Obligaţia de a face. Decizia nr. 771/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 8358/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 771/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. V. E.
Judecător: Ș.: D. R. G.
Judecător: G. A.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Iași - Administrația Finanțelor Publice Iași și pe intimatul R. A. Ș., având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 2982/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată și că se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
Instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr. 2982/Ca/2012 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul R. A. Ș. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice IAȘI la restituirea către reclamant a sumei de 1829 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și la plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 alin. 2 din OG nr. 92/2003, calculată începând cu a 46-a zi de la data cererii reclamantului de restituire a taxei de emisii poluante adresată pârâtei(12.07.2012).
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu F. în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu F. să plătească reclamantului suma de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că la data de 29.03.2012, cu chitanța . nr._ reclamantul a achitat la Trezoreria IAȘI taxa pentru emisii poluante pentru autoturismul marca SKODA, număr identificare TMBBF65JX73012547, importat din GERMANIA, în sumă de 1829 lei.
Instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
Taxa plătită de reclamantă este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Deși aceste dispoziții legale par a fi înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate de la 31.01.2012 până la 1.01.2013.
Or, potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54).
Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Or, prin suspendarea aplicării art. 4 al.2, nici la data stabilirii taxei de emisii poluante și nici în prezent nu se percepe taxă cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat cumpărat din țară.
Instanța reține că taxa privind emisiile poluante este la acest moment discriminatorie față de împrejurarea suspendării dispozițiilor legale care permit aplicarea acestei taxe și la vehiculele naționale cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată nici una din taxele reglementate succesiv . Suspendarea aplicării art. 4 favorizează astfel vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajează, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa privind emisiile poluante fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, instanța va admite acțiunea, va dispune obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice să restituie reclamantului suma reprezentând taxă privind emisiile poluante pentru înmatricularea autoturismului, cu dobânda legală calculată conform art. 124 Cod pr. fiscală pentru fiecare zi de întârziere până la restituirea integrală a sumei.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru această sumă, instanța apreciază că sunt incidente disp. art. 124 raportat la art. 117 alin. 2 și art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 coroborate cu art. 2 din Anexa la Ordinul nr. 1899/2004 al MFP pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, pârâta datorând dobânda din a 46-a zi de la data cererii de restituire adresată organului fiscal, așadar începând cu prima zi după expirarea celor 45 de zile puse la dispoziția organului fiscal competent pentru rezolvarea cererii de restituire a taxei achitată de contribuabil, taxă neconformă dreptului UE.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa de se calculează și se colectează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind motivul pentru care doar această autoritate are calitate procesuală pasivă în cauzele de acest tip.
Este adevărat că taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, dar aceasta nu înseamnă că între pârâta Administrația Finanțelor Publice a TG F. și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Așadar, în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în garanție, atât pârâta, cât și chematul în garanție nefiind altceva decât verigi ale aceluiași sistem, între ele neexistând nici o transmisiune de drepturi ori obligații, cu atât mai puțin una cu titlu oneros.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Iași - Administrația Finanțelor Publice Iași.
În motivare s-a arătat că în mod greșit prima instanță a considerat că reglementările interne, referitoare la taxa pe poluare pentru autovehicule, nu sunt conforme Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.
S-a mai arătat că în conținutul dispozitivului sentinței recurate s-a strecurat o eroare materială în sensul că în mod greșit a fost menționată Administrația Finanțelor Publice Tg. F. în loc de Administrația Finanțelor Publice Iași.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este întemeiat.
Astfel, în mod greșit prima instanță a menționat în conținutul dispozitivului sentinței nr. 2982/CA/2012 Administrația Finanțelor Publice Tg. F. deși acțiunea a fost formulată doar în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Iași. De altfel, această din urmă instituție este responsabilă în totalitate de încasarea taxei de poluare de la reclamant.
Pentru aceste motive urmează a fi admis recursul și a fi modificată în parte sentința atacată.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate, acestea nu pot fi primite.
S-a apreciat că în mod corect prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta la restituirea taxei de poluare și a dobânzii aferente.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, admițând recursul în interesul legii promovat de procurorul general, a statuat că „Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare, întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. l lit. d) din același cod”.
În raport de această situație, Curtea de Apel, constatând că din punct de vedere al dreptului material, hotărârea primei instanțe respectă hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțate în cauza C-402/09, privind pe I. T. și Statul român, și nr. C-263/10, privind pe N. și Statul român, prin care s-a stabilit că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație, în România, a unor vehicule cumpărate în alte state membre ale Uniunii, fiind contrară art. 110 din TFUE, și că, din punct de vedere procedural, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la inaplicabilitatea prevederilor art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare, este, conform dispozițiilor art. 330 ind. 7 din Codul de procedură civilă, obligatorie pentru instanțe, apreciază că în mod justificat instanța de fond a dat prioritate dreptului comunitar, motive pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul promovat de pârâtă urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței 2982/ 13.12.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași să plătească reclamantului suma de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 Martie 2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, A. G. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat SD
Tehnoredactat AVE
2 ex. – 20.03.2013
Tribunalul Iași
P. M. C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 842/2013. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4921/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
