Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2757/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2757/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 562/89/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2757/2013
Ședința publică din 17 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – C. M.
Judecător – G. A.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. V. V., împotriva încheierii de ședință din 10.06.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic B. C.-M. pentru intimatul I. de Jandarmi Județean V., lipsă fiind recurentul F. V. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată, că recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra recursul cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar,și că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-au depus:
- o cerere prin care recurentul depune dovada timbrării cererii de recurs cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa conform art. 242 Cod procedură civilă;
- întâmpinarea formulată de intimat, transmisă prin fax, într-un singur exemplar.
Reprezentantul intimatului depune la dosar delegația de reprezentare în instanță, precum și originalul întâmpinării, în două exemplare.
În ceea ce privește chestiunea timbrajului, având în vedere că litigiul vizează raporturile de serviciu dintre părțile aflate în litigiu, instanța consideră că cererea de recurs nu este supusă obligației timbrajului și, ca atare, revine asupra dispoziției anterioare.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea cererii de recurs.
Arată că reclamantul a depus două cereri de suspendare succesive.
Conform art. 14 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ nu pot fi depuse mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive. Cererile de suspendare aveau aceeași motivare, erau practic identice, iar prima instanță în mod corect a respins cea de a doua cerere de suspendare ca fiind inadmisibilă.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După dezbateri, la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, o cerere prin care recurentul depune la dosar dovada timbrării cererii de recurs cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 10 iunie 2013, Tribunalul V., respingând excepțiile invocate de către pârât, a respins cererea de suspendare a actului administrativ nr._ din 15.07.2011, emis de către pârâtul I. Județean de Jandarmi V..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârât pentru a se dispune anularea ordinului nr._ din 15.07.2011, emis de șeful Inspectoratului de Jandarmi Județean V., act administrativ prin care a fost trecut în rezervă, și că, în acest litigiu, a mai fost formulată o cerere de suspendare, ce a fost soluționată prin încheierea din 27 mai 2013, în sensul respingerii acesteia.
S-a mai reținut că, ulterior momentului pronunțării acestei hotărâri, reclamantul a formulat o a doua cerere de suspendare, la data de 31 mai 2013, ce vizează același ordin de trecere în rezervă, și că, într-o atare situație, sunt încălcate dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, care interzic formularea de cereri de suspendare succesive, întemeiate pe aceleași motive, considerente pentru care noua cerere a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. V. V., care critică hotărârea primei instanțe, pe motiv, că: „În mod greșit instanța a considerat că nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare executare act administrativ, deoarece cazul bine justificat, pe care mi-am întemeiat a 2-a cerere de suspendare este diferit”, considerând că: „nu este autoritate de lucru judecat având în vedere că am formulat recurs împotriva încheierii din 27.05.2013”.
În acest sens, recurentul invocă faptul că: „Ordinul I.J.J. V. este emis în data de 15.07.2011 și se menționează că sunt trecut în rezervă începând cu data de 15.09.2011, ca urmare a faptului că nu am fost declarat admis la concursurile pentru ocuparea funcțiilor de conducere vacante organizate în perioada 15.06._1I”, că: "Potrivit Tabelelor cu rezultatele obținute la examenele pentru ocuparea funcțiilor de execuție vacante … rezultă că datele de organizare a examenelor sunt: 18.07.2011, 20.07.2011, 19.07.2011, 21.07.2011 și 17.08.2011”, și că „Dacă Ordinul I.J,J. V. nr._ este emis pe data de 15.07.2011, de unde știa șeful I.J.J. V., la data de 15.07.2011, că eu nu am fost declarat admis la aceste examene, dacă examenele respective nu erau încă organizate ???. Există indicii temeinice de nelegalitate”; solicitându-se admiterea recursului, așa cum a fost formulat, „pentru a evita excesul de putere din partea autoritarii administrative”.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, în cadrul acțiunii având ca obiect „anularea Ordinului Inspectorului șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean V. nr._ din 15.07.2011”, act de autoritate prin care reclamantul-recurent a fost trecut în rezervă, s-au formulat, de către reclamant, două cereri de suspendare a executării actului contestat, întemeiate pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dintre care o primă cerere a fost înregistrată la data de 7 mai 2013, în timp ce cea de a doua cerere a fost înregistrată la data de 31 mai 2013.
