Pretentii. Decizia nr. 3177/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3177/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 9647/99/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3177/2013
Ședința publică din 16 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. M.
Judecător – T. D. M.
Judecător – G. A.
Grefier – R. G.
S-au luat în examinare recursurile introduse de S. E. și de Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, împotriva sentinței civile nr. 1660/ca din 18.04.2013 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții – taxă emisii poluante.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată, și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, în baza art. 150 și art. 156 din Codul de procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1660/ca din 18.04.2013 Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași, pe care a obligat-o să restituie reclamantei taxa pe emisii poluante în cuantum de 5654 lei, cu dobânda calculată conform art. 124 C.p.fiscală, de la expirarea termenului de 45 zile de la înregistrarea cererii de restituire și până la restituirea integrală a taxei, a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 639,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond că în cauză reclamanta S. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași restituirea taxei pe emisii poluante în cuantum de 5654 lei, achitată la data de 24.08.2012 pentru un autoturism second hand marca Skoda O., înmatriculat anterior în Italia, stat membru UE, conform înscrisurilor depuse la filele 11-15 dosar.
Taxa pentru emisiile poluante este stabilită de Legea nr. 9/2012, iar potrivit art. 4 al. 1, 2 din lege obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Aliniatul 2 al art. 4 a fost suspendat prin art. 1 din OG nr. 1/2012 pentru perioada 31.01._13.
Urmare a suspendării intervenite, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
Astfel, pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, dacă anterior autoturismul respectiv a fost înmatriculat tot in România, dar este percepută taxa dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat pentru prima data în România.
Practic prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, taxa pentru emisiile poluante este echivalentă taxei pe poluare prevăzută de OG nr.50/2008.
Reglementată în acest mod taxa pentru emisiile poluante stabilită de Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru UE, cum este cazul vehiculului din prezenta cauză.
Potrivit art. 110 din TFUE nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare, scopul reglementării fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
Norma comunitară a fost instituită în vederea asigurării liberei circulații a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Relevantă este și practica Curții de Justiție a Uniunii Europene care prin hotărârile pronunțate in cauzele C-402/09 T. c. României și C-263/10 N. a stabilit că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața națională.
În consecință, instanța a constatat că taxa pe emisiile poluante, astfel cum este instituită de normele interne nu este datorată, potrivit normelor comunitare a căror aplicare este prioritară, motiv pentru care reclamanta este îndreptățită în baza art. 117 lit. d C.p.fiscală la restituirea taxei, pârâta fiind obligată la plata acestei sume .
Referitor la dobândă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 124 al. 1,2 C.p.fiscală care prevăd dreptul contribuabililor doar la dobânda fiscală din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.
Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, nivelul dobânzii fiind cel prevăzut la art. 120 alin. (7), iar potrivit art. 70 al. 1 cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Cererea de restituire a fost înregistrată la organul fiscal la data de 27.09.2012- fila 8 dosar, iar acesta datorează dobânda calculată conform art. 124 C.p.fiscală, de la expirarea termenului de 45 zile de la înregistrarea cererii de restituire până la restituirea integrală a taxei și nu de la data încasării.
În consecință, a fost admisă în parte acțiunea de față.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă va fi respinsă, având în vedere că între organul fiscal și chemata în garanție nu s-a născut un raport juridic distinct, condiție impusă de art. 60 C.p.civ., ci in temeiul legii sumele achitate ca si taxa pentru emisiile poluante se fac venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Văzând și disp. art. 274 al. 1, 4 C.p.civ., a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar, precum și la suma de 600 lei reprezentând onorariul de avocat, prin reducerea acestuia de la suma de 1400 lei, având în vedere activitatea concretă a apărătorului ales în ce privește o speță de notorietate, față de împrejurarea că prezenta cauză a avut un singur termen de judecată, dar și față de necesitatea respectării unui cuantum rezonabil al onorariului, proporțional cu volumul concret de muncă depus.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs reclamanta S. E., precum și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași.
Reclamanta critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit dobânda aferentă sumei de restituit a fost calculată de la o altă dată decât data plății taxei contestate, invocând în acest sens jurisprudența C.J.U.E. în materie, precum și faptul că în mod nejustificat s-a dispus diminuarea onorariului de avocat.
Organul fiscal recurent susține că în mod greșit prima instanță a considerat că legislația națională, ce a reglementat regimul taxei pe poluare pentru autovehicule, a fost contrată T.F.U.E., apreciind totodată că nu exista temei nici pentru a se dispune obligarea sa la plata de dobânzi și cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul declarat de reclamant este întemeiat, având în vedere că, prin chiar cererea de chemare în judecată, acesta a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i plătească dobânda aferentă taxei încasate cu încălcarea dreptului comunitar calculată de la dala perceperii acesteia, în condițiile în care orice încălcare a T.F.U.E. obligă statul în culpă să repare integral prejudiciul adus plătitorului taxei, prin instituirea unui regim fiscal menit să împiedice libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar, principiu ce și-a găsit reconfirmarea în hotărârile C.J.U.E.
Cât privește critica referitoare la diminuarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, Curtea o apreciază a fi nefondată, din moment ce problema de drept ce s-a ridicat în prezenta cauză și-a găsit dezlegarea, definitivă și totală, încă din anul 2011, odată cu darea de către C.J.U.E. a hotărârilor în cauzele T. și N. contra României și a Deciziei nr. 24 din 14.11.2011 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aceeași materie, fapt ce a condus la dispariția oricărei complexități a cauzelor de acest tip; întreaga problematică a acestora reducându-se la aplicarea, de drept, de către judecătorul național, la o simplă cerere a reclamantului, a soluțiilor adoptate de instanța comunitară și de Înalta Curte, considerente pentru care se va menține hotărârea primei instanțe în această parte.
