Anulare act administrativ. Decizia nr. 4198/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4198/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 6172/83/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012
DECIZIA NR.4198/CA/2013 – R
Ședința publică din 11 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: A. V. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă . cu sediul în Păulești, ., J. Satu M. în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ SATU M. cu sediul în Satu M., .. 36, J. Satu M., împotriva sentinței nr.2682/CA/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 4.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea la 11.11.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.2682/CA/10.06.2013 Tribunalul Satu M. a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta S.C. A. T. S.R.L. Paulesti împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ SATU M., pentru anulare act administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a incheiat cu parata conventia nr. 10/01.03.2010 prin care a beneficiat de subventiile acordate în baza art. 80 din legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, în urma incadrarii în munca a unui absolvent: Peres M. O. (fila 25). Potrivit art. 83 alin. 1 din lege si a pct. 2 lit a din conventie, reclamanta avea obligatia mentinerii raportului de munca al absolventului pe o perioada de cel putin 3 ani. La dosar s-a depus demisia angajatului si decizia prin care s-a incetat contractul de munca filele 20,21.
Prin procesul-verbal de control nr. 7120/14.05.2012, incheiat în urma controlului efectuat de organele de control ale intimatei, s-a constatat ca începând cu data de 20.04.2012, contractul individual de munca al domnului Peres M. O. este incetat, conform art.55 lit. b din codul muncii – cu acordul partilor, motiv imputabil societatii, conform art. 83 alin. 2 din legea nr. 76/2002 si a conventiei nr. 10/01.03.2010, astfel ca reclamanta are obligatia de a restitui sumele incasate sub forma de subventii catre bugetul asigurarilor pentru somaj.
Instanța a reținut ca cererea de demisie a angajatului reclamantei și decizia acesteia din urmă sunt înscrisuri care nu au dată certă (f. 20,21).
Instanța a reținut ca în cazul demisiei angajatului, temeiul legal corect potrivit Codului muncii era art. 55 lit. c coroborat cu art. 81 (si nu art. 55 lit b cum a sesizat initial reclamanta – fila 51), însă, neavând dată certă, înscrisurile de care s-a prevalat societatea reclamantă în fața instanței nu pot face probă în defavoarea pârâtei AJOFM Satu M. și în contra înscrierii din registrul public REVISAL, ținut de Inspectoratul Teritorial de Muncă, unde, conform datelor transmise chiar de ., s-a înregistrat că încetarea contractului angajatului a avut loc prin acordul părților – fila 51. Nu poate fi primită susținerea reclamantei, care invocă propria eroare, datorită faptului că neavând dată certă și nefiind înscrise într-un registru public, înscrisurile de care se prevalează reclamanta apar ca fiind constituite pro causa.
În consecință, instanța a constatat că încetarea contractului angajatului a avut loc prin acordul părților, situație în care devin aplicabile prevederile art. 83 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2002 și ale pct. 2 lit. a din convenția încheiată la 01.03.2010 între AJOFM Satu M. și ., conform cărora angajatorul avea obligația de a menține raportul de muncă al absolventului pe o perioadă de cel puțin 3 ani, astfel că, nerespectându-și această obligație, reclamanta este obligată să restituie, în totalitate, agenției pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru absolvent. În plus, societatea avea obligația, conform pct. 2 lit. f din convenție să comunice agenției orice modificare a condițiilor care au dus la încheierea convenției, derularea acesteia și acordarea sumelor de bani, deci și să înștiințeze AJOFM Satu M. despre încetarea contractului absolventului. Această notificare, de natură să aducă un suport probator în sprijinul susținerii bunei credințe în derularea contractului, mai ales în contextul invocării propriei erori de înregistrare în registrul electronic REVISAL, nu a fost făcută de reclamantă.
Acestea fiind avute în vedere, instanța a constatat că actele administrative atacate, emise în baza art. 83 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2002, ca urmare a neexecutării obligațiilor legale și contractuale de către societatea reclamantă, sunt legal întocmite.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 1, 8,10,18 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor legale anterior citate, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, fără a acorda cheltuieli de judecată, conform art. 274 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă . Păulești solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
Arată că starea de fapt reținută de instanța de fond este eronată și nu corespunde cu realitatea.
La momentul controlului, reprezentantul legal al societății a menționat la rubrica obiecțiuni din cuprinsul procesului verbal faptul că s-a operat o corecție în programul Revisal în ceea ce privește temeiul legal în baza căruia a fost desfăcut de fapt contractul de muncă al salariatului P. M. O..
Așadar, prezumția instanței de fond că înscrisurile care au stat la baza desfacerii contractului de muncă al salariatului ar fi înscrisuri preconstituite, nu are și nu poate avea niciun fundament logic sau juridic.
