Anulare act administrativ. Hotărâre din 08-04-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 4996/99/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1159/2013
Ședința publică din 8 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta L. L., împotriva sentinței civile nr. 2918 din 07.12.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 aprilie 2013.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2918/ca din 07.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar_ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta L. L. în contradictoriu cu pârâtul P. mun. Iași.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 258/23.03.2012 P. mun. Iași a dispus promovarea reclamantei L. L. pe funcția publică de referent clasa III, grad superior, clasa de salarizare 32, stabilindu-i un salariu de bază de 1,372 lei, un spor de condiții vătămătoare de 69 lei și un salariu total brut de 1,441 lei.
Contestația reclamantei împotriva acestei dispoziții a fost respinsă prin răspunsul nr._/26.04.2012.
Tribunalul reține că singurul motiv de anulare a dispoziției nr. 258/23.03.2012 ridicat de către reclamanta L. L. vizează stabilirea diferențiată a venitului său salarial față de cel al celorlalți funcționari care se bucură de aceeași funcție, vechime și atribuții.
În primul rând, instanța ia act că reclamanta nu a invocat săvârșirea nici unei nelegalități de către pârâtul P. mun. Iași atunci când a luat măsura promovării în funcția publică de referent clasa III, grad superior, clasa de salarizare 32.
Cu alte cuvinte reclamanta nu contestă încadrarea sa în funcție, grad și clasă de salarizare.
În al doilea rând, simplul fapt că nivelul salariului reclamantei este diferit de cel al altor funcționari publici nu este în sine o cauză de anulare a dispoziției nr. 258/23.03.2012, în condițiile în care nu sunt invocate și probate nerespectări ale procedurilor de încadrare în categoria corectă a funcției publice la care este îndreptățită reclamanta.
De altfel, pârâtul P. mun. Iași a justificat cuantumul mai mic al venitului salarial al reclamantei prin efectul încadrării deosebite a reclamantei în comparație cu restul funcționarilor publici ce au studii și vechime similare.
Reclamanta a fost încadrată la treapta de salarizare 3, iar colegii funcționari la treapta 1, ceea ce a atras niveluri diferențiate ale salariului.
Tribunalul mai reține că reclamanta nu a criticat în nici un mod respectiva încadrare.
De altfel, dispozițiile art. 2 din Legea nr. 283/2011 se referă la funcții, grade sau trepte similare în cadrul aceleiași instituții, autorități publice ca situație de fapt, premisă ce ar impune determinarea unor remunerații egale.
Cum, în speță, încadrarea reclamantei în treapta de salarizare a fost distinctă de cea a altor funcționari publici, Tribunalul consideră că nu s-a produs o situație discriminatorie în detrimentul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamanta L. L. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că Tribunalul dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând modificare sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenta invocă că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal și a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
În acest sens recurenta arată că prin dispoziția nr. 258/23.03.2012 emisă de P. mun. Iași a fost promovată pe funcția publică de referent clasa III, grad superior, clasa de salarizare 32, stabilindu-i un salariu total brut de 1,441 lei, în condițiile în care un alt angajat având aceeași funcție, vechime și atribuții beneficiază de salariu de 1729 lei. În lumina principiilor de bază ale salarizării rezultă că dispoziția nr. 258/23.03.2012 a produs o situație discriminatorie în detrimentul său. De asemenea prima instanță a încălcat dispozițiile art.2 din legea 283/2011 care prevede că salarizarea personalului promovat în funcții se face la nivelul de salarizare pentru funcțiile similare din instituția în care acesta este angajat.
Consideră că i s-a încălcat dreptul la apărare precum și dreptul la un proces echitabil în condițiile în care instanța a revenit asupra cererii sale încuviințate inițial și nu a mai solicitat relații de la pârâtă privind salarizarea colegilor săi funcționari publici având aceeași funcție, vechime și atribuții.
Subliniază faptul că nu este pentru prima oară când pârâta o discriminează în raport de alți funcționari publici, acest lucru întâmplându-se și în anii anteriori în ceea ce privește plata stimulentelor. Astfel, dacă în anul 2010 reclamanta beneficia de un cuantum de 1200 lei cu titlu de stimulente, valoarea acestora a fost redusă la 475 lei prin Dispoziția nr. 433/18.02.2011, acordându-i-se un supliment salarial de 6 lei fără să existe nici o justificare legală a acestor măsuri în condițiile în care reclamanta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu la nivel maxim care a justificat aplicarea stimulentelor financiare pe anul 2010.
