Anulare act administrativ. Decizia nr. 3116/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3116/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 348/45/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IASI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3116/2013
Ședința publica din 16 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - G. A.
Judecător - C. M.
Judecător - T. D. M.
Grefier - F. F.
Pe rol judecarea contestației în anulare promovată de contestatoarea S.C. C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 280 din 28.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ * având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. A., cu delegație depusă la dosar, pentru recurentă și intimatul V. G., lipsă fiind intimatul P. M. Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată, faptul că se solicită judecata cauzei și în lipsă, și că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-a primit urmare a adresei nr._ din data 05.06.2013, dosarul Tribunalului Iași nr._ care conține și dosarul Curții de Apel Iași_ *.
Nemaifiind alte cereri instanța consideră pricina în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul V. G. depune la dosar întâmpinare.
Avocat I. A. își susține contestația în anulare precizând că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, hotărârea data în recurs este rezultatul unei erori materiale, a unei greșeli de procedură, atâta timp cât acțiunea introdusă în instanță și probele administrate nu s-au referit la dreptul la un mediu sănătos; această împrejurarea nu a fost discuta în proces nici la fond nici la recurs și temeiul de drept dat de instanța de recurs de asemenea a fost pus în discuția contradictorie a părților, acest lucru se înfrânge conform art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit căruia judecătorul este obligat să pună în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept chiar dacă acestea nu sunt menționate în acțiune sau în întâmpinare.
Instanța interpelează apărătorul ales al contestatoarei dacă acest lucru constituie o eroare materială.
Susține că, reprezintă o eroare materială de procedură, instanța întemeindu-și soluția pe motive străine de natura obiectului cauzei.
Instanța îi învederează faptul că s-a invocat și o excepție de tardivitate în cuprinsul întâmpinării și anume se invocă faptul că acțiunea nu a fost depusă în termenul legal.
Avocat I. A. susține că a depus acțiunea în termenul de 15 zile de când a luat la cunoștință de hotărârea pronunțată în recurs.
Solicită respingerea excepției invocate.
Intimat V. G. susține cu privire la excepția tardivității invocată, că cererea a fost depusă la 31 mai 2013, sentința civila a Tribunalului Iași nr. 1905 a fost emisă la data de 18.09.2012 și a devenit definitivă și irevocabilă la data 8.02.2013 și că din luna februarie și până în luna mai este o distanță de timp destul de mare, iar apărătorul ales al contestatoarei, nu face dovada pentru care îl cheamă in judecată, acesta susținând că instanțele de judecată nu au verificat fondul; acesta fiind verificat, susține intimatul.
Solicita respingerea contestației în anulare, ca tardiv introdusă si nedepusă în termen legal.
Declarând dezbaterile încheiate instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Prin sentința Tribunalului Iași nr. 1567/CA/2011, a fost respinsă cererea reclamantului V. G. având ca obiect anularea acordului de funcționare nr. 689/6.11.2006 și a autorizației de funcționare nr. 599/9.07.2003, emise de pârâtul P. M. Iași, pe numele ., reținându-se că reclamantul nu a probat calitatea sa de proprietar asupra terenului pe care se află atelierul de vulcanizare pentru care s-a emis autorizația contestată, și de asemenea documentația aferentă acestui act administrativ cuprindea toate avizele prevăzute de lege.
Curtea de Apel Iași a casat această sentință cu trimitere spre rejudecare, prin decizia nr. 615/19.03.2012, instanța de recurs apreciind în cuprinsul motivării deciziei, că reclamantul își justifică interesul legitim în promovarea acțiunii, întrucât nu este „doar proprietar al terenului, ci și vecin cu atelierul de vulcanizare căruia i s-a emis autorizația contestată”, interesul său decurgând din „dreptul la un mediu sănătos”, drept ce se constituie în mod corelativ ca obligație de respectat în sarcina autorităților administrative competente, conform Legii nr. 104/2011, atunci când procedează la autorizarea exercitării activității de vulcanizare în litigiu.