Prin cererea de suspendare ce a fost înregistrată la data de 7 mai 2013, reclamantul a invocat faptul că: „pârâtul IJJ V. a emis 2 ordine de trecere în rezervă cu același număr_ dar cu date de emitere diferite: 15.07.2011 respectiv 15.09.2011, ordinele IJJ V. au același conținut și au produs consecința juridică de trecere în rezervă”, petentul întrebându-se: „Când am fost trecut în rezervă prin Ordinul IJJ V.? La data de 15.07.2011 sau la data de 15.09.2011?”.
Această cerere a fost soluționată de Tribunalul V. prin încheierea din data de 27 mai 2013, în sensul respingerii ei, hotărâre ce a fost menținută de Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 2755 din 3 iulie 2013.
Prin cea de a doua cerere de suspendare, ce a fost înregistrată la data de 30 mai 2013, petentul susține că a descoperit „indicii temeinice de nelegalitate”, sens în care se evidențiază faptul că: „Ordinul I.J.J. V. este emis în data de 15.07.2011 și se menționează că sunt trecut în rezervă începând cu data de 15.09.2011”; întrebându-se: „De unde știa șeful I.J.J. V. la data de 15.07.2011 că eu nu m fost declarat admis la aceste examene, dacă examenele respective nu erau încă organizate”.
În raport de această situație de fapt,Curtea constată că, în cadrul acțiunii de anulare a ordinului de trecere în rezervă și a cererilor de suspendare a executării acestuia, reclamantul-recurent a invocat mai multe neregularități în legătură cu procedura de selecție a personalului ce urma să fie reîncadrat pe noile funcții, rezultate din procesul de reorganizare a unităților din sistemul Ministerului Administrației și Internelor, și că cererile de suspendare a executării acestui act vizează, în esență, pretinse neconcordanțe în ceea ce privește momentul emiterii ordinului și respectiv momentul efectiv al trecerii în rezervă, invocându-se, într-o formă sau alta, că, la data de 15 iulie 2011, emitentul actului nu putea avea cunoștință de rezultatul procesului de selecție, din moment ce acesta a fost cunoscut ulterior, respectiv pe parcursul lunilor iulie și august 2011.
Într-o atare situație, Curtea apreciază că din perspectiva prevederilor art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, nu are nici o relevanță faptul că, în prima cerere, reclamantul a invocat că „au fost emise două ordine de trecere în rezervă cu același număr_, dar cu date de emitere diferite: 15.07.2011 respectiv 15.09.2011”, în timp ce în cea de a doua cerere s-a invocat faptul că: „Dacă Ordinul I.J.J. V. nr._ este emis pe data de 15.07.2011, de unde știa șeful I.J.J. V., la data de 15.07.2011, că eu nu am fost declarat admis la aceste examene, dacă examenele respective nu erau încă organizate”, din moment ce aspectele prezentate privesc unul și același motiv și anume neregularitatea actului de trecere în rezervă a reclamantului, act ce a fost emis după un proces de selecție, la care a participat și cel în cauză.
Fiind vorba de unul și același motiv, dar abordat din unghiuri diferite, finalizate prin „întrebări” cu nuanțe diferite, Curtea apreciază că prima instanță a fost îndreptățită să considere, prin raportare la prevederile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, cea de a doua cerere de suspendare ca fiind inadmisibilă, independent de faptul că încheierea din data de 27 mai 2013 nu rămăsese, la acea dată, irevocabilă, hotărâre care de altfel nu intră sub incidența principiului autorității de lucru judecat, pentru simplul motiv că prin ea nu a fost soluționat, în nici un fel și în nici o parte, raportul juridic litigios dedus judecății.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamant, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul F. V. V., împotriva încheierii din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul V., încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iulie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. C. M. G. A.
Grefier
R. G.
Red. T.D.M.
Tehnored. R.G.
2 ex./18.07.2013
Tribunalul V. – jud. A. E.-G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4871/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3752/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
