Pretentii. Hotărâre din 25-11-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 2920/99/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4570/2013
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - G. A.
Judecător – C. M.
Judecător - T. D. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. G., împotriva sentinței civile nr. 2706 din 20.06.2013 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții – taxa emisii poluante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 18 noiembrie 2013, lucrările efectuate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 noiembrie 2013.
Curtea constată că recurentul nu a depus concluzii scrise și nici nu a formulat vreo întrebare preliminară către CJUE.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2706 din 20.06.2013 Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice a Jud. Iași și Administrația Finanțelor Publice a mun. P..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză, reclamantul P. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice a Jud. Iași și Administrația Finanțelor Publice a mun. P. să se constate nulitatea deciziei de soluționare a contestației nr. 4172/21.02.013 și a deciziei de calcul nr. 1340/9.01.2013 și restituirea taxei pe emisii poluante în cuantum de 5949 lei, achitată la data de 10.01.2013 pentru un autoturism marca Volkswagen Sharan de proveniență comunitară.
Instanța a constatat că taxa a fost achitată în baza Legii nr. 9/2012 pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care la art. 4 prevede că obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Instanța a reținut că Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare la data plății taxei de către reclamant, nu conține prevederile discriminatorii stabilite prin OG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare, nu ridică problema favorizării vânzării anumitor categorii de vehicule în detrimentul altor categorii achiziționate din state membre UE și influențării alegerii cumpărătorilor, astfel încât nu mai subzistă motivele pentru care CJUE în cauzele T. și N. referitoare strict la prevederile OG nr. 50/2008 a apreciat că instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule este contrară art. 110 din TFUE .
S-a mai avut în vedere faptul că taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012 este calculată în baza unor criterii obiective (norma de poluare, emisia de CO2, capacitatea cilindrică, tipul de motorizare) luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform oeficienților menționați în Normele metodologice, dar și modalitatea unitară de calcul a taxei indiferent de proveniența autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile reglementate de Legea nr. 9/2012 și indiferent de momentul în care taxa este achitată, la momentul primei înmatriculări în România sau la momentul primei transcrieri a dreptului de proprietate a autovehiculelor care se înstrăinează după . Legii nr. 9/2012.
Instanța a mai constatat că prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, însă aceste dispoziții nu pot fi invocate în beneficiul reclamantului deoarece la momentul plății taxei a cărei restituire se solicită în cauză suspendarea menționată încetase.
Prin urmare, având în vedere că la momentul achitării taxei de către reclamant 10.01.2013 nu exista situație discriminatorie echivalentă cu cea instituită de OG nr.50/2008, constatând că în speță nu se ridică problema aplicabilității directe a art. 110 din TFUE raportat la motivele invocate de reclamant, reținând că totodată faptul că autovehiculul său nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 9/2012, iar actele atacate nu sunt nelegale, a fost respinsă ca neîntemeiată prezenta acțiune.
Față de soluția dată acțiunii reclamantului, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâte.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamantul P. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că Tribunalul dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând modificare sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenta invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțata a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material. În mod greșit prima instanță a apreciat că în raport de dispozițiile din Legea 9/2012 și data achitării taxei de poluare 22.02.2012 nu mai există regimul discriminatoriu față de produsele provenind din alte state membre. Prima instanță nu a avut în vedere și prevederile art.2 din OUG 1/2012 potrivit căruia taxele achitate pentru prima transcriere a dreptului de proprietate în România, se restituie. Astfel că regimul discriminatoriu nu a fost înlăturat. Consideră că taxa pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012 încalcă tratatele europene.
Intimata a formulat întâmpinare. solicitând respingerea recursului și păstrarea sentinței Tribunalului ca legală și temeinică.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice a Jud. Iași și Administrația Finanțelor Publice a mun. P., motivele de recurs invocate de recurentă neputând fi primite.
Potrivit art. 16 din Constituția României nici o lege nu poate retroactiva cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Prin urmare, în raport de principiul constituțional la neretroactivității legii, prima instanță nu putea să aibă în vedere dispozițiile OUG 1/2012, act normativ care nu era în vigoare în momentul nașterii raportului fiscal dedus judecății, respectiv 10.01.2013.
Faptul că prin modificările aduse de OUG 1/2012 la Legea 9/2012 se reinstituie regimul discriminator și se încalcă Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, nu are relevanță în prezenta cauză, atâta timp cât acel act normativ nu mai era în vigoare în momentul achitării de către reclamant a taxei pentru emisii poluante. În data de 10.01.2013 obligativitatea taxei pentru emisiile poluante exista nu numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. ci și pentru cele reînmatriculate în România, astfel că aceasta taxă nu era discriminatorie.
Prin dispozițiile interne în vigoare în momentul nașterii raportului fiscal dedus judecății, respectiv 10.01.2013, nu erau încălcate dispozițiile art. 28 și art. 110(1) din Tratatul CE, iar la acel moment dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu puteau fi considerate discriminatorii și nelegale. Astfel că, taxa achitată de reclamant nu se prezintă ca o taxă cu efect echivalent, în sensul art. 28 din Tratatul CE, interzisă de normele Comunitare. Prin urmare această taxă este legală, fiind conformă dispozițiilor comunitare care consacră expres principiul „poluatorul plătește”, principiu care a stat la baza instituirii taxei.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art. 496 Cod procedură civilă și art. 20 din legea 554/2004, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii și a dreptului U.E, Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentul P. G. împotriva sentinței civile nr. 2706/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. G. împotriva sentinței civile nr. 2706/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 noiembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. C. M. T. D. M.
Grefier
R. G.
Red. C.M.
Tehnored. R.G.
7 ex./12.12.2013
Tribunalul Iași –jud. C. A.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 936/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 1988/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