Instanța de fond după casare, prin sentința nr.1905/18.09.2012, a admis acțiunea formulată de reclamantul V. G., în contradictoriu cu pârâtul P. M. Iași, dispunând anularea acordului de funcționare nr. 689/6.11.2006 și a autorizației de funcționare nr. 599/9.07.2003, emise de pârât, pe numele ., cererea de intervenție în interes propriu, formulată de ., fiind respinsă.
Pe fondul cauzei, prima instanța a reținut că, la data de 6 noiembrie 2006, pârâtul a emis acordul de funcționare nr. 689, că, la data de 9 iulie 2008, a fost emisă autorizația de funcționare nr. 599, pe numele intervenientei ., și că ambele acte se întemeiază pe contractul de comodat autentificat sub nr. 1951/8.09.2004, act prin care numitul N. P. dă spre folosința societății comerciale menționate suprafața de 15 mp. teren, situată în Iași, .. 71, contract în cuprinsul căruia se face trimitere la contractul de comodat ce a fost autentificat prin încheierea nr. 1775/16.09.2003.
Considerând că pentru corecta soluționare a cauzei este necesar să se clarifice problema statutului suprafeței de teren asupra căreia reclamantul invocă un drept de proprietate, prima instanța a reținut că titlul de proprietate emis pe numele lui N. C. P., la data de 30.03.1998, pentru terenul în suprafață de 300 mp, situat în . destinația de curți construcții, a fost anulat, în mod irevocabil, prin hotărârile ce au fost pronunțate în dosarul nr. 1221/2006, statuându-se că cei care au încheiat contractul de comodat, în calitate de comodanți, au un drept de proprietate doar asupra casei de locuit și a suprafeței de 100 mp, teren, imobile situate în Iași, .. 71, și că terenul respectiv apare și în certificatul de moștenitor nr. 572/1981, ulterior el constituind obiect al contractului de partaj voluntar, încheiat în anul 2010, între D. V. și V. G., reclamantul din prezenta cauză; intabularea în cartea funciară consfințind astfel dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 200 mp., situat la adresa mai sus menționată.
Din această perspectivă, prima instanță a apreciat că încheierea contractului de comodat apare ca fiind necorespunzătoare, întrucât N. P. nu avea cum să închirieze, cu titlu gratuit, un bun asupra căruia nu avea un drept de proprietate, și că invocarea, de către pârât, a existenței tuturor actelor necesare apare ca fiind nereală; concluzionându-se că terenul pe care s-a stabilit să funcționeze atelierul de vulcanizare nu aparține celui care l-a închiriat, considerente pentru care s-a dispus anularea actelor administrative contestate.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de ., prima instanță, constatând lipsa unui titlu de proprietate valabil al comodatorului, cu privire la terenul închiriat, a dispus respingerea cererii, ca nefondată.
Prin decizia Curții de Apel Iași nr. 280/28.01.2013 s-a respins recursul declarat de intervenienta S.C. C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1905 din 18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință care a fost menținută.
Curtea a reținut că, la data de 8 septembrie 2004, N. P., domiciliat în Iași, .. 71, și ., reprezentată prin asociat Bistieru C.-M., au încheiat un contract de comodat, având ca obiect asigurarea unui împrumut de folosință, cu titlu gratuit, a unei magazii metalice demontabilă, în suprafață de 15 mp., amplasată pe terenul situat în Iași, .. 71, în vederea utilizării acesteia pentru desfășurarea obiectului de activitate (vulcanizare), și că, în considerarea acestui contract, P. M. Iași a emis Acordul de funcționare nr. 689 din 06.11.2006, cu valabilitate până în anul 2011, inclusiv, iar ulterior autorizația de funcționare nr. 599 din 9 iulie 2008, cu valabilitate până în anul 2013, inclusiv; acte prin care . i s-a permis să desfășoare activități de „întreținere și repararea autovehiculelor”, într-un interval orar cuprins între orele 8 și 17, cu condiția ca posesorul autorizației „să nu tulbure ordinea și liniștea publică prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect, pe o rază de minim 50 m în jurul unității”.