Mai arată că încetarea unui contract de muncă în temeiul prevederilor art. 55 lit. b) din Codul Muncii este rezultatul consimțământului reciproc al ambelor părți contractante. Ca urmare a faptului că Codul Muncii nu conține dispoziții exprese referitoare la condițiile și procedura încetării unui contract de muncă prin acordul părților, rezultă că într-un asemenea caz trebuie aplicate regulile generale ale dreptului comun referitoare la condițiile generale necesare a fi îndeplinite pentru valabilitatea unui act juridic.
Actul juridic prin care părțile pun capăt unui raport de muncă trebuie să îndeplinească condițiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic și, mai cu seamă, e necesar ca părțile să-și materializeze acordul printr-un consimțământ care să întrunească cerințele dreptului comun. Astfel, pentru a proceda la încetarea unui contract de muncă în temeiul prevederilor art. 55 lit. b), angajatorul trebuie să aibă în vedere o eventuală cerere sau manifestare neîndoielnică din partea salariatului din care să rezulte intenția clară a acestuia din urmă de a părăsi unitatea și, deci, de a înceta raporturile de muncă.
Dacă unele excepții nu rezultă din lege, încetarea contractului de muncă pe această cale nu este supusă altor condiții în afara celor ce decurg din respectarea regulilor privind încheierea valabilă a oricărei convenții. Astfel, consimțământul trebuie să fie serios și explicit, fără niciun echivoc.
Legiuitorul permite operarea corecțiilor în sistemul Revisal - art. 4 alin. 3 din HG 500/2011 privind registrul general de evidență al salariaților prevăzând că orice corecție a erorilor survenite în completarea registrului se face la data la care angajatorul a luat cunoștință de acestea. Mai mult, potrivit aceluiași act normativ, constituie contravenție completarea registrului cu date eronate, contravenție sancționată cu amendă în cuantum cuprins între 3.500-5.000 lei .
Apreciază că rezultă faptul că în speța dedusă judecății desfacerea contractului de muncă al salariatului a avut loc ca urmare a demisiei acestuia, nu potrivit acordului părților, deci obligarea la restituirea sumei primite de la AJOFM în baza convenției încheiate cu aceasta este injustă, nelegală și netemeinică.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., precum și celelalte temeiuri de drept invocate în cuprinsul recursului.
Intimata pârâtă AJOFM Satu M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Arată că recurenta avea obligația menținerii raporturilor de munca ale absolventului pe o perioada cel puțin 3 ani de la data încadrării în munca a acestuia.
Tot ca o obligație însușita de angajator din convenția nr._.03.2010 este prevăzuta la pct.2 lit.b) „sa restituie în totalitate agenției sumele încasate pentru fiecare absolvent pentru care încetează raporturile de munca sau de serviciu, plus dobânda de referința a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de munca sau de serviciu, în cazul în care încetează raporturile de munca sau de serviciu ale absolvenților prevăzuți la pct.l anterior termenului de 3 ani, în temeiul unuia dintre motivele prevăzute la art.83 alin.(2) din Legea nr. 76/2002, cu modificările si completările ulterioare"".
De asemenea potrivit art.80 alin.(l) din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, cu modificările si completările ulterioare „Angajatorii care încetează raporturile de munca sau de serviciu ale absolvenților, anterior termenului prevăzut la alin.(l), sunt obligați sa restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de munca sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda de referința a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de munca sau de serviciu, daca încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art.83 alin.(2) din lege....respectiv, daca încetarea raporturilor de munca a avut loc în temeiul art.55 lit.b, art.56 lit.c, e și f și art. 65 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare."
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta . Păulești ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :
Recurenta a încheiat cu intimata pârâtă convenția nr.10/1.03.2010, în baza căreia a beneficiat de subvențiile acordate în temeiul art.80 din Legea 76/2002, pentru angajarea unui absolvent (f.25).
Potrivit art.83 alin.1 din lege și pct.2 lit.a din convenția încheiată între părți, recurenta avea obligația menținerii raporturilor de muncă ale absolventului pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data încadrării acestuia.
În speță, începând cu data de 20.04.2012 raportul de muncă al absolventului angajat de recurentă a încetat, mențiune înscrisă și în registrul salariaților REVISAL, cu precizarea temeiului de drept al încetării ca fiind disp. art.55 lit.b din Codul muncii, iar ulterior efectuându-se o corecție și menționându-se temeiul de drept ca fiind cel prev. de disp. art.81 Codul muncii.
Prima instanță, în mod corect nu a avut în vedere această modificare în REVISAL întemeiată pe demisa angajatului și decizia de desfacere a contractului de muncă în temeiul art.81 alin.1 din Codul muncii (fila 20, 21) întrucât aceste înscrieri de care se prevalează recurenta reclamantă nu au dată certă și nu sunt înregistrate într-un registru public.