Curtea urmează a respinge și recursul pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. E. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și a obligat pârâta să-i restituie reclamantei taxa de emisii poluante pentru autovehicule în cuantum de 5654 lei.
Susținerile pârâtei în sensul că prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe speciale în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane nu pot fi primite. Este adevărat că statele se bucură de autonomie în ce privește stabilirea taxelor și impozitelor fiscale, fiind admis în dreptul comunitar Principiul poluatorul plătește, însă este necesar ca respectiva taxă să fie în concordanță cu dispozițiile comunitare, respectiv cu Art.110 din Tratatul F.UE .
În acest caz Curtea reține că art. 110 impunea asigurarea liberei circulații a mărfurilor pe întreg spațiul comunitar iar potrivit art. 28 sunt interzise taxele cu efect echivalent taxelor vamale ce au același efect.
Analizând însă prevederile Legii nr. 9/2012 așa cum au fost modificate prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, se observă că acestea impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România până la data de 01.01.2013. Deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei prin modificările intervenite la Legea nr. 9/2012 prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România care sunt înstrăinate până la data de 01.01.2013. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Prin urmare Curtea constată că prin modul în care este reglementată în dreptul intern taxa pe emisii poluante, aceasta încalcă principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor și creează o discriminare, fiind de natura a influența decizia cumpărătorilor, pentru care din punct de vedere fiscal este avantajos să achiziționeze autoturisme deja înmatriculate în țară pentru care nu se mai percepe această taxă până la 01.01.2013.
Interpretarea pe care a dat-o în mod constant curtea în cauze similare a fost confirmată și de hotărârea Curți de Justiție de la Luxemburg din7 aprilie 2011 dată în cauza C‑402/09 T. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu în care s-a statuat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Ca urmare a reținerii în mod corect a caracterului discriminatoriu al taxei pe emisii poluante, Tribunalul în mod just a înlăturat aplicarea dispozițiilor contare dreptului comunitar potrivit principiilor supremației și aplicării directe a dreptului comunitar întrucât judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. ( A se vedea: CJCE, cazul Simmenthal -1976).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a taxei de emisii poluante pentru autovehicule iar persoanei vătămate trebuie să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiile fundamentale ale liberei circulații a bunurilor pe întreg spațiul UE și a priorității dreptului UE.
Curtea mai reține că și faptul că Curtea de Justiție de la Luxemburg prin hotărârea dată în cauza N. C263/2010 din 07 iulie 2011, se arata, așa cum a statuat deja in cauza T., ca OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat( actual 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Față de considerente arătate mai sus, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Iași la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, corespunzător actualei faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-intimat S. E. împotriva sentinței civile nr. 1660/ca/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o modifică în parte în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând taxa pentru emisii poluante calculată de la data achitării taxei.
Respinge recursul declarat de intimata-recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Iași - Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva aceleași sentințe.
Menține celelalte dispoziții a sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata-recurentă să plătească recurentului-intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. T. D. M. G. A.
-cu opinie separată-
Grefier
R. G.
Red. opinie majoritară G.A.
Tehnored. R.G.
2 ex./19.09.2013
Tribunalul Iași – jud. C. A.
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opinie majoritare, apreciez că în cauză nu au fost administrate probele suficiente și concludente pentru a se putea trage concluzia că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituită prin Legea nr. 9/2012, a perpetuat regimul discriminatoriu, contrar dreptului comunitar, ce a fost introdus prin O.U.G. nr. 50/2008.
Consider că în acest sens stau mărturie însăși prevederile legii prin care taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost instituită, respectiv dispozițiile Legii nr. 9/2012, act normativ prin care, pe de o parte, a fost anulată orice distincție între bunurile ce urmau a face obiectul obligației de plată, iar pe de altă parte a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008, act normativ care, prin regimul fiscal instituit, a urmărit în mod declarat descurajarea achiziționării și înmatriculării în România a autovehiculelor second-hand ce proveneau din alte state membre ale Uniunii Europene, încălcându-se astfel principiul liberei circulații a bunurilor, principiu consacrat de T.F.U.E.
Faptul că, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată aplicarea prevederilor art. 2 lit. i) și ale art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, norme care stabileau că obligația de plată a taxei intervine: „și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme, conform Legii nr. 571/2003, sau taxa pe poluare pentru autovehicule”, nu poate fi interpretat ca reprezentând o excludere definitivă și totală a acestei categorii de bunuri de la obligația de plată a respectivei taxe, măsura adoptată de legiuitor, prin actul normativ menționat, având semnificația și valoarea unei simple norme tranzitorii și nicidecum valoarea unei exceptări perpetue a unor categorii de bunuri de la obligația de plată a respectivei taxe.
Faptul amânării termenului de la care obligația de plată devenea scadentă, prin instituirea unei perioade tranzitorii, în care titularilor obligației de plată li s-a permis să își regularizeze situația bunurilor achiziționate din spațiul comunitar, mai înainte de a cere înmatricularea autovehiculelor respective în România, nu putea fi considerat ca fiind contrar T.F.U.E. și jurisprudenței C.J.U.E. și cu atât mai puțin Legii nr. 24/2000, din moment ce respectiva obligație redevenea scadentă începând cu data de 1 ianuarie 2013, astfel cum s-a stabilit prin O.U.G. nr. 1/2012; cadru normativ care impunea admiterea recursului promovat de pârâtă, modificarea hotărârii atacate, și în fond respingerea acțiunii, ca nefondată.
Judecător T. D. M.
Red. opinie separată T.D.M.
Tehnored. R.G.
2 ex./19.09.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1785/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3687/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
