Obligaţia de a face. Decizia nr. 4511/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4511/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 4586/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4511/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. E. P.
Judecător: M. C. P.
Judecător: D. R. G. Ș.
Grefier: V.-E. A.
Pe rol se află judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Sociala Iași în contradictoriu cu intimatul O. D., având ca obiect obligația de a face - indemnizație creștere copil, recurs împotriva sentinței nr. 753/21.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. C. R. pentru recurentă și avocat D. A.-M. pentru intimatul O. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată.
La primul termen de judecată a fost invocată de către instanță, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția inadmisibilității cât și pe fondul cauzei.
Consilier jr. C. pentru recurentă arată că prin acțiunea inițială s-a solicitat îndemnizația pentru creștere și îngrijire copil precizându-se și o valoare. Reclamantul nu a respectat prevederile actului normativ în vigoare la acea dată, prevederi care impuneau parcurgerea unei anume proceduri. Recursul a fost motivat pe patru puncte conform art. 304 Cod procedură civilă și reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii pentru motivele dezvoltate în scris.
Apărătorul intimatului solicită respingerea excepției inadmisibilității pentru motivele dezvoltate în scris și pe care le depune.
Cu privire la fondul cauzei arată că acțiunea a avut la bază recursul în interesul legii prin care s-a statuat definitiv faptul că se acordă îndemnizație lunară pentru creșterea copilului, pentru fiecare copil născut din sarcină gemelară.
Arată și că reprezentantul legal al minorului nu putea anticipa că se va reglementa situația privind nașterile gemelare și solicită respingerea recursului cu menținerea sentinței.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 753/2013, Tribunalul Iași a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, a admis în parte cererea formulată de reclamantul O. D. în contradictoriu cu pârâtul Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, a obligat pârâtul să plătească reclamantului contravaloarea indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei lunar pentru al doilea copil rezultat dintr-o sarcină gemelară pentru perioada 4.10.2007-3.10.2009 și suma de 44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, aceasta este neîntemeiată întrucât, raportat la data emiterii răspunsului nr. 416/26.01.2012, acțiunea a fost promovată cu respectarea termenului de 6 luni stipulat la art. 11 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004. Întrucât excepția tardivității acțiunea se bazează pe aceleași motive ca și excepția prescripției dreptului la acțiune, potrivit precizărilor din întâmpinare și a celor orale ale reprezentantului pârâtului susținute în ședința publică din 14.02.2013, instanța a considerat că suntem în prezența uneia și aceleiași excepții - aceea a prescripției dreptului material la acțiune.
Examinând probele administrate, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Prin decizia nr._ din 4.12.2007, Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Iași a aprobat reclamantului dreptul de a primi o indemnizație pentru creșterea unui copil în cuantum de 600 lei începând cu data de 4.10.2007. La data de 15.02.2012 este înregistrată la pârât cererea prin care reclamantul a solicitat plata indemnizației pentru creșterea celui de al doilea copil, în cuantum de 600 lei pentru perioada 3.10.2007-4.10.2009.
Pârâtul emite răspunsul nr. 4560/6.03.2012, comunicându-i reclamantului că este necesar să apeleze la procedura contencioasă întrucât nu poseda o decizie judecătorească și nu fuseseră emise îndrumări metodologice pentru acordarea drepturilor pe cale administrativă. Examinând în fond pretenția reclamantei, Tribunalul a considerat întemeiată solicitarea de acordare a indemnizației de creștere a copilului și pentru cel de-al doilea minor născut dintr-o sarcină gemelară. Astfel, conform disp. art. 1 alin. 1 din O.U.G. NR. 148/2005 (în forma aflată în vigoare la data de 3.10.2007, când s-au născut copiii reclamantului), începând cu data de 1.01.2006, persoanele care, în ultimul an anterior nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei. Potrivit disp. art. 6 alin. 1 din aceeași ordonanță, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri.
Tribunalul a interpretat aceste texte în sensul că indemnizația lunară de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani se datorează pentru fiecare copil indiferent de împrejurarea că provin din nașteri succesive, din sarcini multiple, din adopții, din încredințări, punere sub plasament sau tutelă.
