Obligaţia de a face. Decizia nr. 168/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 952/99/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 168/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte - G. A.
Judecător - C. M.
Judecător - T. D. M.
Grefier - F. O.
S-a luat în examinare recursul introdus de M. G., împotriva încheierii din 02.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 12, având ca obiect obligația de a face – restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civil, și faptul că prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei recurentul M. G. a depus, taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, în baza art. 150 și art. 156 din Codul de procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2012, Tribunalul Iași a dispus, în temeiul art.155 ind. l Cod procedură civilă, suspendarea judecății acțiunii promovată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu F., pe motiv că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei chitanța de plată a taxei de poluare, precum și dovada înmatriculării autoturismului în România, deși i s-a cerut acest lucru prin încheierea din 21 septembrie 2012.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul M. G. care susține că: „odată cu depunerea acțiunii am depus la dosar dovada plății taxei de poluare: chitanța TS73436937/25.01.2011 + decizia de calcul a taxei de poluare nr.1437/25.01.2011, emise de A.F.P. Tg. F. și dovada înmatriculării autoturismului în România: Certificatul de înmatriculare_, emis de SRPCVIV Iași în data de 01.02.2011, și Carte Auto România/RAR-05.01.2011”; solicitându-se obligarea pârâtei „să returneze taxa de poluare încasată ilegal, în sumă de 6.712 lei”
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ 12, reclamantul M. G. a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Comunale Iași, să se constate „nulitatea absolută, pe motiv de nelegalitate, a Deciziei nr.1437/25.01.2011 și obligarea pârâtei să restituie suma de 6.714 lei, plătită ca taxă de poluare”, cerere la care a fost anexată copia adeverinței_ din anul 2011, emisă de Instituția Prefectului Județului Iași, decizia de calcul nr.1437 din 25.01.2011, emisă de A.F.P. Târgu F., actul de vânzare-cumpărare a autovehiculului, adresa nr.8322 din 24.03.2011, emisă de A.F.P. Târgu F. ca răspuns la cererea înregistrată sub nr.8107/21.03.2011, precum și certificatul emis de A.F.P. Tg. F. sub nr.1368/25.01.2011, că, la termenul din 21 septembrie 2012, reprezentantului reclamantului i s-a pus în vedere să depună chitanța de plată a taxei de poluare, precum și dovada înmatriculării autoturismului în România, și că, până la termenul din 21.11.2012, reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație, fapt ce a determinat instanța să dispună suspendarea judecății pricinii.
Curtea apreciază că măsura adoptată de prima instanță este temeinică și legală, întrucât, dat fiind faptul că obiectul acțiunii vizează restituirea unei sume despre care reclamantul afirmă că a plătit-o, cu o chitanță emisă la data de 25.01.2011, de către A.F.P. Tg. F., în condițiile în care în judecată este chemată Administrația Finanțelor Publice Comunale Iași, prezentarea acestui înscris era esențială pentru soluționarea cauzei.
Ca atare, constatând că este culpa reclamantului de a nu fi dat curs dispoziției instanței, că, în lipsa actului cu care se pretinde că s-a efectuat plata, judecata cauzei nu putea continua, și că doar acest înscris putea lămuri dacă plata a fost sau nu efectuată, cu ce titlu, și cărui organ fiscal îi revenea obligația de restituire, în condițiile în care există o neconcordanță evidentă între entitatea administrativă care a încasat suma și entitatea fiscală chemată în judecată, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de către reclamant, ca fiind nefondat.
PRNTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. G. împotriva încheierii din 02.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. C. M. T. D. M.
Grefier
F. O.
Red.T.D.M..
Tehnored.F.O.
2 ex/16.01.2013
Tribunalul Iași – jud. G. B. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3230/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2915/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
