Pretentii. Decizia nr. 3081/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3081/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 631/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3081/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. E. P.
Judecător D. R. G. Ș.
Judecător M. C. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. în contradictoriu cu intimatul M. V., având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto, recurs declarat împotriva sentinței nr. 923 din 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. A. A. pentru intimat, lipsă fiind reprezentanții legali ai celorlalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată.
Av. A. pentru intimat depune delegație de reprezentare a acestuia, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. A. pentru intimat solicită admiterea recursului, sentinței instanței de fond fiind netemeinică și nelegală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 923 din 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. a fost respinsă cererea reclamantului M. V. formulată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice V..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Peugeout, tip 6*RHR/407, cu . sașiu VF36DRHRH21036597, autovehicul înmatriculat prima dată în Marea Britanie la data de 21.05.2004.
Pentru a putea înmatricula autovehiculul în România reclamantul a fost nevoit să achite, în temeiul Legii nr. 9/2012 o taxă pentru emisii poluante provenind de la autovehicule de 3.390 lei. Această taxă a fost calculata prin decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenind de la autovehicule nr. 2148 din data de 15.01.2013 si a fost plătită la aceeași dată prin chitanța . nr._.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
Potrivit art. 4 alin. (2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Din conținutul deciziei T. (pronunțată în cauza 402/09) a Curții Europene de Justiție rezultă că art. 110 a TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare și că aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne din punctul de vedere al concurenței dintre produsele de pe piața națională și produsele importate din celelalte state membre.
În considerentele acestei decizii a fost analizată discriminarea între autovehiculele de ocazie importate, la mâna a doua, și autovehiculele de ocazie similare înmatriculate anterior instituirii taxei pe teritoriul național. Curtea a reținut că vehiculele de ocazie importate și caracterizate prin vechime și uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a se ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se apropie de 30% din valoarea lor pe piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Pe această argumentare CEJ a concluzionat că OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie din alte state ale Uniunii Europene.
Prin adoptarea Legii 9/2012 a fost înlăturata însă discriminarea constatată de Curtea Europeană de Justiție între autoturismele second hand din parcul auto național si autoturismele second hand importate dintr-un stat membru UE, în condițiile în care obligația achitării taxei nu mai era impusă doar autoturismelor importate din statele membre UE, ci tuturor autoturismelor.
Este adevărat că art. 1 din OUG 1/2012 prevede că, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin adoptarea acestui act normativ a fost suspendată însă obligația achitării taxei de emisii poluante pentru vehicule second hand aflate in parcul auto până in ianuarie 2013; ori, în prezenta cauza, taxa a fost stabilită la data de 15.01.2013, dată la care încetase suspendarea art. 4 alin. 2 prin OUG nr. 1/2012.
Față de aceste considerente, raportat la data la care această taxă fost calculată și văzând conținutul reglementării obligației de achitare a taxei de emisii poluante la momentul respectiv, a apreciat instanța că aceasta nu mai reprezenta un obstacol in libera circulație a mărfurilor, astfel încât acțiunea reclamantului privind restituirea acesteia a fost respinsă ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 C. pr. civ. și urmare a respingerii acțiunii, a fost respinsa cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamantul M. vasile criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că Tribunalul dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând modificare sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism este nelegală, față de art. 110 din TFUE astfel cum a fost interpretat de CJUE în cauza T..
Taxa pe poluare auto nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România stat comunitar, fiind percepută numai pentru autoturisme înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru vehiculele aduse în România din CE în scopul reînmatriculării lor în țară, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe în cazul vânzării ulterioare.
Prevederile din Legea 9/2012 nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art. 25,28,90 TCE, taxa pe poluare pentru prima înmatriculare impusă de statul român
În mod greșit prima instanță a apreciat că în raport de dispozițiile din Legea 9/2012 și data achitării taxei de poluare 15.01.2012 nu mai există regimul discriminatoriu față de produsele provenind din alte state membre. Prima instanță nu a avut în vedere și prevederile art.2 din OUG 1/2012 potrivit căruia taxele achitate pentru prima transcriere a dreptului de proprietate în România, se restituie. Astfel că regimul discriminatoriu nu a fost înlăturat. Consideră că taxa pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012 încalcă tratatele europene.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice V..
Potrivit art. 16 din Constituția României nici o lege nu poate retroactiva cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Prin urmare, în raport de principiul constituțional la neretroactivității legii, prima instanță nu putea să aibă în vedere dispozițiile OUG 1/2012, act normativ care nu era în vigoare în momentul nașterii raportului fiscal dedus judecății, respectiv 15.01.2013.
Faptul că prin modificările aduse de OUG 1/2012 la Legea 9/2012 se reinstituie regimul discriminator și se încalcă Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, nu are relevanță în prezenta cauză, atâta timp cât acel act normativ nu era în vigoare în momentul achitării de către reclamant a taxei pentru emisii poluante. În data de 15.01.2013 obligativitatea taxei pentru emisiile poluante exista nu numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. ci și pentru cele reînmatriculate în România, astfel că aceasta taxă nu era discriminatorie.
Prin dispozițiile interne în vigoare în momentul nașterii raportului fiscal dedus judecății, respectiv 15.01.2013, nu erau încălcate dispozițiile art. 28 și art. 110(1) din Tratatul CE, iar la acel moment dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu puteau fi considerate discriminatorii și nelegale. Astfel că, taxa achitată de reclamant nu se prezintă ca o taxă cu efect echivalent, în sensul art. 28 din Tratatul CE, interzisă de normele Comunitare. Prin urmare această taxă este legală, fiind conformă dispozițiilor comunitare care consacră expres principiul „poluatorul plătește”, principiu care a stat la baza instituirii taxei.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ și art. 20 din legea 554/2004, considerând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentul M. V. împotriva sentinței civile nr. 923/CA din 28.03.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurent M. V. împotriva sentinței nr. 923/CA din 28.03.2013 pronunțată de Tribunalului V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.09.2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, C. A. |
Red. PVE
Tehnored. AC
2 ex. – 23.09.2013
Tribunalul V. – Judecător S. D. E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1918/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
