Anulare act administrativ. Decizia nr. 4505/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4505/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 12233/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4505/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. E. P.
Judecător M. C. P.
Judecător D. R. G. Ș.
Grefier V.-E. A.
Pe rol se află judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul D. L. în contradictoriu cu intimat P. M. Iași, având ca obiect anulare act administrativ, recurs declarat împotriva sentinței nr. 106 din 22.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. A. pentru recurentul D. L.. Lipsește reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este al treilea termen de judecată, iar recurentul a depus, prin serviciul de registratură al instanței, extras din Regulamentul Local de Urbanism.
Întrucât înscrisul depus de recurent nu se impune a fi comunicat emanând de la intimată și nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată
Avocat B. A. pentru recurent arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În anul 2003 recurentului i s-a eliberat un certificat de urbanism și autorizație de construire în baza HCL 163/1999 fără să se considere necesar întocmirea PUZ-ului ori prima instanță a respins acțiunea tocmai pentru că recurentul nu a solicitat acest PUZ în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea 350/2001 și ale Hotărârii 163/1999.
Arată că recurentul s-a adresat cu solicitare de eliberare a certificatului de urbanism în condițiile documentației din 2003, în anul 2009 când nu erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 7/2011.
Solicită a se avea în vedere că este mai mult decât evident din actele dosarului că s-a tergiversat soluționarea unei cereri în mod abuziv, cerere similară cu cea formulată în anul 2003 și care a fost soluționată în mod facil. Mai solicită să se constate și că prima instanță a găsit incidente dispozițiile OUG nr. 7/2011 în condițiile în care solicitarea data din anul 2009 când nu se impunea PUZ-ul.
Pentru motivele prezentate oral și dezvoltate în scris apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că cererea nu a fost soluționată în raport de elementele cu care a fost învestită instanța.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 106/2013, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul D. L., în contradictoriu cu P. M. Iași.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului sub sancțiunea daunelor cominatorii de 150 lei/zi de întârziere la eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru împrejmuirea terenului proprietatea sa prin gard pe fundație și daune materiale de 5000 lei, precum și daune morale de 20.000 lei.
Tribunalul a reținut că prin cererea adresată Primarului M. Iași sub nr._/17.10.2007, reclamantul D. L. a solicitat emiterea unui certificat de urbanism pentru împrejmuirea terenului situat în Iași, .. Prin certificatul de urbanism nr. 3803/24.09.2009 emis de P. M. Iași s-a recomandat ca împrejmuirea să fie din gard viu, dublată eventual de un gard transparent de 0,5 cm. și care să nu obtureze accesele auto și pietonale existente. Totodată s-a recomandat ca la execuția lucrărilor se va avea în vedere existența utilităților.
Reclamantul s-a adresat Comisiei Municipale de Circulație pentru obținerea unui aviz în vederea amenajării unei parcări prin dalare și împrejmuire teren, iar aceasta, prin adresa nr_/10.11.2010, i-a comunicat reclamantului un răspunsul său negativ deoarece amplasarea gardului la limita dintre proprietatea sa și domeniul public va îngreuna circulația în zonă. Această comisie a recomandat reclamantului un schimb de terenuri, astfel încât să se elimine inconvenientul respectiv.
În vederea efectuării acestui schimb, reclamantul a propus să primească în locul terenului său un teren din spatele punctului termic nr.10, din spatele blocului H2, ., soluție cu care municipalitatea a fost de acord în principiu, cu condiția ca CET să confirme că rețeaua de apă caldă secundară ce leagă punctual termic de ..
Până la urmă, acest schimb de terenuri nu a putut fi efectuat întrucât terenul este străbătut de rețeaua termică ce alimentează blocurile din zonă. Aflându-se într-un impas, reclamantul a solicitat Primăriei Iași eliberarea unui alt certificat de urbanism, în care a propus ca soluție tehnică amplasarea unei cabine din prefabricate cu funcțiunea de garaj.
Prin certificatul de urbanism nr.2465/22.07.2011 se menționează că realizarea acestui obiectiv contravine OUG.7/2011, fiind necesară existența unei documentații pentru întocmirea unui Plan Urbanistic Zonal.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat instanței de judecată pentru obligarea pârâtei la emiterea unui certificate de urbanism în condițiile celui cu nr.3803/2009 și a autorizației de construire necesară.
Tribunalul a constatat că cererea reclamantului nu poate fi primită.
Potrivit art. 46 din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, planul urbanistic general are atât caracter director cât și de reglementare și reprezintă principalul instrument de planificare operațională constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol P.U.G. cuprinde reglementări pe termen scurt, cu privire la: a) stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității ; b)stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;c) zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație; d)delimitarea zonelor afectate de servituți publice; e)modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare; f) stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate; g) formele de proprietate și circulația juridică a terenurilor; h)precizarea condițiilor de amplasare și conformare a volumelor construite, amenajate și plantate; i) zonele de risc natural delimitate și declarate astfel, conform legii, precum și la măsurile specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor și realizarea construcțiilor în aceste zone; j) zone de risc datorate unor depozitări istorice de deșeuri.
Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu și lung cu privire la: a)evoluția în perspectiva a localității; b)direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu; c) traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean; d) zonele de risc natural delimitate și declarate astfel, conform legii, precum și la măsurile specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor și realizarea construcțiilor în aceste zone; e)lista principalelor proiecte de dezvoltare și restructurare; f) stabilirea și delimitarea zonelor cu interdicție temporară și definitivă de construire;g)delimitarea zonelor în care se preconizează operațiuni urbanistice de regenerare - urbană. Potrivit art. 47 din aceeași lege, planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrală a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată.
Având în vedere Hot. nr.163/9.08.1999 a Consiliului Local Iași prin care s-a aprobat, Planului Urbanistic General al M. Iași, dat fiind faptul că imobilul reclamantului este situat într-o zonă care necesită întocmirea unei documentații de tip PUZ pentru orice lucrări de construire ce urmează a fi făcută, Tribunalul a reținut că în cauză era necesară întocmirea Planului Urbanistic Zonal.
Cum reclamantul nu a făcut dovada depunerii unei asemenea documentații tehnice complete potrivit Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, si art. 46 din Ordinul nr. 839/2009, acțiunea acestuia a fost respinsă. Fiind respins capătul principal de cerere, pe cale de consecință a fost respinsă și cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. L., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul arată că în anul 2003 i s-a eliberat autorizația 948/26.08.2003 pentru realizarea lucrărilor de construire – împrejmuire teren proprietate. Nu a reușit să facă investiția în termenul de valabilitate al autorizației, de 2 ani de zile, astfel că în 2009 a solicitat eliberarea unui nou certificat de urbanism, în vederea obținerii unei noi autorizații de construire. De la emiterea certificatului de urbanism și până în prezent, autorizația nu a fost emisă, deși a depus toate documentele și avizele necesare prevăzute de lege. I se solicită tot felul de avize și documente fără utilitate și fără nici o legătură cu obiectivul, acte care nu i-au fost solicitate cu prilejul obținerii primei autorizații.
Consideră că autoritatea administrativă a abuzat prin impunerea modificării soluției de construire, dintr-o soluție care presupunea realizarea unei împrejmuiri continue pe bază de fundație pe laturile proprietății într-o soluție de realizare a împrejmuirii din popici. După depunerea tuturor avizelor necesare eliberării autorizației de construire potrivit certificatului de urbanism, printr-o altă adresă i s-a solicitat obținerea avizului Comisiei de circulație. Aceasta i-a impus întocmirea și depunerea unei documentații suplimentare, lipsite de utilitate(avizul Comisiei de urbanism și plan funcțional cu locurile de parcare, circulația și racordul la amplasamentul existent).
Referitor la obligativitatea solicitării PUZ, arată recurentul că în anii 2003 și 2009 când a solicitat certificatul de urbanism, nu mai erau în vigoare disp OUG 7/2011. Consideră recurentul că este evident că s-a tergiversat soluționarea cererii sale, față de anul 2003(când i s-a eliberat autorizația mult mai facil), prin solicitarea de documente suplimentare față de cele cuprinse în certificatul de urbanism, solicitarea de documente care se aflau la dosar, impunerea modificării soluției inițiale fără justificare. Până la eliberarea certificatului de urbanism din 2011 nu i s-a precizat niciodată necesitatea întocmirii unui PUZ.
Pe de altă parte, eliberarea certificatului de urbanism 2465/2011 s-a realizat ca urmare a unei cereri pentru construirea unui garaj și tocmai pentru că era vorba de condiții diferite față de autorizația din 2003 s-a impus necesitatea întocmirii unui PUZ. În schimb, prin certificatul de urbanism 3803/24.09.2009, corect emis, nu s-a impus obligația întocmirii unui PUZ, instanța pronunțându-se asupra altor aspecte decât cele cu care a fost investită. Ea a fost investită cu analizarea actelor pentru împrejmuire și nu garaj.
Referitor la solicitările reprezentanților Primăriei, de completare a documentației inițiale, mai arată recurentul că cerințele urbanistice specifice amplasamentului se aduc la cunoștință prin certificatul de urbanism. În ceea ce privește obiectivul preconizat, acesta nu presupune avize suplimentare pentru că nu există condiții speciale de amplasament și nu s-au solicitat derogări de la prevederile documentațiilor de urbanism sau amenajare a teritoriului. Avizele speciale pretinse prin adrese ulterioare nu au fost menționate în certificatul de urbanism emis.
Invocă și incidența art. 7 al.6 din Legea 50/1991, în sensul că pentru emiterea unei noi autorizații după expirarea valabilității primei, dacă nu se schimbă caracteristicile, nu e necesar un nou certificat de urbanism.
OUG 7/2011 nu este incident situației sale, cererile fiind depuse anterior intrării ei în vigoare.
