Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 167/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 379/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 167/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. G. Ș.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta I. M.-L. în contradictoriu cu pârâtul Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 19.11.2013, când:
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._, reclamanta I. M.-L. a solicitat in contradictoriu cu paratul Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, obligarea paratului sa emită ordin pentru redistribuirea ei pe funcția publica de polițist local, clasa III, grad profesional superior, treapta de salarizare 2, studii medii, funcție publica vacanta in cadrul aparatului de specialitate al Primarului ., sau pe o alta funcție publica de aceeași categorie, clasa si același grad profesional.
In motivarea acțiunii, reclamanta I. M. – L. a arătat ca începând cu data de 01.08.2006, a fost numită funcționar public, în urma unui concurs organizat de Primăria ., în conformitate cu legislația în vigoare, cu Dispoziția nr. 208, emisă de Primarul corn. Todirești, jud. V., în data de 31.07.2006; în data de 01.06.2010, exprimarul I. N., a emis Dispoziția nr. 287, ulterior adresei nr. 1873/03.05.2010 intitulată Preaviz, dispunând în ambele, deși la date diferite, încetarea raporturilor sale de serviciu, total netemeinic și nelegal;
La contestația sa, Tribunalul V. prin Sentința civilă nr. 275/CA/2011, dată în Dosar nr._, în urma probelor depuse, în mod corect, temeinic și legal a anulat atât Preavizul nr. 1873/03.05.2010, cât și Dispoziția nr. 287/01.06.2010, dispunând totodată reintegrarea sa pe funcția publică deținută și plata drepturilor bănești, cu respectarea art. 106, alin. (1) și (2), din Legea nr. 188/1999 r(2);
La recursul declarat de exprimar I. N., Curtea de Apel lași prin Decizia nr. 76/2012, a păstrat soluția de anulare atât a preavizului, cât și a dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu, respingând reintegrarea pe funcția publică deținută motivând că, funcția publică deținută a fost suprimată (cu toate că așa-zisa suprimare a avut loc în plin litigiu de muncă, cu mult ulterior disponibilizării), deși această faptă de suprimare nu este prevăzută în Statutul funcționarilor publici, dar fiind o hotărâre irevocabilă, trebuie respectată.
Deși a încercat a le atrage atenția magistraților judecători ai Curții de Apel lași, că prin decizia dată s-a încălcat flagrant art. 106, alin. (2), din Legea nr. 188/1999 r(2), prin două acțiuni de revizuire și una de completare dispozitiv, aceeași magistrați judecători ieșeni și-au menținut decizia privind reintegrarea.
Având în vedere motivarea Decizia de revizuire nr. 2648/2012, dată în dosar nr._, de Curtea de Apel lași (ce i-a fost înmânată în data de 19.12.2012), prin care la pag. 3, pct. 6, precizează: "Problema asigurării unui alt post sau a rezolvării cererilor formulate de funcționarul public, ce a fost eliberat nelegal din funcție nu poate fi rezolvată, în aceste condiții, decât de autoritățile administrative, aceasta excedând în prezent atât limitelor controlului de legalitate, ce a fost efectuat de Curtea de Apel lași, cât și a limitelor cererii de chemare în judecată", precum și în conformitate cu prevederile art. 104, din Legea nr. 18^/1999 r(2), cu modificările și completările ulterioare, în data de 10.01.2013, insistând și prin audiență în data de 22.01.2013, și prin fax și în data de 23.01.2013, s-a adresat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu acord scris pentru redistribuire pe funcția publică vacantă de polițist local, clasa III, grad profesional superior, treaptă de salarizare 2, deoarece îi era inferioară ca treaptă de salarizare, așa după cum reiese din Organigrama și Statul nominal de personal al Primăriei ., aprobate prin HCL nr. 21/23.11.2012.
Prin răspunsul primit de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu Adresa nr. 1065/06.02.2013, Președintele refuză a emite documentul solicitat în conformitate cu Statutul funcționarilor publici, recunoscând că a mai fost o solicitare anterior cererii sale și în același sens, și din partea Primăriei comunei Todirești, jud, V. în sub nr._ în data de 28.06.2012, solicitare la care nu au răspuns nici până în prezent.
Datorită tergiversării (sau poate neprofesionalism), procedeu în mod nejustificat, netemeinic și nelegal al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de a respecta art. 104, din Legea nr. 188/1999 r(2), cu modificările și completările ulterioare, respectiv de a emite Ordin al Președintelui pentru redistribuire, este în situația în care, deși este funcționar public numit printr-un act administrativ (Dispoziția nr. 208/2006) emis de persoana ce avea competență legală de numire în funcția publică (Primarul comunei Todirești, jud. V.), nu este primită la locul de muncă și nu-și poate exercita atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, actualul primar solicitându-i în mod expres acest document, pe care și el l-a solicitat în data de 28.06.2012, adresă la care nu i s-a răspuns în nici un fel până în prezent.
