Despăgubire. Decizia nr. 3291/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3291/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 888/45/2011*
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3291/2013
Ședința publică din 23 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – G. A.
Judecător – C. M.
Judecător – T. D. M.
Grefier – F. F.
S-a luat în examinare recursul introdus de C. Națională P. Compensarea Imobilelor-Care a Preluat Atribuțiile Comisiei Centrale P. Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 125 din 06.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 16 septembrie 2013, lucrările fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 septembrie 2013.
În termenul de pronunțare, la dosarul cauzei prin serviciul de registratură s-au depus prin fax 2 exemplare și prin poștă 1 exemplar, note de concluzii, formulate de recurentă.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 125/ca/06.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar_ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Z. A. în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a fost obligată să emită pe numele reclamantei Z. A. decizia referitoare la acordarea despăgubirilor în condițiile Legii 247/2005 pentru terenul în suprafață de 5100 m2 situat în Iași, . conform Dispoziției nr. 484/15.03.2007 emisă de către Primarul Municipiului Iași.
P. a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 484/15.03.2007 emisă de Primarul Municipiului Iași s-a propus acordarea de despăgubiri petentei Z. A. pentru terenul în suprafață de 5100 m2 amplasat în Iași, . și preluat de stat în mod abuziv.
Dosarul ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 484/15.03.2007 a fost înaintat pârâtei, însă până în prezent terenul nu a fost evaluat, nu au fost emise decizie și titlu de despăgubire.
În ceea ce privește Dispoziția nr. 484/15.03.2007 prin care se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru imobilul-construcție demolată și teren de 5100 m2, aceasta nu a fost contestată sau desființată, fiind comunicată pârâtei și producându-și efectele.
Împrejurarea că, prin Legea nr. 247/2005, nu a fost stabilit un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor formulate potrivit acestui act normativ și pentru emiterea titlului de despăgubire, nu justifică tergiversarea soluționării cererilor pe parcursul mai multor ani.
Din modul în care procedează pârâta și din analiza justificărilor acesteia formulate prin întâmpinare, rezultă că nu are în vedere un termen rezonabil pentru soluționarea cererii, așa cum este prevăzut de art. 6 din CEDO.
Realizarea dreptului reclamantei, în condițiile în care procedura administrativă a fost inițiată cu mai mult de 7 ani în urmă, nu se cuvine a fi obstrucționată de lipsa sau insuficiența măsurilor administrative luate de autorități.
Raportat la aspectele reținute, apreciind că dreptul reclamantei este deplin dovedit și că atitudinea pârâtei de tergiversare a soluționării cererii constituie o încălcare a art. 6 din CEDO și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că prima instanță dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenta invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere in următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
În acest sens arată recurenta că în cauză este în derulare o procedură administrativă, ce presupune parcurgerea mai multe etape. Astfel după parcurgerea primei etape, cea a transmiterii și înregistrării dosarelor, în etapa ulterioară, în cadrul analizării dosarului în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, s-a constat că terenul pentru care s-a emis Dispoziția nr. 484/15.03.2007 avea pentru suprafața de 0,44 ha categoria de folosință arabilă, nefiind susceptibil a face obiectul legii 10/_, ci al legii 18/1991.
Mai mult potrivit OUG4/2012 pentru o perioadă de 6 luni a fost suspendată emiterea titlurilor de despăgubire, astfel că nu poate acționa în afara cadrului legal, fiind necesar acordarea unui termen de grație de 6 luni pentru punerea în executare a hotărârii primei instanțe.
În plus, în condițiile în care dreptul subiectiv al reclamantei a fost recunoscut, în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și păstrarea sentinței Tribunalului ca legală și temeinică reluând susținerile și apărările formulate în fața primei instanțe. Intimata a invocat că
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
La termenul din 17.06.2013 instanța a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor București, entitare care potrivit art 16 din legea 165/2013 a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul, recursul fiind însă fondat ca urmare a modificării cadrului legislativ în materie, respectiv a adoptării legii 165/2013 ca urmare a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României de către Curtea Europenă a Drepturilor Omului.
Dispozițiile acestei legii sunt aplicabile în cauză potrivit art 4 care stipulează „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor”.
În primul rând curtea constată că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, s-a constituit C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta fiind în prezent entitatea competentă care dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor.
Curtea reține că în cauză legiutorul a înțeles să adopte reglementări noi, diferite de vechea procedură.
Astfel potrivit Art 16 Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).
Acest articol prevede că (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Față de aceste noi dispoziții legale, în baza art 312 c. pr.civ, curtea urmează să admită recursul declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București împotriva sentinței nr. 125/ca/06.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul obligării pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București, în termenul și în condițiile legii 165/2013, să emită o decizie prin care să soluționeze cererea reclamantei Z. A., având ca obiect emiterea titlului de despăgubire privind imobilul situat în Iași, ., dosar nr_/CC, urmând ca în ipoteza validării Dispoziției nr. 484/15.03.2007 emisă de către Primarul Municipiului Iași pârâta să emită și decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii, respectiv soluția prin care s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București, împotriva sentinței nr. 125/6.04.2012 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică în parte.
Obligă pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București, în termenul și în condițiile Legii nr. 165/2013, să emită o decizie prin care să soluționeze cererea reclamantei Z. A., având ca obiect emiterea titlului de despăgubire privind imobilul situat în Iași, ., dosar nr._/CC.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. A. C. M. T. D. M.
GREFIER,
F. F.
Red/tehnored MC
2 ex/18.10.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 141/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 417/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