Intimata nu a formulat întâmpinare .
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta L. L. în contradictoriu cu pârâtul P. mun. Iași, motivele invocate de recurentă neputând fi primite.
Curte reține că prin dispoziția nr. 258/23.03.2012 emisă de P. mun. Iași, reclamanta L. L. a fost promovată pe funcția publică de referent clasa III, grad superior, clasa de salarizare 32, stabilindu-i un salariu de bază de 1372 lei, un spor de condiții vătămătoare de 69 lei și un salariu total brut de 1,441 lei.
La stabilirea noului salariu s-a avut în vedere faptul că nivelul de salarizare în plată este corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 conform prevederilor art.13alin 2 din Legea 283/2011. Prin legea 284/2010 și respectiv Ordinul 42/2010 s-au desființat treptele de salarizare, dar salariile din grilă au rămas aceleași, adică la nivelul de salarizare corespunzător treptelor profesionale deținute în 2010. Acesta este avut în vedere la stabilirea salariului actual. Diferența de salarizare între reclamantă și alți angajat având aceeași funcție, vechime și atribuții care beneficiază de salariu de 1729 lei s-a produs ca urmare a faptului că aceștia aveau treapta I de salarizare anterior, în timp ce reclamanta a beneficiat de treapta III de salarizare . Atâta timp cât reclamanta a fost anterior încadrată la treapta de salarizare 3, iar alți colegi la treapta 1, s-au produs niveluri diferențiate ale salariului, care se mențin în mod firesc și în situația promovării ulterioare a funcționarului public. Curtea subliniază că dispoziția nr.433/11.02.2011 prin care salarizarea reclamantei s-a făcut în raport de vechea treaptă de salarizare deținută nu a fost contestată de reclamată.
Prin urmare nu se poate considera că dispoziția nr. 258/23.03.2012 a produs o situație discriminatorie în detrimentul reclamantei, cuantumul mai mic al venitului salarial al reclamantei fiind justificat prin efectul încadrării deosebite a reclamantei în comparație cu restul funcționarilor publici ce au studii și vechime similare.
Pentru același motive nu poate fi primită nici critica recurentului în sensul că prima instanță a încălcat dispozițiile art.2 din legea 283/2011 care prevede că salarizarea personalului promovat în funcții se face la nivelul de salarizare pentru funcțiile similare din instituția în care acesta este angajat. De altfel, dispozițiile art. 2 din Legea nr. 283/2011 se referă la funcții, grade sau trepte similare în cadrul aceleiași instituții, autorități publice ca situație de fapt, premisă ce ar impune determinarea unor remunerații egale. Cum, în speță, încadrarea reclamantei în treapta de salarizare a fost distinctă de cea a altor funcționari publici, nu se poate considera că s-au încălcat dispozițiile art.2 din legea 283/2011.
Curtea mai reține că nu au fost invocate și probate nerespectări ale procedurilor de încadrare în categoria corectă a funcției publice la care este îndreptățită reclamanta, sau faptul că vreo dispoziție legală s-a încălcat la reîncadrarea reclamantei.
Nu poate fi primită nici critica recurentului în sensul că prin soluția pronunțată prima instanță a încălcat dreptul la apărare precum și dreptul la un proces echitabil în condițiile în care instanța a revenit asupra cererii sale încuviințate inițial și nu a mai solicitat relații de la pârâtă privind salarizarea colegilor săi funcționari publici având aceeași funcție, vechime și atribuții. Pârâta a înaintat la dosarul cauzei parțial relațiile solicitate (fila 62) și au fost depuse de reclamanta dispozițiile privind reîncadrarea celorlalți funcționari, înscrisuri în raport de care nu se mai impunea solicitarea unor relații suplimentare.
Susținerile recurentei în sensul că nu este pentru prima oară când pârâta o discriminează în raport de alți funcționari publici, acest lucru întâmplându-se și în anii anteriori în ceea ce privește plata stimulentelor, nu au nici un fel de relevanță în prezenta cauză.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentul reclamanta L. L. împotriva sentinței nr. 2918/ca din 07.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta L. L. împotriva sentinței nr. 2918/07.12.2013, pronunțată de Tribunalul IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
R. G.
Red/Tehnored MC
2ex/ 26.04.2013
Jud fond:TȘ
| ← Pretentii. Decizia nr. 2657/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3716/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