De asemenea mai menționează că deși, prin Raportul nr._, întocmit în urma unei activități de control, la solicitarea sa privind disponibilizarea abuzivă, la primăria comunei Todirești, jud. V., Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a constatat și consemnat la cap. 5, Abateri și încălcări ale reglementărilor privind funcția publică și funcționarii publici, respectiv cap. 5.1, Cu privire la situația juridica a doamnei I. M.-L.: "nerespectarea prevederilor art. 99 alin. (3), alin. (4), alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 188/1999 (versiune consolidate în 01.04.2010), în sensul că doamnei I. M. - L. nu i-a fost acordat preavizul în condițiile legii, nu a fost plătită în timpul preavizului, nu i-a fost pusă la dispoziție, în perioada de preaviz, o listă cu funcțiile publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Todirești, jud. V. și Primăria comunei Todirești, jud. V. nu a cerut, în timpul preavizului, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice vacante", nu a valorificat acest raport de control și nu a luat măsurile ce se impuneau prin respectarea legilor statului nostru de drept. Așa s-a ajuns în situația în care de trei ani, se luptă prin instanțe pentru a-și recupera funcția publică câștigată în urma unui concurs, din care a fost îndepărtată în mod nelegal, deși ANFP, avea obligația prin lege de a o apăra împotriva abuzului de a i se îngrădi dreptul constituțional la muncă.
Față de cele arătate mai sus, solicită obligarea Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, să emită Ordin al Președintelui, conform art. 104, alin. (6), din Legea nr. 188/1999 r(2), cu modificările și completările ulterioare, așa după cum a fost solicitat.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legii nr. 554/2004.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri.
Paratul Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a depus întâmpinare, invocând excepția tardivității introducerii acțiunii. Arata paratul ca art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare prevede că "corpul de rezervă este format din funcționarii publici care au fost eliberați din funcția publică în art.99 alin. (1) lit. a) - c), e) și g) și este gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. A. (2) al aceluiași articol prevede că "funcționarii publici părăsesc corpul de rezervă și pierd calitatea de funcționar public în următoarele situații: a) după împlinirea termenului de 2 ani de în corpul de rezervă".
Art. 7 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia".
Iar alin.(7) al aceluiași articol prevede că "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție".
Având în vedere textele legale mai sus menționate, precum și faptul că singurul act administrativ de eliberare din funcția publică ocupată de către doamna I. M. L. este Dispoziția primarului comunei Todirești, județul V., nr, 287/01.06.2010, rezultă că reclamanta a figurat în corpul de rezervă al funcționarilor publici, astfel cum rezultă și din evidențele gestionate la nivelul instituției, în perioada 01.06._12, perioadă în care ar fi putut să solicite redistribuirea pe o funcție publică de aceeași categorie, clasă și același grad profesional cu funcția publică deținută, sau pe o funcție publică inferioară, în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (2) și alin.(3) din Legea 188/1999 cu modificările și completările ulterioare.
Ori, reclamanta s-a adresat A.N.F.P. cu solicitarea de redistribuire, în data de 10.01.2013, prin adresa înregistrată la sediul instituției sub nr. 1065, după cum ea însăși precizează în acțiunea introductivă observându-se astfel că s-a depășit termenul privind realizarea procedurii plângerii prealabile.
Având în vedere că introducerea acțiunii este condiționată de parcurgerea procedurii plângerii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că și aceasta a fost tardiv introdusă.
În concluzie, solicită admiterea excepției tardivității acțiunii și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul învederează instanței faptul că reclamanta a introdus pe rolul Tribunalului V., Secția Civilă, acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr._, prin care a solicitat anularea Dispoziției primarului comunei Todirești, județul V., nr. 287/2010, prin care a fost eliberată din funcția publică, anularea Preavizului primarului comunei Todirești, județul V., nr. 1873/03.05.2010, precum și reintegrarea în funcția publică ocupată, instanța hotărând admiterea acestor capete de cerere.
Ulterior, primarul comunei Todirești a formulat recurs în cauza menționată, în data de 16.01.2012 fiind pronunțată Decizia nr. 76 de către Curtea de Apel Iași, Secția C. Administrativ și Fiscal, prin care s-au menținut dispozițiile instanței de fond cu privire la anularea Dispoziției primarului comunei Todirești, județul V., nr. 287/2010, prin care a fost eliberată din funcția publică, anularea Preavizului primarului comunei Todirești, județul V., nr. 1873/03.05.2010.
Precizează că în această cauză a fost introdusă ca parte și președintele A.N.F.P., însă instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia.