S-a mai reținut că V. G., care domiciliază în Iași, .. 67, a solicitat Primarului M. Iași, prin cereri succesive, începând cu cea care a fost înregistrată sub nr._ din 5 februarie 2009, să se „anuleze autorizația de funcționare nr. 599 din 9 iulie 2008, emisă pe numele .”, că acestor solicitări nu li s-a dat curs, că prin adresa nr._/2008/31.08.2009, Primăria M. Iași îi comunică lui V. G. că: „suprafața solicitată de 200 mp este inclusă în suprafața totală de 1751,5 mp teren, suprafață deja solicitată prin cererea din 2005, cerere soluționată de către Comisie”, și că, prin cererea de chemare în judecată, ce a fost înregistrată la Tribunalul Iași la data de 3 februarie 2011, s-a solicitat „anularea acordului nr. 689 din 6.11.2006 și a autorizației de funcționare nr. 599 din 9 iulie 2008”.
În raport de această situație de fapt, Curtea, constatând că reclamantul domiciliază în imediata vecinătate a locației în care intervenienta-recurentă a fost autorizată să desfășoare activități de „întreținere și repararea vehiculelor”, apreciază că cererea reclamantului-intimat trebuia examinată exclusiv prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. l din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Raportat la acest cadru de reglementare, Curtea consideră că, pentru legala soluționare a cauzei, nu are o relevanță hotărâtoare chestiunea dacă reclamantul-intimat este sau nu proprietarul terenului pe care este amplasată construcția afectată desfășurării, de către recurentă, a activității de întreținere și reparare a autovehiculelor sau de vulcanizare, ci doar dacă, prin faptul autorizării desfășurării unor astfel de activități, într-un cartier rezidențial, lângă o policlinică, este sau nu afectat dreptul persoanelor, ce își au locuințele în imediata vecinătate a respectivei construcții (provizorii), la un mediu sănătos, drept consfințit de art. 35 din Constituția României, revizuită, în condițiile în care, în chiar cuprinsul actului administrativ contestat, s-a stipulat obligația beneficiarului autorizației nr. 599 din 9 iulie 2008 „să nu tulbure ordinea și liniștea publică prin producerea de zgomote, pe o rază de minim 50 m în jurul unității”.
Examinând fotografia aflată la fila 26 dosar fond, titlul de proprietate nr._ din 22.07.2005, și documentația cadastrală ce a stat la baza emiterii încheierii nr._ din 04.06.2010, de către O.C.P.I. Iași, Curtea constată ca fiind pe deplin dovedit faptul că activitatea desfășurată de recurentă, în locația din Iași, .. 71, este de natură să afecteze dreptul reclamantului la un mediu sănătos, acest fapt justificând pe deplin atât demersul judiciar, cât și calitatea procesuală activă a acestuia, în condițiile în care chiar hotărârile Consiliului Local Iași în materie obligau pe solicitantul autorizației să prezinte acordul vecinilor, pentru a putea desfășura activități economice cu un grad ridicat de poluare.
Mai mult decât atât, Curtea apreciază că prima instanță nu putea trece peste faptul că, atât Acordul de funcționare nr. 689/06.11.2006, cât și autorizația de funcționare nr. 599/09.07.2008, au fost emise pe o perioadă de 5 ani, că cele două acte administrative menționate erau supuse unei proceduri de vizare anuală, ceea ce echivalează cu o reînnoire a valabilității acordului și a autorizației de funcționare, și că parcurgerea procedurii respective și în mod implicit reînnoirea valabilității aprobării date, dădeau dreptul celui ce se consideră vătămat în drepturile sale să ceară anularea oricărei operațiuni efectuate în perioada de timp pentru care P. M. lași a autorizat funcționarea atelierului de vulcanizare, în locația din Iași, .. 71, în condițiile în care abia prin sentința nr._ din 22 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2010, s-a dispus rectificarea parțială a Cărții funciare privitoare la intabularea dreptului recunoscut numiților N. P. și N. E., ca urmare a constatării nulității parțiale a titlului de proprietate nr._ din 30.09.1998, pentru suprafața de 200 mp. teren, situată în Iași, .. 71.