Nici eroarea înregistrării în REVISAL a art.55 lit.b nu poate fi avută în vedere de instanță deoarece corecția în REVISAL s-a efectuat la un interval de 3 săptămâni de la indicarea în acest program a încetării contractului de muncă al angajatului, respectiv cu 3 zile înainte de efectuarea controlului de către AJOFM Satu M., recurenta fiind informată anterior de intimată despre faptul că este cuprinsă în programul de control al acesteia pe luna mai 2012, conform notificării nr.5858/19.04.2012 (fila 76).
Mai mult, conform pct.2 lit.f din convenția nr.10/1.03.2010, recurenta avea obligația să comunice agenției orice modificare a condițiilor care au condus la încheierea convenției, derularea acesteia și acordarea sumelor prevăzute de art.80 din Legea 76/2002. Recurenta nu a anunțat agenția despre încetarea contractului de muncă al angajatului P. M. O. la data de 20.04.2012, doar la efectuarea controlului, la 14._ intimata pârâtă constatând faptul că absolventul angajat de recurentă nu mai este angajatul acesteia.
Nerespectarea obligației prev. de pct.2 lit.f din convenție dovedește reaua credință a recurentei și întărește convingerea instanței că înscrisurile invocate de aceasta în apărare pentru dovedirea faptului că raportul de muncă al absolventului a încetat ca urmare a demisiei acestuia, au fost constituite pro causa.
Pentru aceste aspecte instanța de recurs constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, urmând a fi menținută și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul, fără a se acorda cheltuieli de judecată deoarece nu au fost solicitate de intimată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă . cu sediul în Păulești, ., J. Satu M. în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ SATU M. cu sediul în Satu M., .. 36, J. Satu M., împotriva sentinței nr.2682/CA/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: A. V. S. M. O. B. A. Cărăgin
cu opinie separată
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond C.M.
Dact.A.C.
2 exemplare/ 21.11.2013
Dosar_ /CA/2012
OPINIE SEPARATĂ
Consider că soluția ce se impunea a fi dată în cauză era aceea de admitere a recursului declarat de recurenta . Păulești împotriva sentinței nr.2682/CA/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., cu consecința modificării în totalitate a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, pentru următoarele considerente:
Conform art.80 din Legea 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj aferentă absolvenților încadrați și primesc lunar pentru fiecare absolvent sumele arătate la lit.a-c ale articolului.
Art.83 din aceeași lege prevede că angajatorii sunt obligați să mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților cel puțin 3 ani de la data încheierii, pentru a putea beneficia de facilitățile prevăzute de lege, fiind obligați să restituie în totalitate sumele obținute dacă încetarea raporturilor de muncă ale acestor absolvenți are loc în temeiul art.55 lit.b, art.56 lit.e și f și art.65 din Legea 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, instanța de fond a reținut că încetarea contractului de muncă al absolventului Peres M. O. a avut loc în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, prin acordul părților, motiv imputabil societății, conform art. 83 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 și art. 2 pct. b din Convenția nr. 10/01.03.2010, încheiată între părți.
Textul art.83 din Legea 76/2002 se referă la încetarea raporturilor de muncă ale absolvenților, anterior termenului de 3 ani de la data încheierii acestor raporturi, însă în cauză nu se regăsește niciuna din situațiile menționate mai sus, din moment ce societatea recurentă, prin probele depuse la dosar ( solicitarea de desfacere a contractului individual de muncă în temeiul prevederilor art. 81 alin. 1 din Codul muncii întocmită Peres M. O. la data de 21.03. 2012, Decizia nr. 2/18.04.2012 de încetare a contractului individual de muncă, și în special, prin corectarea temeiului desfacerii contractului individual de muncă în programul REVISAL ), a făcut dovada încetării contractului individual de muncă, ca urmare a demisiei fostului angajat și nu prin acordul părților, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii.
Referitor la eroarea de înregistrare în registrul electronic REVISAL, de altfel, corectată de societatea recurentă la data de 11.05.2012, anterior încheierii procesului verbal de control ( 14.05.2012 ) consider că aceasta nu prezintă relevanță în speță, având în vedere faptul că textul art.83 din Legea nr. 76/2002 vizează, după cum s-a menționat și mai sus, încetarea raportului de muncă care se realizează prin emiterea unei dispoziții de desfacere a contractului de muncă, în care se menționează și temeiul de drept în baza căruia s-a luat această măsură, temei de drept care poate fi corectat în cazul unei erori.
J U D E C Ă T O R :
O. B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 484/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1420/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
