Contestaţie la executare. Decizia nr. 1317/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1317/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 1265/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1317/2013
Ședința publică de la 17 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. R. G. Ș.
Judecător: M. C. P.
Judecător: I. O. M.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul
A. N. N.-A. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, având ca obiect contestație la executare – recurs împotriva sentinței nr. 2595/ca/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că actele și lucrările dosarului au fost analizate în ședința publică din 12.04.2013, concluziile instanței fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.04.2013.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Prin sentința nr. 2595/ca/20.11.2012 a Tribunalului Iași s-a respins contestația formulată de A. N. A. in contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași, având ca obiect anularea deciziei de impunere nr 7505/31.10.2011 si a Deciziei nr 180-221/28.12.2011, emisă de intimată.
În motivare s-au reținut următoarele:
La data de 31.10.2011, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis decizia de impunere nr. 7505 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în cazul contribuabililor persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F.
A calculat pârâta, în sarcina reclamantului o contribuție de asigurări de sănătate de 952 lei, dobânzi de 615 lei, penalități de întârziere de 143 lei.
Reclamantul a contestat in termen legal decizia de impunere, aceasta fiind respinsă prin decizia nr.180_221/28.12.2011.
Instanța constată că, pentru toată perioada avută în vedere la întocmirea deciziei de impunere, reclamantul nu a dovedit că și-a exercitat dreptul de a-și alege liber casa de asigurări, nefiind depus la dosar nici un fel de contract de asigurare de sănătate cu vreuna dintre casele de asigurări.
Și chiar de ar fi apelat la forma de asigurare de sănătate voluntară, în conformitate cu disp. art. 208 alin. 7 din Legea 95/2006, tot subzistă pentru reclamant obligația de plată a contribuției pentru asigurarea socială de sănătate.
De asemenea, conform art. 213 alin. 4 din Legea 95/2006, categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alineatele 1 și 2 au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările de sănătate în condițiile legii.
Iar obligația virării acestei contribuții revine și persoanelor care exercită profesii libere ( art. 215 alin. 3 din aceeași lege).
Tribunalul constată că reclamantului îi este conferită calitatea de asigurat prin lege ( asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie în baza art. 208 alin. 3 din Legea 95/2006 ) și, în această calitate, îi incumbă și sarcina de a contribui la F.N.U.A.S.S., fără a avea relevanță inexistența vreunei convenții încheiate cu CAS IAȘI ori cu una dintre restul caselor de asigurări.
Referitor la dobânzi și penalități, Tribunalul reține că în acest litigiu, pârâta a stabilit obligația principală datorată de reclamant pentru perioada martie_11, caz în care sunt aplicabile disp. art. 119 alin. 1 Cod procedură fiscală, conform cărora, dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează după împlinirea termenului de scadență, respectiv cel prevăzut de Codul fiscal sau în alte legi care îl reglementează.
Prin urmare, în mod corect a procedat pârâta când a determinat cuantumul dobânzii și al penalităților de întârziere în raport de termenele legale de scadență și nu de cel al emiterii deciziei de impunere.
De altfel, obligația reclamantului de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate izvorăște direct din lege și nu din decizia de impunere, așa încât, reclamantul trebuia să plătească respectiva contribuție în cuantumul prevăzut de normele incidente indiferent de faptul emiterii sau nu a unui titlu de creanță anual sau de faptul informării ori a neinformării cu privire la existența debitului fiscal.
În plus, codul de procedură fiscală nu interzice ca prin același titlu de creanță, respectiv decizie de impunere, să fie stabilită atât datoria principală cât și accesoriile.
În consecință, constatând că reclamantul nu a demonstrat caracterul nelegal al actelor administrative fiscale contestate, acțiunea va fi respinsă ca fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A. N. N. – A..
