Pretentii. Decizia nr. 4259/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4259/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 1104/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4259/2013
Ședința publică de la 08 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. C. P.
Judecător: V. E. P.
Judecător: D. R. G. Ș.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurentul C. G. M. în contradictoriu cu intimata Instituția P. Județului V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V., având ca obiect pretenții – restituire taxă auto – recurs împotriva sentinței nr. 1483/CA/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Prin serviciul de registratură al instanței recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE A P E L,
Asupra cererii de recurs de față,
Prin sentința nr. 1483/CA/29.05.2013, Tribunalul V. a respins acțiunea formulata de reclamantul C. G. M., in contradictoriu cu pârâta Instituția P. jud. V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor V..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat prima dată în spațiul european. Reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismului fără plata taxei de emisii poluante la data de 28.02.2013, iar prin adresă, Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regimul Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor i-a comunicat reclamantului că pentru înmatricularea autovehiculului mai sus menționat este obligatorie si plata taxei pentru emisiile poluante provenind de la autovehicule, prevăzuta de Legea nr. 9/2012.
A reținut prima instanță că prin adoptarea Legii 9/2012 a fost înlăturata însă discriminarea constatată de Curtea Europeană de Justiție între autoturismele second hand din parcul auto național si autoturismele second hand importate dintr-un stat membru UE, în condițiile în care obligația achitării taxei nu mai era impusă doar autoturismelor importate din statele membre UE, ci tuturor autoturismelor.
Față de aceste considerente, văzând conținutul reglementării obligației de achitare a taxei de emisii poluante la data depunerii cererii de înmatriculare, a apreciat instanța că aceasta nu mai reprezenta un obstacol in libera circulație a mărfurilor, astfel încât acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen și legal timbrat reclamantul C. G. M., solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii sale.
În motivarea cererii, reclamantul arată că Legea 9/2012 constituie o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale, ceea ce încalcă art. 110 TFUE.
Mai arată recurentul că aprecierea instanței de fond privind legalitatea perceperii taxei de emisii poluante pe considerentul că a fost înlăturată discriminarea ce exista până la data de 1.01.2013 este greșită.
În drept, a fost indicat art. 304 pct.9 Cod pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată cele ce urmează:
În fapt, reclamantul s-a adresat pârâtului la data de 28.02.2013 pentru înmatricularea autoturismului său achiziționat din spațiul comunitar.
La momentul formulării solicitării sale, pentru înmatricularea unui autoturism era necesară plata unei taxe pentru emisii poluante reglementate de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Aceste dispoziții legale au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
Reține astfel Curtea că, la momentul solicitării de către reclamant a înmatriculării fără plata vreunei taxe a vehiculului său importat din spațiul comunitar, era în vigoare Legea 9/2012 în forma completă, expusă mai sus.
Față de acest aspect, se reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, se constată că la data solicitării reclamantului și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE(actual 110 TFUE), acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză .
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Instanța mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, Curtea reține că refuzul pârâtului de înmatriculare a autoturismului reclamantului, în lipsa plății taxei de emisii poluante, este justificat .
Pentru acestea, în baza art. 496 Cod procedură civilă recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul C. G. M. împotriva sentinței nr. 1483/2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8.11.2013.
Președinte, M. C. P. | Judecător, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, M. G. A. |
Red.P.V.E.
Tehnored.A.M.
2 ex./12.11.2013
Jud.fond: Tribunalul V. – D. E. S..-
| ← Pretentii. Decizia nr. 2889/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3579/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