Referitor la soluția ce s-a dat pe fondul cauzei, criticată de asemenea de către recurentă, pe motiv că „acțiunea este nedovedită”, Curtea o apreciază ca fiind temeinică și legală, având în vedere că exercitarea controlului de legalitate a actelor emise în regim de putere publică, de către P. M. Iași, nu este condiționată, în niciun fel, de soarta contractului de comodat pe care intervenienta-recurentă l-a încheiat cu numitul N. P., și nici de stabilirea persoanei care este titulară a dreptului de proprietate asupra terenului pe care este amplasată construcția provizorie, afectată desfășurării activităților de vulcanizare.
Ceea ce interesează, în primul rând, în cauza de față, este faptul că recurenta desfășoară activități cu un grad ridicat de poluare, într-o zonă rezidențială și în imediata vecinătate a unei policlinici, fără ca solicitantului să-i fi fost cerut să prezinte acordul prealabil al vecinilor, pentru desfășurarea acestui gen de activitate, și fără a se fi stabilit, în mod real și pe deplin, dacă activitatea de „întreținere și repararea autovehiculelor”, desfășurată în locația din Iași, .. 71, era sau nu de natură să tulbure liniștea publică, prin producerea de zgomote, cu orice aparat sau obiect, sau dacă activitatea de vulcanizare avea sau nu un impact semnificativ asupra mediului, sub aspectul emisiilor poluante, a zgomotului, și chiar a interdicției de a nu se afecta domeniul public, în condițiile în care respectivul atelier de vulcanizare are o suprafață de doar 15 mp și o unică deschidere la domeniul public.
Cum nu s-a dovedit că vecinii, aflați pe o rază de minim 50 m în jurul unității de vulcanizare, și-au dat acordul ca intervenienta recurentă să desfășoare activități de întreținere și repararea autovehiculelor sau activități de vulcanizare, în zona rezidențială în care aceasta se află, ori că activitatea desfășurată se înscrie în condiția ultimă menționată în cuprinsul Autorizației de funcționare, Curtea apreciază că soluția de anulare a actelor administrative emise de către pârât, cu neobservarea până și a prevederilor cuprinse în hotărârile adaptate de Consiliul Local al M. Iași, în materia autorizării agenților economici să desfășoare activități lucrative pe raza M. Iași, este temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S.C. „C. B." S.R.L întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale grave, eroare care privește o problemă de procedură.
Arată contestatorul, că judecătorul este îndreptățit și totodată obligat prin art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă acestea nu sunt menționate în acțiune sau în întâmpinare. În speță, reclamantul a solicitat anularea autorizației de funcționare motivat de faptul că este proprietarul terenului pe care funcționează atelierul de reparație auto. Curtea de Apel Iași respinge recursul formulat de reclamant motivând că „pentru legala soluționare a cauzei nu are relevanță chestiunea dacă reclamantul intimat este sau nu proprietarul terenului pe care este amplasată construcția afectată desfășurării activității de reparații auto, ci doar dacă prin faptul autorizării" este afectat sau nu dreptul persoanelor la un mediu sănătos, drept consfințit de art. 35 din Constituție.
Soluționând cauza pe un alt temei de drept și având în vedere împrejurări de fapt care nu au fost puse în discuția contradictorie a părților, instanța de recurs a comis o gravă eroare materială prin încălcarea principiului disponibilității, încălcarea dreptului la apărare, încălcarea dreptului la un proces echitabil și depășind limitele cu care a fost învestită.
De asemenea, consideră contestatoarea că instanța a comis o eroare gravă de procedură, întemeindu-și soluția pe motive străine de natura obiectului cauzei, întrucât era obligată a analiza cererea reclamantului în limitele situației de fapt și de drept dedusă de acesta judecății, iar acesta nu a invocat dreptul său la un mediu sănătos, soluția de fond privind așadar altceva decât obiectul judecății, așa încât solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care arată că numitul N. P., administratorul ., a folosit titlul de proprietate nr._ anulat parțial la eliberarea unei cărți funciare în favoarea sa, pe terenul său, pentru care a fost nevoit să se judece 4 ani de zile pentru anularea cărții funciare, și a autorizației de funcționare pe care-și execută activitatea S.C. C. B. SRL.