Față de acestea, recurentul solicită casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, având în vedere că instanța nu a analizat cererea în raport de elementele cu care a investit-o.
În drept, se invocă art. 304 ind.1, 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civ.
P. mun.Iași a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului formulat.
Arată intimata că potrivit Legii 350/2001, conform căreia în baza Planului Urbanistic General, autorizațiile de construire se emit direct pentru zonele pentru care există reglementări privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor, cuprinse în Regulamentul Local de Urbanism, în situația în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, autoritatea publică locală are dreptul de a respinge în mod justificat cererea de modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate, să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea unui plan urbanistic zonal.
Luând în considerare modificările legislative și în vederea aplicării unitare a reglementărilor cuprinse în Planul Urbanistic General, pentru realizarea oricăror tipuri de lucrări de construcții în zonele în care RLU impune întocmirea unui PUZ, este necesară realizarea unei astfel de documentații. Documentațiile de urbanism au caracter de reglementare specifică și stabilesc reguli ce se aplică direct localităților, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată cele ce urmează:
Recursul nu este fondat, iar soluția primei instanțe este legală și temeinică, acțiunea reclamantului corect fiind respinsă, și pentru considerentele următoare:
Reclamantul a investit Tribunalul Iași cu o cerere de obligare a Primarului localității de a-i elibera certificat de urbanism și autorizație de construire pentru împrejmuirea terenului proprietatea sa, prin gard cu fundație.
În fapt, reclamantul a beneficiat de o autorizație de construire nr.948/2003, pentru împrejmuirea terenului proprietatea sa cu un gard cu fundație, însă nu a edificat această construcție.
Din 2007, a început demersurile pentru obținerea unei noi autorizații. Prin corespondența purtată cu organul administrativ local, a precizat că dorește o continuare de lucrări la autorizația din 2003, iar la data de 17.08.2009, prin adresa nr._, i se aduce la cunoștință că proiectul prezentat nu respectă procedura de continuare de lucrări în conformitate cu Ordinul 1430/2005, astfel încât este necesar a solicita emiterea unui nou certificat de urbanism și a unei noi autorizații.
Ca atare, a fost emis certificatul de urbanism 3803/24.09.2009, pentru o amenajare parcare prin dalare și împrejmuire teren proprietate, cu recomandarea ca împrejmuirea să fie din gard viu, dublată eventual de gard transparent cu înălțimea de maxim 0,50 cm. S-a menționat de asemenea că prin împrejmuire nu se vor obtura accesele auto și pietonale existente, parcurile de joacă sau spațiile verzi.
În urma analizei actelor depuse de reclamant pentru obținerea autorizației, raportat la situația în concret a proprietății și la modificările urbanistice intervenite, organul local a solicitat în mod just, față de ultima mențiune din certificatul de urbanism(neobturarea circulației), avizul Comisiei de circulație. Această Comisie a constatat că în zona terenului reclamantului circulația se poate îngreuna prin amplasarea gardului. Ca efect, reclamantul a încercat un schimb de terenuri cu un teren al municipalității, ce nu s-a putut materializa.
Față de această situație, reclamantul a obținut un nou certificat de urbanism în 2011, pentru amplasarea unui garaj prefabricat pe același teren, însă organul public local a constatat că solicitarea reclamantului nu se încadrează în Legea 350/2001, contravenind OUG 7/2011(lipsă PUZ). Acest certificat de urbanism nu a fost contestat de reclamant.
Refuzul autorității publice locale de eliberare a unei autorizații reclamantului pentru o împrejmuire cu fundație este justificat, la fel ca și refuzul de emitere a unui certificat de urbanism conform dorinței reclamantului.
Astfel, situația existentă în 2003, la momentul emiterii primei autorizații, s-a schimbat, împrejmuirea cu fundație continuă putând afecta platforma betonată existentă și circulația în zonă. Fiind modificată și situația de fapt și soluția adaptată la aceasta, este evidentă neaplicarea art. 7 al.6 din Legea 50/1991.
Solicitarea Primarului de obținere a avizului de la comisia de circulație și impunerea unei modificări a soluției de împrejmuire nu sunt abuzive, fiind justificate de schimbările urbanistice din zonă și de suplimentarea circulației auto și pietonale.
Juste sunt și reținerile făcute de prima instanță privind necesitatea unui PUZ. Astfel, prin certificatul de urbanism din 2011, prin care reclamantul solicită o altă soluție decât parcarea prin dalare, s-a comunicat petentului că este necesar un PUZ pentru orice construcție din zonă, iar certificatul nu a fost contestat.
Prin urmare, nu este incident nici unul din motivele de modificare invocate de recurent, după cum nu este incident nici motivul de la art. 304 ind.1 Cod pr.civ.
Pentru acestea, în baza art. 312 Cod pr.civ, Curtea va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat recurentul D. L. împotriva sentinței nr. 106/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 noiembrie 2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, V.-E. A. |
Jud fond: Mițică A.
Red si tehnored 2 exPMC/20.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4546/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3231/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
