Pretentii. Decizia nr. 3753/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3753/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 9723/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3753/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Judecător V. E. P.
Judecător D. R. G. Ș.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții T. F. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași, recursuri declarate împotriva sentinței nr. 1568/ca/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat-chemat în garanție fiind Administrația Fondului P. Mediu, având ca obiect pretenții - taxă emisii poluante.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. U. Ștefănica pentru intimat, lipsă fiind reprezentanții legali ai celorlalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată, recurentul-intimat T. F. a depus întâmpinare, duplicatul acesteia fiind comunicat, precum și xerocopie chitanță onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
Av. U. pentru intimat depune delegație de substituire a av. F. A. și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. U. pentru intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința nr. 1568/16.04.2013, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul T. F., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice P., dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 5085 lei, achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, precum și să plătească dobânda fiscală aferentă acestei sume, plus 239,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, cerere formulată de pârâtă.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule contravin prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs Administrația Finanțelor Publice P. și reclamantul T. F..
Pârâta apreciază că în mod greșit prima instanță a considerat că reglementările interne, referitoare la taxa pe poluare pentru autovehicule, nu sunt conforme Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Recurentul T. F. a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata dobânzii fiscale a sumei debit de la data achitării ei și nu conform art. 124 Cod pr.fiscală, așa cum prima instanță a dispus.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține:
Referitor la recursul pârâtei: Reclamantul a achiziționat un autoturism ce fusese anterior înmatriculat într-o tara comunitara, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa pe poluare auto, introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, și, la cererea de restituire, pârâta – recurentă i-a făcut cunoscut că nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 din actul normativ menționat și că obligația de plată este legală.
Chiar dacă taxa a fost încasată în baza unui act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană au prioritate față de dreptul intern și că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Din această perspectivă, prima instanță a reținut în mod judicios faptul că taxa pe poluare, introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, urmărește restrângerea posibilității introducerii în România a autoturismelor second-hand, ce erau deja înmatriculate în alte state membre ale Comunității Europene, și protejarea producției interne de autoturisme, situație ce nu poate fi justificată prin apelarea la principiul „poluatorul plătește”, din moment ce taxa nu a fost extinsă pentru toți cei implicați în traficul rutier intern, taxa reprezentând în realitate o taxă deghizată cu efect echivalent, ce nu poate fi încadrată în nici una dintre excepțiile de la regula stabilită de art. 110 paragraf I din Tratatul Comunității Europene.
Ca atare, constatând că în mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt contrare art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât urmărește diminuarea introducerii în România a unor autoturisme deja înmatriculate în alte state membre ale Uniunii, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România, conduită considerată inadmisibilă după data aderării României la U.E., Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice P..
Și in ceea ce privește soluția data de prima instanța asupra cererii de acordare de cheltuieli de judecata sentința este corecta, pirita-recurenta fiind căzuta in pretenții ca urmare a atitudinii adoptate, de ignorare a dispozițiilor comunitare incidente. Cererea de chemare în garanție a fost corect respinsă, întrucât între AFP și AFM nu există un raport juridic distinct, o transmisiune de drepturi sau obligații care să justifice o obligație de garanție sau despăgubire.
Referitor la recursul reclamantului, Curtea observă că și acesta este nefondat, deoarece în cererea de chemare în judecată cu care a sesizat Tribunalul, reclamantul nu a solicitat ca aceste dobânzi să îi fie plătite de la data achitării taxei de poluare, or în recurs, obiectul acțiunii nu poate fi modificat sau extins. Ca atare, și acest recurs va fi respins.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Administrația Finanțelor Publice P. și T. F. împotriva sentinței nr. 1568/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta Administrația Finanțelor Publice P. la plata către intimat T. F. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11._.
Președinte, M. C. P. | Judecător, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, C. A. |
Red. / Tehnored. PMC
2 ex. – 29.10.2013
Tribunalul Iași – Judecător G. B. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4083/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 567/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
