Pretentii. Sentința nr. 1531/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1531/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1497/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 4586/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - C. M.
Judecător - T. D. M.
Judecător - G. A.
Grefier - F. O.
S-a luat în examinare recursul introdus de S. A. împotriva sentinței civile nr. 1531/CA/03.06.2013 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții –taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Focia A., pentru intimata S. A. lipsă fiind recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași –Administrația Finanțelor Publice Huși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată, și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, și că, la dosarul cauzei intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice V. a depus, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Focia A., pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față;
Prin sentinței nr.1531/CA din 03.06.2013, Tribunalul V. a respins acțiunea formulată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Huși.
Pentru a sa pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul second-hand dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, și că, pentru a-1 înmatricula în România, acesta a fost obligat să achite, la data de 12.02.2013, suma de 1.843 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule .
Apreciind că norma de drept menționată, în forma pe care aceasta o avea la data plății taxei de natură fiscală contestată, nu contravenea dreptului comunitar, în speță art. 110 din T.F.U.E., prima instanță, constatând că taxa achitată de reclamant a fost legal datorată, a respins acțiunea acestuia, în întregul ei.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta S. A., care susține că în mod greșit prima instanță a reținut că norma de drept națională, în baza căreia a fost obligat să plătească taxa contestată, nu era contrară dreptului comunitar și că ea ar fi fost legal datorată, invocând în acest sens jurisprudența C.J.U.E. în materie.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și păstrarea sentinței Tribunalului ca legală și temeinică.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că ceea ce se critică prin recursul de față nu este doar hotărârea judecătorului național, dar și modul în care legiuitorul român a înțeles să transpună în legislația internă hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele T. și N. contra României, hotărâri prin care s-a stabilit că prevederile O.U.G. nr. 50/2008 erau contrare art. 110 din T.F.U.E.; recurentul considerând că actele normative ce au succedat ordonanței de urgență menționate nu au făcut altceva decât să perpetueze regimul discriminatoriu evocat.
Examinând cererea de recurs din această perspectivă, Curtea consideră că, urmare extinderii obligației de plată a taxei contestată și la autovehiculele produse sau aflate în circulație în România, au fost înlăturate obstacolele, directe sau indirecte, ce au influențat în mod negativ libera circulație a bunurilor în interiorul spațiului comunitar, și că în acest mod a fost suprimat, efectiv, total și definitiv, regimul fiscal discriminatoriu ce a fost instituit prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ale cărui prevederi au fost în vigoare până la data adoptării Legii nr. 9/2012.
Faptul că soluțiile legislative ulterior prin Legea nr.9/2012 și ulterior prin O.U.G. nr. 9/2013 nu ar fi suficient de eficiente în raport cu scopul urmărit sau că ar fi putut fi alese și alte modalități de calcul și de percepere a taxei nu sunt însă de natură să efectueze în vreun fel legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, întrucât din perspectiva T.F.U.E., ceea ce interesează și primează este imperativul ca statele membre să nu instituie măsuri fiscale de o manieră care să descurajeze punerea în circulație a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură cu cele aflate pe piața națională, dreptul comunitar nepreocupându-se de chestiuni ce țin de eficiența reglementării naționale sau de modalitatea concretă de percepere a taxelor de natură fiscală, ori de conținutul și obiectivele politicilor de mediu, statelor membre recunoscându-li-se, în această materie, prin Tratat, o marjă de apreciere suficient de largă în construcția și implementarea la nivel național a regimului de taxe și impozite.
D. urmare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamant, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. A. împotriva sentinței civile nr. 1531/ca/03.06.2013, pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publică, azi 25.11.2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. T. D. M. G. A.
Grefier
F. O.
Red.G.A.
Tehnored.F.O.
4 ex./27.11.2013
Tribunalul V. – jud. A. E. G.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 357/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2196/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
