Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din 17-07-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 2179/99/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IASI
SECTIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2761/2013
Ședința publică din 17 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – C. M.
Judecător – G. A.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta D. V. E., împotriva sentinței nr. 2298/CA din 30.05.2013, a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Ș. G. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar pentru recurenta D. V. E., lipsă fiind intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinirea a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată.
Avocat Ș. G. M. arată că, prin citație, recurentei i s-a pus în vedere să depună un timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării cererii, dar crede că din eroare, pentru că timbrul judiciar este depus la dosar.
Instanța consideră că cererea de recurs este legal timbrată.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Ș. G. M., pentru recurentă, solicită admiterea recursului formulat.
Consideră că instanța a făcut o greșită aplicare a legii în momentul în care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași.
Solicită a se observa că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. V punctele 9 și 10 din OUG nr. 125/2011 de modificare a Codului fiscal, dispoziții care prevăd că, începând cu data de 1 iulie 2012, procedurile de executare silită pentru contribuțiile sociale, inclusiv cele de asigurări de sănătate, vor fi preluate de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Mai mult decât atât, prin acest text de lege se prevede că, în toate litigiile având ca obiect executarea silită a obligațiilor sociale, Agenția Națională de Administrare Fiscală se va subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări sociale, dobândind calitatea procesuală a acestora.
Fiind interpelat, apărătorul ales al recurentei precizează că se află în fața unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ contestat în instanță.
În opinia sa, argumentația instanței de fond în sensul că era necesară judecata în această etapă cu Casa de Asigurări de Sănătate sub aspectul posibilității exprimării de către aceasta a punctului de vedere asupra criticilor aduse legalității actului, consideră că nu este fondată. În această față a suspendării executării unui act administrativ cu privire la care s-a pronunțat instanța, procedura este una sumară, în care nu se examinează și nu se prejudecă sub nicio formă fondul dreptului, acestea se tranșează doar în dosarul având ca obiect contestația în anulare.
Pentru aceste argumente consideră că, în măsura în care titlul executoriu emis în baza deciziei Casei de Asigurări și somația sunt emise de A.N.A.F, calitate procesuală pasivă o are Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Ține să precizeze că într-o speță asemănătoare la Tribunalul Iași, tot într-o cerere de suspendare a unui act administrativ fiscal, instanța de judecată a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F.-ului. Este vorba de dosarul nr._ .
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare.
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2298/ca/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar_ /2012 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a mun. Iași și s-a respins pe excepție acțiunea formulată de reclamanta D. V. E. în contradictoriu cu această pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a mun. Iași, în conformitate cu prevederile art. 137 al. 1 C.p.civ., a reținut următoarele:
Cererea de suspendare formulată de reclamanta D. V.E., în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 vizează decizia de impunere nr. 2629/31.05.2012 și decizia nr. A2629/31.05.2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iași, prin care s-au stabilit în sarcina sa contribuția de asigurări sociale de sănătate de 2843 lei, dobânzi în cuantum de 2901 lei și penalități în cuantum de 426 lei.
În privința suspendării actelor administrative Legea 554/2004 reglementează în favoarea persoanei care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral o procedură specială și cu titlu de excepție în scopul de a lipsi temporar de efecte actul administrativ care este supus principiului executării din oficiu.
Principiul legalității actelor administrative obligă autoritățile administrative să nu încalce legea și să-și întemeieze toate deciziile lor pe lege.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Având în vedere că prin cererea de suspendare a executării actului administrativ se urmărește verificarea aparenței de legalitate a actului din perspectiva invocării de către reclamantă a existenței unui caz bine justificat, respectiv a unor împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, cererea se impune a fi soluționată în contradictoriu cu emitentul actului.
În acest mod, se asigură respectarea dreptului la apărare al autorității emitente sub aspectul exprimării punctului de vedere asupra criticilor aduse legalității actului său, depunerii documentației pe care acesta s-a întemeiat, dar și sub aspectul opozabilității soluției ce va fi pronunțată în cererea de suspendare.
Împrejurarea că executarea silită se realizează de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași nu are relevanță în cauză, având în vedere că impunerea contribuțiilor și accesoriilor în sarcina reclamantei s-a făcut prin decizie emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Iași, această decizie face obiectul cererii de suspendare, pârâta neputând formula apărări referitoare la aparența de legalitate a actului emis de altă autoritate, ci doar cu privire la actele de executare proprii pentru care reclamanta are la dispoziție calea contestației la executare, conform dispozițiilor de drept comun.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamanta D. V.E. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că Tribunalul dă o interpretare diferită a dispozițiilor legale în materie și a materialului probator administrat în cauză, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere in următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Sub acest aspect se arată că prima instanță a ignorat dispozițiile art. V pct. 9 și 10 din OUG 125/2011 care prevăd că începând cu data de 01.07.2012 procedurile de executare silită pentru contribuțiile sociale vor fi preluate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care în toate litigiile având ca obiect executarea silită a obligațiilor sociale, se va subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale al caselor de asigurări sociale, dobândind calitatea procesuală a acestora.
