Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 02/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 15183/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1261/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte - G. A.
Judecător - C. M.
Judecător - T. D. M.
Grefier - F. O.
S-a luat în examinare recursul introdus de C. L. împotriva sentinței civile nr._.02.2013 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 aprilie, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2013.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Prin sentința nr. 374/2013 din 05 februarie 2013 Tribunalului Iași a admis excepția inadmisibilității acțiunii de față, invocată de pârâta prin întâmpinare, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de Ciacaru L., în contradictoriu cu Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Iași, având ca obiect contestația Deciziei de eliberare din funcție DGd 917/28.07.2011.
A reținut instanța de fond prin prisma excepției inadmisibilității invocate, raportat la art. 137 C.pr.civ., faptul că Ciacaru L., contestatorul din cauza de fata, a îndeplinit funcția de consilier superior Serviciul Inspecție Fiscala persoane fizice, consilier clasa 1, grad profesional superior, clasa 59 de salarizare, prin decizia DG-d 917/28.07.2011, dispunându-se conform art. 1 eliberarea sa din funcția publica deținuta, din data de 01.08.2011, ca urmare a reorganizării Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 89 alin.(1) din Legea n. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ " înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că procedura plângerii prealabile trebuie îndeplinită în cazul actelor pe care autoritatea publică emitentă le poate revoca în tot sau în parte.
Această reglementare este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a particularului care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă mai simplă și scutită de taxă de timbru.
Procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art. 109 alin.2 Cod procedură civilă.
Cu alte cuvinte, instanța sesizată cu o cerere în anularea unui act administrativ are obligația, înainte de a soluționa pe fond cauza, să examineze efectuarea procedurii prealabile.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul nu a formulat o plângere prealabilă față de decizia contestata decât după introducerea acțiunii in instanța, respectiv la 03.02.2012 (fila 23 dosar), adresându-se în mod direct instanței de judecată la 09.12.2011.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Tribunalul a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Admiterea excepției lipsei procedurii prealabile face de prisos cercetarea celorlalte capete de cerere subsidiare care vizau fondul cererii.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul Ciacaru L. considerând-o nelegală și netemeinică, în motivarea căreia arată că în mod eronat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocate de către intimata prin întâmpinare si i-a respins acțiunea ca inadmisibila pentru ca nu a fi fost îndeplinită procedura administrativa prealabila prevăzuta de art. 7 din Legea 554/2004.
Consideră recurentul că ceasta reținere a instanței de fond este total neadevărată, întrucât a contestat pe cale administrativa decizia de încetare a raporturilor de munca nr. DGd 917/28.07.2011, contestația fiind înregistrata de DGFP Iași cu nr. 3753/2012, înscris care a fost depus la dosarul cauzei si la instanța de fond și-l anexează și la cererea de recurs.
Aceasta procedură prealabilă a fost realizată conform dispozițiilor legale, până la primul termen de judecată, iar în temeiul art. 8 din Legea 554/2004, poate fi atacat la instanța de contencios administrativ și faptul că nu a primit vreun răspuns în termenul legal de la intimată.
Decizia de încetare a raporturilor de muncă, menționează la art. 4 că „prezenta decizie poate fi contestată conform legii, la instanța de contencios administrativ”, articol care face trimitere direct la instanța de contencios.
Și in situația în care a investit instanța cu acțiunea în anulare la data de 08.12.2011 și a formulat contestație administrativă la 03.02.2012, până la data când instanța a acordat primul termen de judecată 10.04.2012, era cu mult depășit termenul de soluționare a contestației pe cale administrativa, soluție pe care dealtfel nu a primit-o nici până în prezent.
Acest aspect a fost învederat instanței de judecata în cursul judecații la fond, situație față de care aceasta nu a ținut cont.
Pentru acest motiv solicită admiterea recursului, înlăturarea excepției și reținerea cauzei spre rejucarea fondului, considerând că se impune admiterea acesteia așa cum a fost formulată, pentru considerentele de fond pe care le dezvoltă în motivele de recurs, dar care nu pot fi însă analizate de instanța de recurs, care este mărginită a verifica sentința de fond doar prin prisma excepției dirimante ce a condus la respingerea acțiunii, iar în cauză prima instanță s-a pronunțat doar pe excepție, fără a mai analiza viciile de formă și de fond ale actului administrativ în litigiu.
Intimata nu a depus întâmpinare .
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 109 ind.1 al (2) din Codul de procedură civilă, în care se prevede expres că :„Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede expres aceasta”, a cărei dovadă trebuie „anexată la cererea de chemare în judecată” de reclamant, coroborate cu cele ale art.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprodus mai sus incident în raport de natura cauzei de față, din care se desprinde concluzia că această procedură prealabilă trebuie parcursă în mod obligatoriu anterior introducerii acțiunii de contencios administrativ, sub sancțiunea inadmisibilității.
Or, recurentul recunoaște expres, prin chiar motivele sale de recurs, că a formulat acțiunea la 9.12.2011, iar contestația administrativă la 03.02.2012 ,”până la data când instanța a acordat primul termen de judecată fixat pentru data de 10.04.2012”, astfel că nu a fost în măsură să anexeze dovada efectuării acesteia în anexa cererii de chemare în judecată, conform textului procedural sus-evocat, demersul său ulterior nefiind de natură a acoperi viciul de procedură, din moment ce textul de lege este imperativ și nu lasă loc de vreo interpretare, iar intimata a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de față prin întâmpinarea de la fila 12 dosar fond, fiind așadar respectate și dispozițiile art. 109 ind.1 al (3) Cod procedură civilă.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va respinge recursul formulat de reclamantul Ciacaru L. împotriva sentinței nr. 374/2013 din 05 februarie 2013 a Tribunalului Iași, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. L. împotriva sentinței nr. 374/5.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. C. M. T. D. M.
Grefier
F. O.
Red. G.A.
Tehnored.F.O.
2 ex./25.04.2013
Tribunalul Iași – jud. B. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4883/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4215/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
