Pretentii. Decizia nr. 3485/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3485/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 377/45/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 3485/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - G. A.
Judecător - C. M.
Judecător - T. D. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamantul+recurent C. I. împotriva deciziei nr. 2218 din 10.06.2013 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții – taxă emisii poluante.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Moșuți C. N. pentru contestatorul C. I., lipsă fiind intimații Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași și Administrația Finanțelor Publice P. și intimata-chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată, că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași.
Avocat Moșuți C.-N., pentru contestator, depune la dosar dovada timbrării contestației în anulare cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Moșuți C.-N., pentru contestator, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și modificarea în parte a deciziei contestate, în sensul pronunțării și asupra motivului de recurs referitor la dobânda fiscală datorată de către Administrația Finanțelor Publice P..
Solicită a se observa că împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs și a solicitat inițial cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat pe care instanța de fond nu le-a acordat.
Ulterior a apărut hotărârea I. contra România a Curții de Justiție a Uniunii Europene care reglementează problema plății dobânzii fiscale de la data formulării cererii de restituire, iar la pagina 24 din cadrul dosarului de recurs se află memoriul prin care a invocat în cadrul recursului, în temeiul art. 306 din Codul de procedură civilă, un nou motiv de recurs de ordine publică, prin care a solicitat instanței de recurs să facă incidența principiului priorității dreptului comunitar, având în vedere hotărârea I. contra România a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Chiar și în concluziile orale a arătat acest aspect, deși a observat că că în încheierea de dezbateri nu s-a consemnat acest lucru, ci s-au consemnat doar concluziile cu privire la recursul Administrației și Finanțelor Publice P., fapt ce poate fi verificat cu caietul grefierului de ședință, și ar dori să se rectifice acea încheiere, în sensul că a solicitat și admiterea recursului declarat de reclamant, inclusiv în ceea ce privește și cel de al doilea motiv de recurs, care vizează tocmai problema dobânzii fiscale.
În aceste condiții, solicită a se observa că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acestui motiv de recurs, invocat în termen, fiind un motiv de ordine publică, astfel încât consideră că sunt incidente dispozițiile art. 318 din codul de procedură civilă și se impune cenzurarea deciziei instanței de recurs sub acest aspect, în sensul de a se pronunța și asupra acestui motiv de recurs referitor la dobânda fiscală.
Totodată, solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia Curții de Apel Iași nr. 2218/2013 din 10 iunie 2013 s-a dispus:
„Admite recursul declarat de recurentul reclamant C. I. împotriva sentinței civile nr.3103/ca/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice P. să plătească reclamantului și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat ca urmare a reducerii acestuia de la 2000 de ron la 500 de ron.
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice P. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurenta Administrația Finanțelor Publice P. să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.”.
A reținut instanța de recurs, că prin sentința civilă nr. 3103/CA/20.12.2012, Tribunalul Iași a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului de anulare a Deciziilor nr. 135/23.01.2012 și nr. 160/1.02.2012 ale pârâtului D.G.F.P. a jud. Iași, a admis în parte cererea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul Administrația Finanțelor Publice a mun. P., jud. Iași, a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului de anulare a deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/25.11.2011, emise de pârâtul Administrația Finanțelor Publice a mun. P., a obligat pârâtul A.F.P. a mun. P. să plătească reclamantului suma de 2637 lei și 3636 lei,încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, precum și dobânda legală calculată potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală și ale Ordinului M.F.P. nr.1899/2004, începând cu cea de a 46-a zi de la momentul înregistrării cererii de restituire a taxei de poluare și până la momentul plății debitului, a respins cererea pârâtului A.F.P. a mun. P. de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București ca inadmisibilă, a obligat pârâtul A.F.P. a mun. P. la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule contravin prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva acestei sentințe a introdus Administrația Finanțelor Publice P., care apreciază că în mod greșit prima instanță a considerat că reglementările interne, referitoare la taxa pe poluare pentru autovehicule, nu sunt conforme Tratatului și jurisprudenței Curții Europene de Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, admițând recursul în interesul legii promovat de procurorul general, a statuat că „Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedura fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare, întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. l lit. d) din același cod”. În raport de aceasta situație, Curtea, constatând că, din punct de vedere al dreptului material, hotărârea primei instanțe respectă hotărârea Curții Europene de Justiție, pronunțată în cauza C-402/09, privind pe I. T. și Statul român, prin care s-a stabilit că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație, în România, a unor vehicule cumpărate în alte state membre ale Uniunii, fiind contrară art. 110 din TFUE, și că, din punct de vedere procedural, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la inaplicabilitatea prevederilor art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare, este, conform dispozițiilor art. 330 ind. 7 din Codul de procedură civilă, obligatorie pentru instanțe, apreciază că în mod justificat instanța de fond a dat prioritate dreptului comunitar, motive pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul promovat de pârâtă urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
Sentința de fond a fost atacată cu recurs și de reclamantul C. I., sub aspectul neacordării de prima instanță a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2000 lei, astfel cum au fost dovedite cu chitanța de la fila 42 dosar fond.