În consecință, având în vedere faptul că a fost anulat actul administrativ prin care s-a dispus cu privire la eliberarea reclamantei din funcția publică ocupată, rezultă că au încetat și efectele juridice ale acestuia.
Învederează instanței faptul că redistribuirea se poate realiza doar în temeiul art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare: "corpul de rezervă este format din funcționari publici care au fost eliberați din funcția publică în condițiile art 99 alin. (1) lit. a) - c), e) și g) și este gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici", coroborat cu art. 104 din același act normativ.
În consecință, având în vedere aspectele mai sus menționate, solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
În drept, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul Președintelui ANFP nr. 985/2011, Cod proc. civ.
La termenul din 10-06-2013, instanța a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului V..
Prin sentința nr. 1567 / CA / 2013 a Tribunalului V. a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr._ .
La data de 06.09.2013 a fost depusă la dosar întâmpinare prin care s-a reiterat excepția tardivității introducerii acțiunii și au fost invocate două noi excepții, respectiv cea a necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și cea a inadmisibilității acțiunii.
Reclamanta a mai depus la dosar o . înscrisuri.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, instanța urmează a o respinge.
Argumentele invocate prin întâmpinare în sprijinul acestei excepții pleacă de la o greșită înțelegere a obiectului acțiunii dedusă judecății. Astfel, în mod eronat s-a apreciat de către pârât că nu am fi în situația unui litigiu decurgând din existența raportului de serviciu în condițiile în care între reclamantă și pârâtul Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu există un asemenea raport. Litigiul a fost generat de reclamantă ca urmare a refuzului, în opinia acesteia nejustificat, al pârâtului de a-i soluționa cererea de redistribuire a ei pe o funcție publică vacantă de polițist local în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Todirești sau pe o altă funcție.
Va fi respinsă de asemenea și excepția inadmisibilității acțiunii. Pârâtul nu și-a justificat punctul de vedere în susținerea acestei excepției și prin urmare instanța, în lipsa argumentelor nu poate prezenta argumentele contrare acestei opinii. Se poate reține doar că potrivit disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă.
Apreciază instanța că este neîntemeiată și excepția tardivității.
Astfel, excepția tardivității poate viza doar nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru sesizarea instanței de judecată.
Ori, raportat la obiectul acțiunii întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, instanța apreciază că termenul de 6 luni prevăzut de disp. art. 11 lit. b) din legea nr. 554/2004 a fost respectat.
Potrivit acestui text de lege, acțiunea se poate introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.
Reclamanta a fost informată de refuzul de a i se admite cererea de redistribuire pe o funcție publică ulterior date de 6.02.2013, ulterior emiterii actului nr. 1065/06.02.2013, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 05.03.2013.
Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză deoarece reclamanta nu a înțeles să atace vreun act administrativ ci doar apreciind că în mod nejustificat i s-a refuzat soluționarea cererii, a solicitat obligarea pârâtului să o redistribuie pe o funcție publică vacantă.
De asemenea, faptul că la data la care s-a adresat Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, reclamanta mai era sau nu în corpul de rezervă al funcționarilor publici reprezintă o chestiune ce poate privi exclusiv fondul acestei cauze iar nu excepția tardivității acțiunii.
Pe fond, din analiza ansamblului materialului probator administrat în cauză, instanța apreciază că acțiunea este neîntemeiată, urmând a o respinge.
Se reține astfel că nu ne aflăm în situația unui refuz nejustificat al pârâtului de a o redistribui pe reclamantă într-o funcție publică vacantă. Cu privire la cererea formulată de reclamantă și înaintată pârâtului la data de 10.01.2013, acesta din urmă nu a admis-o în mod justificat în condițiile în care reclamanta la acea dată nu mai făcea parte din corpul de rezervă al funcționarilor publici.
Potrivit dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici părăsesc corpul de rezervă al funcționarilor publici și pierd calitatea de funcționar public după împlinirea terenului de 2 ani de la data trecerii în acest corp de rezervă.
. rezervă al funcționarilor publici s-a realizat la data disponibilizării, respectiv la data de 01.06.2010 și prin urmare calitatea de funcționat public în acest corp a încetat înainte de data formulării cererii, la data de 01.06.2012.
Chiar dacă cererea ar fost formulată în termen, pârâtul Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu îi putea da curs atât timp cât autoritatea publică locală nu a comunicat existența vreunui post vacant de funcționar public la nivelul entității administrativ-teritoriale.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, a inadmisibilității acțiunii și a tardivității introducerii acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta I. M. L. domiciliată în ., județul V. în contradictoriu cu Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cu sediul în București ., Sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 19.11.2013.
Președinte,
Ș. D. R. G.
Grefier,
A. C.
Red. ȘD
Tehnored. AC
2 ex. – 20.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4006/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 2112/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