În ceea ce privește respectarea dreptului la apărare al autorității emitente sub aspectul exprimării punctului de vedere asupra criticilor aduse legalității actului său, depunerii documentației pe care acesta s-a întemeiat, consideră că acest argument al primei instanțe este nefondat.
Astfel în cadrul procedurii de soluționarea a cererii de suspendare a actului administrativ, instanța nu poate să efectueze decât o cercetare sumară a aparenței dreptului și doar în limitele investirii sale din prisma elementelor de fapt și de drept evocate de reclamant.
În cadrul procedurii sumare a suspendării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul cauzei; de aceea nici probatoriul administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnarea a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.
Intimata nu a formulat întâmpinare .
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a mun. Iași și a respins, pe acest considerent, acțiunea formulată de reclamanta D. V. E., motivele de recurs invocate de recurentă neputând fi primite.
În fapt, prin cererea formulată reclamanta D. V.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași suspendarea executării deciziei de impunere nr. 2629/31.05.2012 și a deciziei nr. A2629/31.05.2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, decizii al căror emitent este Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Reclamanta a arătat în esență că sunt îndeplinite condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că decizia de impunere a fost întocmită cu nerespectarea flagrantă a dispozițiilor legale ce reglementează plata contribuției de sănătate pentru dividende, decizia de impunere nerespectând prevederile art. 87 din OG nr. 93/2003 în sensul că nu este specificată baza de impunere.
Curtea subliniază că, indiferent dacă instanța este sesizată cu o acțiune vizând anularea unui act administrativ sau doar suspendarea executării acestuia, un raport de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv, reclamanta D. V. E. pe care actul în cauză o privește și emitentul dispoziției contestate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Prin urmare, curtea reține că în cauză singura pârâtă cu care reclamantul a înțeles să se judece și în raport de care s-a pronunțat și prima instanță este Administrației Finanțelor Publice a mun. Iași care nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitenta actului a cărei suspendare s-a solicitat.
Dispozițiile art. V pct. 9 și 10 din OUG 125/2011 care prevăd că începând cu data de 01.07.2012 procedurile de executare silită pentru contribuțiile sociale vor fi preluate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care în toate litigiile având ca obiect executarea silită a obligațiilor sociale, se va subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale al caselor de asigurări sociale, dobândind calitatea procesuală a acestora, nu au aplicabilitate în cauză. Textul vizat privește exclusiv litigiile având ca obiect executarea silită a obligațiilor sociale, litigii care sunt de competența instanței de drept comun, doar în cazul acestora operând subrogarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în toate drepturile și obligațiile procesuale al caselor de asigurări sociale. Fiind o excepție de la regula generală, iar excepțiile fiind de strictă interpretare, dispoziția menționată nu se poate aplica și în litigiile având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ emis de casele de asigurări sociale.
În ceea ce privește respectarea dreptului la apărare al autorității emitente sub aspectul exprimării punctului de vedere asupra criticilor aduse legalității actului său, depunerii documentației pe care acesta s-a întemeiat, recurenta consideră că acest argument al primei instanțe este nefondat, fără a aduce vreun contraargument, critica sa fiind pur formală. În susținerea celor reținute, Curtea apreciază necesar a face referire și la noțiunea de “proces echitabil”, consacrată prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dat fiind faptul că unul din elementele esențiale ale acestei noțiuni este dreptul la apărare. De asemnea unul din principiile fundamnetale ale procedurii române, statuat inclusiv la nivel constituțional este dreptul la apărare. Sub acest aspest, a încăca unei părți dreptul legitim de apărare, încercând o judecată în contradictoriu cu o parte străină de raportul juridic litigios, nu poate fi admis.
Chiar dacă în cadrul procedurii de soluționarea a cererii de suspendare a actului administrativ, instanța nu poate să efectueze decât o cercetare sumară a aparenței dreptului întrucât nu poate fi prejudiciat fondul cauzei, iar probatoriul administrat și analizei efectuate de instanță nu i se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului, o atare cercetare nu poate fi efectuată decât în contradictoriu cu emitentul actului administrativ. D. acesta din urmă este singurul care poartă răspunderea pentru legalitatea și temeinicia actului emis și, în consecință cercetarea, chiar sumară, a aparenței dreptului nu poate fi efectuată în contradictoriu cu persoane străine de raportul juridic supus cenzurii instanței de contencios administrativ. Altfel soluția ce s-ar fi pronunțat în cererea de suspendare nu ar fi fost opozabilă emitentului actului și nu putea produce vreun efect.
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ și art. 20 din legea 554/2004, considerând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, constatând în mod just că în cauză este incidentă excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtei curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta reclamanta D. V. E. împotriva sentinței civile nr. 2298/ca/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta D. V. E., împotriva sentinței nr. 2298/CA/30.05.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iulie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. C. M. G. A.
Grefier
R. G.
Red/Tehnored MC
2ex/ 23.07.2013
Jud fond:A.C
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 723/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3534/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