Văzând și disp.art.274 Cod procedura civila, curtea a constatat că se impune admiterea recursului reclamantului, cu consecința modificării în parte a sentinței de fond, în sensul obligării pârâtei AFP P., ca parte căzută în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea în fond a cauzei, constând în onorariu avocat, onorariu ce a fost redus însă la 500 de lei potrivit art. 274 alin 3, considerând că este nepotrivit de mare în raport cu obiectul cauzei și munca îndeplinită de apărător și că partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora în acord cu jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale.
Împotriva acestei sentințe recurentul a formulat contestație în anulare considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea și schimbarea în parte a deciziei contestate în sensul admiterii în tot a recursului declarat de acesta, și, în consecință, să fie modificată sentința civilă nr. 3103/ca/20.12.2012 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr.1881/99/2012 nu numai în privința obligării AFP P. Ia plata cheltuielilor de judecată, dar și sub aspectul datei începând de Ia care trebuie calculată dobânda pentru cele două taxe de poluare ilegal încasate de la reclamantul C. I., respectiv să fie obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P. la plata dobânzii pentru cele două taxe de poluare ilegal încasate de la subsemnatul, dobândă urmând să fie calculată începând cu data plătii celor două taxe de poluare ilegal încasate de la reclamantul C. I., cu cheltuieli de judecată în prezenta cale de atac.
Motivează contestatorul că, în fapt, împotriva sentinței primei instanțe nr. 3103/ca/20.12.2012 a declarat recurs, la data de 11.03.2013, în termenul legal, solicitând plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat, conform chitanței depusă la dosarul cauzei, capăt de cerere asupra căruia prima instanță a omis să se pronunțe.
La data de 23 mai 2013 a depus la dosarul cauzei un MEMORIU DE RECURS prin care a invocat un nou motiv de recurs, respectiv un motiv de recurs de ordine publică, prin care a solicitat instanței de recurs ca în temeiul art.306 Cod de procedură civilă, și având în vedere principiul priorității dreptului comunitar, să ia act de prevederile de cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg în cauza I. M. c/a ROMÂNIA cu privire la data de la care se calculează dobânda ce se impune a fi restituită de autoritățile statului în situația unei taxe ce a fost încasată ilegal, statuând, contrar prevederilor din dreptul român în vigoare, respectiv art. 70 și art. 124 din Codul de procedură fiscală, că este în conformitate cu dreptul Uniunii Europene ca aceste dobânzi să fie calculate de Ia data încasării taxei iar nu începând de la a 46 a zi de la data formulării cererii de restituire, așa cum s-a dispus prin sentința primei instanțe.
În aceste condiții, prin reprezentantul său avocat, a solicitat și oral, la termenul de judecată din 03.06.2013, ca instanță de recurs să admită în tot recursul reclamantului, respectiv să cenzureze sentința primei instanțe atât sub aspectul cheltuielilor de judecată cât și sub aspectul soluționării cererii accesorii de plată a dobânzilor datorate de AFP P., respectiv ca această pârâtă să fie obligată la plata dobânzilor de la data plății celor două taxe de poluare ilegal încasate,
Cu toate acestea, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de ordine publică invocat prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 23.05.2013, astfel că în cauză este incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a doua Cod de procedură civilă potrivit căruia este motiv de contestație în anulare atunci când instanța, admițând recursul a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs.
Solicită așadar admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare
.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată contestația în anulare promovată în cauză ca fiind nefondată, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, prin cererea introductivă la instanță, reclamantul nu a solicitat decât restituirea taxelor de poluare achitate nelegal, nu și plata de dobânzi, accesorii ce au fost acordate totuși de prima instanță conform prevederilor din Codul de procedură fiscală și ale Ordinului M.F.P. nr.1899/2004, începând cu cea de a 46-a zi de la momentul înregistrării cererii de restituire a taxei de poluare și până la momentul plății debitului.
Împotriva sentinței instanței de fond reclamantul a promovat recurs, doar sub aspectul cheltuielilor de judecată, nu și a dobânzilor, abia în cursul soluționării recursului acesta depunând la dosarul cauzei, la 23 mai 2013, un memoriu prin care solicită, pentru prima dată în cadrul acestei cauze, plata dobânzilor de la data plății, deși această solicitare nu se constituie ca un motiv de ordine publică, ca să poată investi legal instanța de recurs cu soluționarea lui, ci ca o cerere nouă, formulată pentru prima dată în recurs.
Or, dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă, prevăd expres, că în căile de atac „nu se pot face cereri noi”, putându-se doar „cere dobânzi…ajunse la termen…alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe.”, în condițiile în care astfel de dobânzi calculate de la data achitării taxei de poluare, să fi fost cerute în fața primei instanțe, în condiții procedurale, iar nu pentru prima dată în cursul soluționării recursului, cum s-a procedat în speță.
În concluzie, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea constatând că instanța de recurs nu dintr-o omisiune, ci în mod corect nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, din moment ce nu a fost legal investită cu soluționarea lui, și ca atare, va respinge contestația în anulare formulată de recurentul-reclamant C. I. împotriva deciziei Curții de Apel Iași nr. 2218/2013 din 10.06.2013, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de reclamantul C. I., contra deciziei nr. 2218/10.06.2013 a Curții de Apel Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, azi 30.09.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. C. M. T. D. M.
Grefier
R. G.
Red. G.A.
Tehnored.R.G.
2 ex./18.10.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2039/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4681/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