Această interpretare respectă întrutotul și considerentele Deciziei nr. 26/2011, pronunțată de Î.C.C.J. cu privire la recursul în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr. 21/2011. Prin urmare, instanța a constatat că reclamantul era îndreptățită să primească în perioada 4.10.2007 – 3.10.2009 (întrucât la data de 4.10.2009, potrivit Deciziei nr._/15.10.2009 a A.J.P.S. a jud. Iași, s-a dispus încetarea plății indemnizației de creștere a copilului, decizie ce nu a fost contestată de reclamant cu privire la acest aspect), o indemnizație de creștere a copilului și pentru cel de al doilea copil, valoarea acestei indemnizații fiind de 600 lei. Data de 4.10.2007 de începere a acordării indemnizației de creștere copil de 600 lei e cea stabilită prin Decizia nr._/4.12.2007 a D.M.P.S. Iași potrivit reglementărilor prevăzute în acest sens în O.U.G. nr. 148/2005, decizie ce nu a fost contestată de reclamant cu privire la acest aspect. Privitor la decizia nr._ din 4.12.2007, instanța a considerat că existența acesteia nu poate afecta repararea prejudiciului produs reclamantei. În primul rând, tribunalul a reținut că această decizie nu privește în nici un mod situația celui de al doilea copil, instituția pârâtă analizând exclusiv indemnizația pentru un singur copil, pârâtul fiind, de altfel, decăzut din dreptul de a invoca excepția lipsei plângerii prealabile pentru nerespectarea termenelor procedurale obligatorii prevăzute în acest sens de art. 109 alin.3 coroborat cu art. 114 ind.1 alin.2 și art. 118 alin.1 C.pr.civ.
În al doilea rând, dreptul la indemnizație izvorăște din lege și nu din actul administrativ emis de pârât, acesta din urmă având doar rolul de a stabili întinderea pecuniară a dreptului. În consecință, instanța a constatat că răspunsul nr. 4560/6.03.2012 are natura unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, drept pentru care, în baza disp. art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 și 18 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte prezenta cerere în sensul celor arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ IAȘI(AJPIS IAȘI), solicitând casarea, rejudecarea și respingerea acțiunii reclamantei.
Recurentul invocă mai multe motive de recurs dintre cele prevăzute de art. 304 Cod pr.civ.
Susține recurentul că sunt întrunite cerințele art. 304 pct.4 Cod pr.civ, în sensul că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești din moment ce în dispozitiv are în vedere și aspecte concrete de calcul matematic de stabilire și plată a unor drepturi de protecție socială, care sunt atribuția exclusivă a autorității publice.
Recurentul consideră că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut(art. 304 pct.6), dând sume cu caracter retroactiv pe o perioadă de 6 ani.
Decizia instituției nu a fost contestată în termenul legal, de fapt nu au fost contestate niciodată.
Se mai arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și conține motive contradictorii, dar este lipsită și de temei legal(art. 304 pct.7 și 9), soluționarea excepției prescripției de respingere fiind greșită. Acțiunea reclamantei este prescrisă, tardivă și în cauză lipsește procedura prealabilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.
La termenul de judecată din 22.11.2013, Curtea a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de chemare în judecată față de împrejurarea că reclamantul nu a înțeles să conteste deciziile de stabilire a indemnizației pentru creșterea copilului.
Recursul este fondat, pentru motivul reglementat de art. 304 pct.9 Cod pr.civ, iar acțiunea reclamantului ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea cu care a investit Tribunalul Iași, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Iași să-i achite cuantumul îndemnizației pentru creșterea unuia dintre copiii născuți din sarcină gemelară, pentru perioada 3.10.2007-4.10.2009.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a solicitat la 24.10.2007 acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, pentru ambii copii, O. M. G. și O. I. M., născuți la 3.10.2007. În soluționarea acestei cereri, pârâta a emis decizia nr._/4.12.2007, prin care a aprobat o indemnizație în sumă de 600 lei. Decizia nu a fost contestată de reclamant.
Problema supusă discuției în cauză este aceea dacă reclamantul poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru obligarea pârâtei la plata unei sume de bani fără să conteste decizia prin care cererea sa, adresată în procedura administrativă în anul 2007, nu a fost admisă.
În cauză sunt însă incidente dispozițiile art. 9 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, ce constituie dreptul comun în această materie, potrivit cărora cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de această ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se soluționează prin decizie de admitere sau, după caz, de respingere, ce poate fi atacată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Din aceste dispoziții rezultă că reclamantul trebuia să conteste decizia care a stabilit cuantumul indemnizației pentru cei doi copii, în termen legal, în cazul în care se considera nemulțumit, cererea prin care solicită acordarea unei alte valori a indemnizației, formulată ulterior, direct, fiind inadmisibilă în contextul necontestării actelor administrative.
Prin urmare, una dintre condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a se putea promova o acțiune directă la instanța de contencios administrativ nu este îndeplinită iar acțiunea este inadmisibilă.
Fiind incident motivul de modificare de la art. 304 pct.9 Cod pr.civ, nu se mai impune analiza celorlalte motive de casare și modificare invocate.
În consecință, Curtea va admite recursul conform art. 312 Cod procedură civilă, va modifica sentința primei instanțe și va respinge ca inadmisibilă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Sociala Iași împotriva sentinței nr. 753/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul O. D. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Sociala Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 noiembrie 2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, V.-E. A. |
V.A. 26 Noiembrie 2013/red si tehnored 2 ex.PMC/19.12.2013
Jud fond: Haratu M
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1386/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1031/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
