de igienă si recomandările privind mediul de viată al populatiei aprobate prin ordinal nr. 536/1997. Se încalcă art. 11 si art. 3 pct. 1 din Legea minelor, vizând zonele de protectie sanitară.
Pârâta DSP a jud. Iași a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitătii actiunii, dat fiind că notificarea privind respectarea legalitătii nr. 8847/28.09.2011 nu poate fi asimilată actelor administrative, asa cum sunt ele definite de art. 2 alin. 1 lit. c din L. nr. 554/2004.
Prin încheierea de sedintă din 05.06.2012, instanta, din oficiu, în baza disp. art. 16 indice 1 din L. nr. 554/2004, a dispus introducerea în cauză a beneficiarului notificării, . Cărămizi SRL.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 2325/ca/25.10.2012, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția de S. Publică Iași, și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta M. M. I. în contradictoriu cu pârâții Direcția de S. Publică Iași și . Cărămizi SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actul administrativ este definit prin art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice .
Prin prezenta actiune reclamanta Musteată M. I. a solicitat instantei de contencios administrativ suspendarea executării si anularea notificării privind respectarea legalitătii nr. 8847/28.09.2011 emisă de pârâta DSP Iași în favoarea . Cărămizi SRL.
Pentru a putea fi calificată drept act administrativ si, astfel, prezenta actiune, cu ambele capete de cerere, să fie admisibilă, notificarea contestată trebuie să îndeplinească în mod cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c din L. nr. 554/2004.
Este fără îndoială faptul că notificarea privind respectarea legalitătii (notificarea de asistentă de specialitate de sănătate publică a conformitătii) este emisă de o autoritate publică, DSP a jud. Iasi, în regim de putere publică în vederea executării în concret a dispozițiilor legii, însă aceasta nu îndeplinește condiția de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice.
De altfel, dispozițiile art. 18 din Ordinul nr. 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire si pentru functionarea obiectivelor ce desfăsoară activităti cu risc pentru starea de sănătate a polulatiei prevăd expressis verbis că notificarea este procedura prin care personalul de specialitate din cadrul unitătii analizează si evaluează conformarea unui proiect la normele de igienă, în baza unei documentatii depuse de către orice persoană interesată.
Concluzionând, notificarea privind respectarea legalitătii este, potrivit voinței legiuitorului, un act de informare prin care solicitantului i se aduc la cunoștință normele sanitare care trebuie respectate în ceea ce priveste amplasarea, amenajarea, construirea si functionarea obiectivelor ce desfăsoară activităti cu risc pentru starea de sănătate a polulatiei.
Prin notificarea contestată s-a adus la cunostinta beneficiarului . Cărămizi SRL care este distanta de respectat dintre clădirile învecinate (distantele vor fi impuse de studiul de impact pe stare de sănătate care se va elabora între faza PUZ – fază neparcursă până în prezent - si faza PAC), informatii privind alimentarea cu apă potabilă si canalizare în sistem centralizat.
Instanta constată că este fără îndoială că notificarea privind respectarea legalitătii emisă de Directia de S. Publică a jud. Iasi în favoarea . Cărămizi SRL nu produce efecte juridice proprii, în realitate acesta fiind o operațiune administrativă prealabilă/pregătitoare emiterii actului administrativ reprezentat de autorizația de construire, operațiune care se atacă în fața instanței de contencios administrativ odată cu însuși actul administrativ.
După obținerea notificării, solicitantul este liber să se conformeze prevederilor sale – în sensul întocmirii documentației și al obținerii acordurilor/avizelor/planurilor urbanistice necesare – pentru a obține autorizația solicitată sau să nu facă nici un demers, respectiv să renunțe la obținerea autorizației.
Împotriva sentinței nr. 2325/CA/2012, pronunțată de Tribunalul Iași, a declarat recurs M. M. I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului său, recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, reținând în mod nejustificat că actul atacat nu reprezintă un act administrativ în înțelesul legi și că nu produce efecte juridice proprii.
A susținut recurenta că avizele care stau la baza întocmirii și aprobării planului urbanistic zonal, printre care și cel emis de Direcția de S. Publică Iași ce face obiectul prezentei cauze, sunt acte administrative obligatorii care produc efecte juridice depline față de entitatea administrativă ce va analiza și aproba planul urbanistic final.
