Obligaţia de a face. Decizia nr. 518/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 3605/89/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 518/2013
Ședința publică din 18 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), împotriva sentinței nr. 1147/CA din 12.11.2012 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. G., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru intimatul B. A., lipsă fiind recurenta M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) și intimata U. S. Haret București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, și care este la primul termen de judecată că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, și că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-au depus:
-adresa nr._/14.01.2013, prin care recurentul M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) a depus dovada timbrării recursului cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar;
-întâmpinarea formulată de intimata U. S. Haret București, două exemplare fiind comunicate părților litigante, conform dovezilor aflate la filele 57 și 58 dosar.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. G., pentru intimatul B. A., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Precizează că nu cere cheltuieli de judecată.
Depune la dosar note de concluzii.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1147/ca din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosar_ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și a fost obligată pârâta să-i elibereze diploma de licență, însoțită de Suplimentul de Diplomă, prin care să se ateste că reclamantul a susținut și promovat examenul de licență în iulie 2009, fiind admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, fiind respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamatul B. A., absolventă a ciclului I –studii universitare de licență - Facultatea de Management B. din cadrul Universității S. Haret, a promovat examenul de licență in iulie 2009, astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar.
Reclamantul a formulat o cerere de eliberare a diplomei de licență, cerere ce nu a fost soluționată favorabil de pârâta U. S. Haret.
Dispozițiile legale aplicabile sunt:
ART. 2 din HG 1175/2006 prevede:
„(1) Actele de studii din sistemul național de învățământ superior sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite.
(2) Actele de studii conferă titularilor acestora drepturi și obligații care decurg din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și din celelalte reglementări legale în vigoare.
(3) Actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii”.
ART. 20 din același act normativ:
„(1) Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor(…)”.
Obligația eliberării diplomelor de licență si a suplimentului la diplomă rezultă si din prevederile art. 3 alin. 4 din HG 1175/2006.
Pârâta a fost înființată in baza legii 443/2002 cu anumite specializări (printre care nu figurează si facultatea de psihologie) iar potrivit art. 3 din acest act normativ, in structura Universității S. Haret din București vor intra si facultățile, colegiile si specializările, altele decât cele menționate in art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre de Guvern.
Prin art. 5 coroborat cu anexa 1 din HG 916/ 11 august 2005 rezultă că începând cu anul universitar 2005/2006 pentru anul 1 de studii in cadrul pârâtei funcționează provizoriu si Facultatea de Sociologie - Psihologie.
In consecință reclamanta care a absolvit facultatea de psihologie in 2009, urmare a 3 ani de studii universitare in cadrul pârâtei, a urmat cursurile unei facultăți care avea autorizare provizorie potrivit HG 916/2005.
După promovarea examenului de licență din iulie 2009 si după eliberarea adeverinței de către chematul in garanție M. Educației Cercetării, Tineretului si Sportului, a intrat in vigoare la 20 august 2009 OG 10/2009 care prevede in art. 3 alin. 1 ca studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
In art. 4 se arată că M. Educației, Cercetării și Inovării recunoaște diploma obținută de absolvenții prevăzuți la art. 3, care susțin și promovează examenul de licență în condițiile prezentei ordonanțe.
Reclamantul nu intră in categoria acestor studenți pentru că acesta a finalizat studiile si a obținut titlul de licențiat in baza adeverinței eliberate care oferă drepturile similare unei diplome, astfel cum rezultă din finalul adeverinței.
Metodologia Ordinului 5202/2009 nu se aplică reclamantului care avea finalizate studiile si care promovase examenul de licență.
Reclamantului nu i se aplică prevederile OG 10/2009 pentru că legea se aplică pentru viitor, nu retroactiv potrivit principiului neretroactivității legii civile, art. 15 alin 2 Constituție.
In consecință reclamantul este îndreptățită să primească diplomă de licență.
Cererea de chemare in garanție formulată de U. S. Haret in contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului având ca obiect aprobarea tipării formularelor tipizate, constând in diplome de licență a fost admisă întrucât capătul privind eliberarea diplomelor a fost admis, iar necesarul de tipizate este asigurat de chematul in garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului ( în prezent M. Educației ca urmarea a reorganizării METCS prevăzută de art. 5 din OUG nr. 96/22.12.2012) criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că Tribunalul dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând modificare sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate.
Recurenta invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 și 9 potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere in următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate: când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respectiv când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii
Sub acest aspect recurenta arată că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție și fondul acțiunii a arătat că nu poate fi obligat ministerul de a recunoaște absolvirea acestor cursuri sau obligat la emiterea unei diplome de licență în orice condiții, ci doar celor care au urmat o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu la momentul înscrierii în anul I de facultate, ceea ce nu este cazul reclamantei. Aceasta au urmat o facultate care avea acreditată doar formă de învățământ la zi însă nu și la formele de învățământ FR sau ID. Instanța de fond nu a analizat hotărârile de Guvern prin care sunt acreditate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare, luând în considerare contractele de studii cu USH care nu sunt opozabile Ministerului.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și păstrarea sentinței Tribunalului ca legală și temeinică
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și a obligat pârâta să-i elibereze diploma de licență, însoțită de Suplimentul de Diplomă, prin care să se ateste că reclamantul a susținut și promovat examenul de licență în iulie 2009, fiind admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,motivele de recurs invocate de recurentă neputând fi primite.
