Pretentii. Decizia nr. 4637/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4637/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 6864/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4637/2013
Ședința publică de la 29 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. R. G. Ș.
Judecător: I. O. M.
Judecător: M. C. P.
Grefier: M. G. A.
S-a luat spre examinare cererea de recurs formulată de recurenta Administrația Finanțelor Publice Iași – Direcția G. a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 2763/CA/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Cațarschi I. care depune împuternicire avocațială pentru intimatul L. C. D., constatându-se lipsa reprezentantului legal al recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată.
Se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la concluzii.
Avocat Cațarschi I. pentru intimatul L. C. D., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța reprezentând onorariul de avocat.
Instanța, constatând dezbaterile închise, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE A P E L,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2763/CA/25.06.2013 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul L. C. D., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Iași, dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 1240 lei, achitată de acesta cu titlu de diferență nerestituită din taxa de primă înmatriculare, precum și să plătească dobânda aferentă acestei sume, plus 539,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că dispozițiile care reglementau taxa de primă înmatriculare pentru autovehicule contravin prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice Iași – Direcția G. a Finanțelor Publice Iași, care apreciază că în mod greșit prima instanță a considerat că reglementările interne, referitoare la taxa pe primă înmatriculare pentru autovehicule, nu sunt conforme Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene. Taxa nu poate fi restituită nici în baza OUG 50/2008.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține:
Reclamantul a achiziționat un autoturism ce fusese anterior înmatriculat într-o tara comunitara, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare auto, și, la cererea de restituire, pârâta – recurentă i-a făcut cunoscut că nu se încadrează în excepțiile prevăzute de lege și că obligația de plată este legală.
Chiar dacă taxa a fost încasată în baza unui act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană au prioritate față de dreptul intern și că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Din această perspectivă, prima instanță a reținut în mod judicios faptul că taxa de primă înmatriculare urmărește restrângerea posibilității introducerii în România a autoturismelor second-hand, ce erau deja înmatriculate în alte state membre ale Comunității Europene, și protejarea producției interne de autoturisme.
În privința reglementării interne, curtea constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată de reclamant a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin O.U.G. nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc. Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin OUG nr. 50/2008.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calcula după formula prevăzută de art. 214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Ca atare, constatând că în mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile acestei legi sunt contrare art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât urmărește diminuarea introducerii în România a unor autoturisme deja înmatriculate în alte state membre ale Uniunii, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România, conduită considerată inadmisibilă după data aderării României la U.E., Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice Iași – Direcția G. a Finanțelor Publice Iași, constatând totodată deplina incidență în cauză a dispozițiilor art. 117 și art. 124 Cod procedură fiscală.
Și in ceea ce privește soluția data de prima instanța asupra cererii de acordare de cheltuieli de judecata sentința este corecta, pirita-recurenta fiind căzuta in pretenții ca urmare a atitudinii adoptate, de ignorare a dispozițiilor comunitare incidente.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Iași – Direcția G. a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr. 2763/CA/2013 pronunțată de Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.11.2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, I. O. M. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, M. G. A. |
Red.O.M.I.
Tehnored.A.M.
2 ex./04.12.2013
Jud.fond: Tribunalul Iași – B. D. G..-
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 798/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3759/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