A mai invocat recurenta că interpretarea instanței de fond excede dispozițiilor legale și împiedică accesul reclamantei la un tribunal care să îi analizeze cererea în fond și să aprecieze cu privire la legalitatea modului în care actul administrativ a fost emis.
Prin întâmpinare, intimatele Direcția de S. Publică Iași și . Cărămizi SRL au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul nu este întemeiat, niciuna dintre criticile formulate nefiind de natură să conducă la reformarea sentinței în sensul solicitat de autorul căii de atac.
În conformitate cu dispozițiile art. 18 din Ordinul nr. 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire si pentru funcționarea obiectivelor ce desfășoară activități cu risc pentru starea de sănătate a populației, personalul de specialitate analizează si evaluează conformarea proiectului la normele de igiena si sănătate publica si/sau la alte reglementari legale, efectuează evaluarea obiectivului, după caz, și eliberează notificarea privind respectarea legalității, inclusiv propuneri de modificare și recomandări pentru asigurarea conformității.
Prin notificarea nr. 8847/28.09.2011 i s-a adus la cunoștința beneficiarului . Cărămizi SRL care este distanta de respectat dintre clădirile învecinate (distantele vor fi impuse de studiul de impact pe stare de sănătate care se va elabora între faza PUZ si faza PAC), informații privind alimentarea cu apă potabilă si canalizare în sistem centralizat.
Actul nr. 8847/28.09.2011 nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, republicată, întrucât, astfel după cum rezultă fără echivoc și din conținutul său, nu este apt a produce efecte juridice prin el însuși, fiind emis în vederea pregătirii emiterii actului administrativ propriu-zis. N. nr. 8847/28.09.2011, deși este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, nu poate constitui obiectul acțiunii în contencios administrativ deoarece nu corespunde definiției date actului administrativ din art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, pentru că nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice.
Astfel de acte denumite în doctrină și jurisprudență acte premergătoare sau forme procedurale prealabile actului administrativ, nu pot fi atacate separat în justiție, ci numai odată cu actul administrativ pe care îl precedă și, ca atare, sunt exceptate de la controlul de legalitate al instanțelor judecătorești, cererea de anulare a acestora în condițiile Legii contenciosului administrativ, fiind inadmisibilă.
Curtea de Apel mai reține că reclamantei-recurente nu i-a fost îngrădit accesul la justiție, din moment ce se află în fața unei instanțe de judecată, iar faptul că a primit o soluție nefavorabilă constând în aceea că s-a stabilit că legalitatea și temeinicia unui act premergător nu pot fi verificate de instanță decât în același timp cu actul administrativ pe care îl precedă nu echivalează cu încălcarea accesului liber la justiție.
În consecință, reținând că notificarea nr. 8847/28.09.2011 emisă de pârâta intimată, deși concretizează o voință, o opinie a unui organ de stat, nu este act administrativ de sine stătător, ci doar o operațiune administrativă foarte importantă, fără de care este afectată legalitatea actului ce urmează a se emite, și că nu există temei pentru a se reține că este împiedicat accesul reclamantei la un tribunal, Curtea de Apel, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta M. M. I. împotriva sentinței nr. 2325/CA/2012, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în cuantum de_,10 lei, formulată de W. S. de Cărămizi SRL, instanța de recurs reține că în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Totodată, practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului se statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).
În același sens dispune și decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Dispozițiile art. 274 alin. 3 din codul de procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocațial, astfel încât să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu.
Analizând gradul de complexitate al cauzei și al valorii obiectului, acțiunea principală neimplicând nici o dificultate în soluționarea ei, problema de drept dedusă judecății fiind simplă, Curtea de Apel consideră că nu există temei pentru a se reține că pricina ar fi una importantă pentru intimata W. S. de Cărămizi SRL, mai ales că este cunoscută practica judiciară a instanțelor de judecată în această materie.
În consecință, ținând seama de aceste aspecte, Curtea de Apel o va obliga pe recurenta M. M. I. la plata sumei de 1000 lei către intimata W. S. de Cărămizi SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de recurenta M. M. I. împotriva sentinței nr. 2325/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimata W. S. de Cărămizi SRL a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Aprilie 2013.
Președinte, I. O.-M. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat/tehnoredactat: OMI, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător: P. A.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 324/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3551/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