Curtea constată că reclamantul B. A. a încheiat, în cursul anului 2006, contract de studii cu U. ”S. Haret” București, având ca obiect pregătirea acestora în cadrul formei denumită ”învățământ la distanță”, la Facultatea de Management B. și că, în urma promovării examenului de licență, în sesiunea iulie 2009, i s-a eliberat adeverință individuală, prin care se atestă că respectivii studenți au ”susținut și promovat EXAMENUL DE LICENȚA”, obținând ”Titlul de Licențiată” în specialitatea urmată, în finalul înscrisului făcându-se precizarea că adeverința are ”termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență” și că ”U. S. Haret, având învățământ de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă”.
Se mai reține că, prin adresa nr._ din 25 iunie 2009 M. Educației a adus la cunoștința instituțiilor de învățământ superior acreditate că ”ROMDIDAC S.A. – Compania de Material Didactic - eliberează formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților numai cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației”, cerându-li-se celor vizați să ”solicite Ministerului Educației aprobarea notei de comandă printr-o cerere conform machetei”.
Urmare acestei solicitări, U. ”S. Haret” București, prin adresa nr. 769/25.08.2009, a înaintat Ministerului Educației necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009 (estimat la peste 70.000 de absolvenți), cerere la care s-a revenit prin adresele nr. 960 din 8.10.2009 și nr. 1224 din 14.12.2009.
Întrucât reclamantei nu i s-a eliberat diploma de licență, aceștia, prin cererea adresată, Universității ”S. Haret”, a solicitat a li se elibera actul administrativ care să ateste absolvirea formei de învățământ urmate, în perioada anilor 2006 - 2009.
Curtea constată ca U. ”S. Haret” din București a fost înființată prin Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, și că, prin H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate, să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ de zi, domeniile de licență: management, sociologie, psihologie, drept, științe ale educației, informatică, și altele.
Ca parte a sistemului național de învățământ, universitatea ”S. Haret” se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
Se mai reține că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, ministrul educație a emis, la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul cărui se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
În raport de acest cadru normativ, care permitea Universității ”S. Haret” să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată că organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de Psihologie, figurează, în cuprinsul Anexei nr. 3 la H.G. nr. 676/2007, ca fiind abilitate să organizeze forma de învățământ de zi pe aceste domenii de studiu de licență, Curtea constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul Universității ”S. Haret”, și că M. Educației nu contestă faptul că a autorizat eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță, organizată de instituția de învățământ superior menționată, anterior momentului în care reclamanții din prezenta cauză au încheiat contracte de studii de licență cu pârâta.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, Curtea apreciază că aprobarea de către U. ”S. Haret” din București a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările urmate de reclamantă ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995în vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul universității ”S. Haret” la data de 13 mai 2009.
Acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept, de divergențele ce au apărut, în decursul timpului, între U. ”S. Haret” și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanțată, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), înființată în baza O.U.G. nr. 75/ 2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că menționata instituție de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a ”propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.
În acest context, Curtea apreciază că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel
al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamante și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acestora de a li se elibera diploma de licență,. în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.
Curtea consideră că într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemului național de educație să persiste în refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de U. ”S. Haret”, prin adresa nr. 769 din 25.08.2009, doar pentru că are ”rezerve” în ceea ce privește faptul că specializările de sociologie și psihologie, la forma ”învățământ la distanță”, nu sunt ”prevăzute în nici o hotărâre de guvern din anul 2005 până în anul 2009” din moment ce art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 1eagă posibilitatea organizării acestei forme de învățământ doar de condiția acreditării cursurilor de zi, în domeniile respective, și de existența unor departamente specializate în cadrul universității organizatoare; iar prin H.G. nr. 676/2007 aceste specializări au fost acreditate; simplul refuz neputând înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa încălcare de către instituția de învățământ superior, organizatoare a examenului de licență, a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării ei prin lege.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 2874 din 1 iunie 2010, reține că finalizarea cursurilor universitare organizate de U. ”S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, ”presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituțiilor publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă; iar pe instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale în vigoare, urmând ca, în cazul în care și al treilea raport de evaluare externă ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program; demersuri pe care pârâtul nu dovedește că le-a inițiat și finalizat.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta U. ”S. Haret” din București în ceea ce privește obligarea acesteia de a i se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități ”S. Haret” din București și cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în sensul să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități ”S. Haret” din București.
Curtea constată că, între pârâta U. ”Spiru Haret” și pârâtul-chemat în garanție M. Educației, există un raport juridic direct, născut din refuzul expres al chematului în garanție de a aproba tipărirea de către S.C. ”ROMDIDAC” S.A, a formularelor tipizate, care să poată fi folosite de către Universitate la completarea și eliberarea diplomelor de licență ce atestă absolvirea de către reclamante a cursurilor universitare la forma învățământ la distanță, și că acest refuz constituie un exces de putere, atâta timp cât, prin intermediul lui, se neagă dreptul Universității de a organiza această formă de învățământ, conform reglementărilor prevăzute de Ordinul nr. 3404/2006, în condițiile în care, în perioada 2005 - 2009, nu au fost ridicate obiecții cu privire la desfășurarea acestei activități, și cât timp, anterior anului 2009, au fost puse la dispoziția Universității formulare tipizate, care au atestat finalizarea studiilor, prin susținerea examenului de licență, la formele de învățământ pe care M. refuză, la această dată, să le mai recunoască ca fiind valabile. Prin urmare cererea de chemare în garanție este întemeiată în ceea ce privește obligarea M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure realizarea dreptului reclamantului de a li se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități ”S. Haret” din București.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1147/ca din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1147/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
R. G.
Red/tehnoredMC
2 ex/04.03.2013
Jud fond: AEG
| ← Pretentii. Decizia nr. 2518/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1484/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