Contestația în anulare în cauză este inadmisibilă, întrucât nu pot fi ridicate pretenții și motive cum ar fi: cumpărarea terenului, sau încheierea unui acord cu proprietarul terenului dacă nu există o procedură prealabilă, iar Primăria M. Iași prin unitatea sa administrativă, a luat act de nelegalitate și emiterea prin fraudă a autorizației de funcționare nr. 599 din 09.06.2008 și acordul contractului de comodat emis lui ., fără calitate de proprietar al terenului ocupat, de intervenientul și administratorul N. P..
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată contestația în anulare promovată în cauză ca fiind nefondată, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, contestatoarea intervenientă . critică instanța de recurs pentru pretinsa comitere a unei grave erori de procedură, întrucât ar fi soluționat cauza pe un alt temei de drept și având în vedere împrejurări de fapt care nu au fost puse în discuția contradictorie a părților, încălcând astfel principiul disponibilității, dreptul său la apărare, precum și dreptul la un proces echitabil, cu depășirea limitelor cu care a fost învestită și cu luarea în considerare a unor motive străine de natura obiectului cauzei, din moment ce reclamantul nu ar fi invocat pe parcursul litigiului vătămarea dreptului său la un mediu sănătos.
Ori, obiectul acțiunii introductive la instanță l-a constituit „anularea acordului de funcționare nr. 689/6.11.2006 și a autorizației de funcționare nr. 599/9.07.2003, emise de pârât, pe numele .”, situație în care instanța era obligată a verifica sub toate aspectele legalitatea acestor acte administrative, așa cum s-a procedat de fapt prin sentința Tribunalului Iași nr. 1567/CA/2011, menționată mai sus.
În motivarea casării cu trimitere spre rejudecare dată de Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 615/19.03.2012 însă, instanța de recurs a arătat expres faptul că reclamantul își justifică interesul legitim în promovarea acțiunii, întrucât nu este „doar proprietar al terenului, ci și vecin cu atelierul de vulcanizare căruia i s-a emis autorizația contestată”, interesul său decurgând din „dreptul la un mediu sănătos”, drept ce se constituie în mod corelativ ca obligație de respectat în sarcina autorităților administrative competente, conform Legii nr. 104/2011, atunci când procedează la autorizarea exercitării activității de vulcanizare în litigiu.
Așa fiind, contestatorul a cunoscut în realitate dispozițiile obligatorii pentru instanța de fond după casare, dar și pentru părțile litigante, astfel cum au fost prevăzute în cuprinsul deciziei nr. 615/19.03.2012 pronunțată în cauză - constând în obligația depunerii de probe la dosar, de natură a demonstra respectarea și a acestei condiții pentru legala emitere a autorizației de funcționare, (respectiv acordul prealabil al vecinilor, pentru desfășurarea acestui gen de activitate, măsurători privind verificarea noxelor și a impactului fonic) cu atât mai mult cu cât ele erau oricum prevăzute de lege, a cărei necunoaștere contestatorul nu o putea invoca.
Concluzionând, față de conținutul soluțiilor pronunțate în cauză, astfel cum au fost reproduse în cele ce preced, Curtea constată că se impune respingerea contestației în anulare formulată de . împotriva deciziei Curții de Apel Iași nr. 280/28.01.2013, pe care o va menține ca legală și temeinică, în cauză nefiind probată încălcarea principiului disponibilității, a dreptului la apărare, ori a dreptului la un proces echitabil, pentru a putea opera dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, astfel cum au fost invocate de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare introdusă de S.C. C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 280/28.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. C. M. T. D. M.
Grefier
F. F.
Red. G.A.
Tehnored. F.F.
17.09.20l3
2 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1550/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3162/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
