Pretentii. Decizia nr. 3436/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3436/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 8384/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3436/2013
Ședința publică de la 27 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. C. P.
Judecător: D. R. G. Ș.
Judecător: V. E. P.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții Direcția G. a Finanțelor Publice Iași, Administrația Finanțelor Publice a Orașului Tg. F. în contradictoriu cu intimații ., Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții restituire taxă auto – recurs împotriva sentinței nr. 1622/2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE A P E L,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1622/2013 a Tribunalului Iași, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S.C. C. T. S.R.L. în contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice Tg.F., care a fost obligată să restituie suma de_ lei reprezentând taxe de emisii poluante, cu dobânda fiscală aferentă și cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a pârâtei în contradictoriu cu AFM.
A reținut instanța de fond, că taxele instituite de Legea 9/2012 au același caracter necomunitar ca și OUG 50/2008, pentru că nu se percep autovehiculelor aflate în parcul național, în cazul unei noi înmatriculări la schimbarea proprietarului.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâta, în motivarea căreia arată că în mod nejustificat nu s-a observat că prin actul normativ s-a urmărit asigurarea protecției mediului, că aceste măsuri care sunt în concordanță cu dreptul european, că în mod eronat s-a invocat incidența prevederilor art. 110 din Tratatul Comunității Europene, din moment ce principiul general valabil recunoscut este acela că „poluatorul plătește”, că nu există suport pentru a se reține că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea unei plăți nedatorate, și că cererea de restituire nu poate fi încadrată în nici una din situațiile prevăzute de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, nedatorându-se dobânzile solicitate. Nu există culpă procesuală pentru obligarea sa la cheltuieli de judecată.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Reclamantul a achiziționat 4 autoturisme ce au fost anterior înmatriculate într-o tara comunitara, iar pentru a le înmatricula în România, el a fost condiționat de plata unor taxe pentru emisiile poluante prevăzuta de Legea nr. 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Aceste dispoziții legale au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
Observă Curtea de Apel că din cele 4 taxe de emisii poluante, 3 au fost achitate în perioada 31.01._12, când era în vigoare OUG 1/2012, în timp ce una dintre taxe, pentru autoturismul marca M. nr. identificare WMAL 20ZZZ3Y108093, taxa de emisii poluante a fost achitată la 23.01.2012, perioadă în care a fost în vigoare forma completă, nediscriminatorie, a Legii 9/2012.
Față de acest aspect, se reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, se constată că la data de 23.01.2012, și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE, acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză pentru autoturismul M..
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Curtea mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări raportat la taxa de emisii poluante stabilită la 20.01.2012 pentru autoturismul M., astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, Curtea reține că taxa percepută la 23.01.2013 are caracter comunitar.
Pentru celelelta 3 autoturisme, prima instanță în mod judicios a constatat că prevederile Legii nr. 9/2012 așa cum au fost modificate prin Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012(aplicabilă în perioada 31.01._12), impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România până la data de 01.01.2013 și că prin aceste dispoziții interne sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul CE, ceea ce face din dispozițiile Legii nr. 9/2012 niște prevederi discriminatorii și nelegale.
În ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra cererii de acordare de cheltuieli de judecata sentinta este corecta, pirita-recurenta fiind cazuta in pretentii ca urmare a atitudinii adoptate, de ignorare a dispozitiilor comunitare incidente, însă cheltuielile vor fi reduse ca urmare a admiterii în parte a acțiunii principale.
Cererea de chemare în garanție a fost corect respinsă, întrucât între AFP și AFM nu există un raport juridic distinct, o transmisiune de drepturi sau obligații care să justifice o obligație de garanție sau despăgubire.
Pentru motivele invocate, văzând 312 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct.9 și 304 ind.1 Cod pr.civ,, Curtea va admite recursul formulat de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Iași, Administrația Finanțelor Publice a Orașului Tg. F., împotriva sentinței nr. 1622/2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul că, se va respinge cererea reclamantului . în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Tg. F. pentru restituirea taxei de emisii poluante de 3348 lei, achitate prin chitanța nr._/23.01.2012, cu consecința obligării pârâta să plătească reclamantului suma de 11.430 lei taxe emisii poluante, cu dobânda legală calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală începând cu a 46 zi de la momentul înregistrării fiecărei cereri de restituire a taxei și până la momentul plății debitului și a sumei de 150 lei cheltuieli de judecată la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Iași, Administrația Finanțelor Publice a Orașului Tg. F., împotriva sentinței nr. 1622/2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea reclamantului . în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Tg. F. pentru restituirea taxei de emisii poluante de 3348 lei, achitate prin chitanța nr._/23.01.2012.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 11.430 lei taxe emisii poluante, cu dobânda legală calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală începând cu a 46 zi de la momentul înregistrării fiecărei cereri de restituire a taxei și până la momentul plății debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 150 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței primei instanțe care nu contravin prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.09.2013.
Președinte, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, V. E. P. |
Grefier, M. G. A. |
M.A. 01 Octombrie 2013/red si tehnored 2 ex.PMC/23.10.2013
Jud fond: T. Ș.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3933/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4352/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