În motivare s-a arătat că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
De asemenea, emiterea deciziei de impunere, pe baza declarațiilor de venituri transmise de ANAF, este permis de lege doar în situația existenței contractului și a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
În art. 259 alin.4 din Legea nr. 95/2006 este specificat cu claritate că au obligația să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare și se deduce ca în caz contrar, adică a lipsei contractului de asigurare nu au această obligație, astfel încât declarațiile transmise de ANAF pe baza protocolului existent între cele două instituții, nu aplicabilitate directă în prezentul caz.
Calitatea de asigurat se dobândește în momentul încheierii unui contract de asigurare cu CNAS așa cum este prevăzut și în art. 211 alin.1 din Legea nr. 95/2006.
Obligația de plată privind contribuția de asigurări de sănătate nu poate izvorî decât dintr-un raport juridic în care ambele părți își manifestă voința în acest sens, raport care naște drepturi și obligații. Prin inexistența raportului juridic între reclamant și CNAS, dovada unui titlu de creanță nu poate fi făcută, astfel încât pretinderea valorificării acestuia este nelegală.
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că recursul este neîntemeiat.
Retine Curtea că în mod corect Tribunalul Iași a respins contestația formulată arătând că decizia de impunere și decizia de soluționare a contestației sunt temeinice și legale.
Reclamantul a realizat venituri impozabile, conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal, și în aceste condiții, este legală stabilirea în sarcina lui a obligativității plății contribuțiilor la sănătate, în condițiile în care acesta a realizat venituri impozabile din activități independente. Reclamantul recurent nu a respectat prevederile legale privind declararea venitului, astfel încât pârâta a stabilit din oficiu obligațiile de plată, potrivit bazei de impunere comunicată acesteia de către ANAF.
Chiar daca in anii 2007 si 2009 a realizat pierderi ca urmare a activității desfășurate iar in anii 2008 si 2010 (in acest an doar până la momentul încetării activitatii) veniturile au fost 0 in mod justificat s-a stabilit contribuția pentru asigurările de sănătate a fost in funcție de venitul minim pe economie potrivit disp. art. 259 al. 9 din Legea nr. 95/2006.
În ceea ce privește susținerile privind lipsa unui contract de asigurare încheiat între acesta și Casa de Asigurări de Sănătate Iași, instanța apreciază că această situație de fapt nu poate constitui un motiv pentru exonerarea reclamantului de la plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 243/17.02.2011 publicată în M.O. nr. 303/03.05.2011, cu privire la obligațiile instituite de art. 216 din Legea nr. 95/2006, Curtea a reținut faptul că obligativitatea contribuției pentru asigurările de sănătate trebuie analizată în legătură cu un principiu ce stă la baza acestui sistem și anume principiul solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, acela de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane ce se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului asigurărilor de sănătate. Atât principiul obligativității, cât și cel al solidarității reprezintă o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății, precum și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.
Din interpretarea prevederilor art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006, a art211 alin. 1 din aceeași lege precum și a art.218 alin.1 lit. a rezultă fără putință de tăgadă faptul că, calitatea de asigurat se dobândește prin lege si încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România.
Nici dobândirea calității de asigurat și nici încetarea acesteia nu sunt condiționate de încheierea contractului de asigurare cu casa de asigurări de sănătate, de vreme ce asigurarea socială de sănătate este obligatorie.
În ceea ce privește debitul principal stabilit prin actele fiscale ce fac obiectul acțiunii, instanța apreciază că acesta a fost stabilit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. De altfel acest cuantum nu a fost criticat prin cererea de recurs formulata.
Și cu privire la dobânzile si penalitățile de întârziere acestea au fost corect stabilite potrivit termenelor legale de scadenta a obligației de plata si nu in funcție de data emiterii deciziei de impunere.
Pentru toate aceste considerente urmează a fi respins recursul și a fi menținute dispozițiile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul A. N. N.-A. împotriva sentinței nr. 2595/ 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.04.2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. | Judecător, I. O. M. |
Grefier, M. G. A. |
Red.Ș.D.R.G.
Tehnored.A.M.
2 ex./15.05.2013
Jud.fond: Tribunalul Iași – B. D. G..-
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1074/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4006/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
