Anulare act administrativ. Decizia nr. 3769/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3769/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 906/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.3769/CA/2013 - R
Ședința publică din 21 octombrie 2013
PREȘEDINTE: A. V. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă S. M. domiciliată în Oradea, Parcul T., nr. 4/A, . în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR cu sediul în Oradea, ..4, J. Bihor și C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE BUCURESTI cu sediul în sector 3, București, Calea Calarașilor, nr.248, . Sentinței nr.3145/CA/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei reclamante S. M. – lipsă, avocat Bot S. în baza Împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat și intimata pârât CAS Bihor prin consilier juridic N. G. în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă CNAS București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, precum și faptul că intimata pârâtă CNAS București a depus la dosar la data de 9.10.2013 întâmpinare iar intimata pârâtă CAS Bihor a depus la data de 15.10.2013 întâmpinare, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond nu a ținut cont de motivele invocate în acțiune. Doamna M. E. nu putea din punct de vedere legal să îndeplinească nici măcar temporar funcția de director general și mai arată că aceasta nu avea mandat din partea directorului general să semneze decizia de eliberare din funcție a recurentei. Mai arată că toate actele semnate de către domnul V. G. L. pe perioada concediului medical sunt nule, acesta nefăcând dovada existenței unei rechemări din concediul medical de către directorul CNAS.
Reprezentantul intimatei pârâte CAS Bihor solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată, arătând că doamna M. E. avea dreptul de a semna acte în lipsa directorului general iar decizia de eliberare din funcție a recurentei beneficiază de prezumția de legalitate, nefiind contestată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.3145/CA/17.04.2013 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S. M., împotriva pârâtelor C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR și C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE BUCURESTI .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Autoritatea pârâta CAS Bihor a fost supusă reorganizării, prin reducerea numărului de posturi de la 85 la 64, în temeiul OUG nr. 97/2010 și HG nr. 972/2006, potrivit adresei CNAS NLD nr. 9173/19.11.2010. Pârâta CAS Bihor a întocmit proiectul de organigramă aprobată apoi prin Ordinul nr. 867/29.11.2010 emis de către președintele CNAS București.
Potrivit noii organigrame, a fost desființată Direcția relații contractuale, unele servicii din cadrul acesteia trecând în subordinea Președintelui – director general ( serviciul planificare și relații cu furnizorii cu trei compartimente), iar alte structuri ale direcției au fost preluate în subordinea Medicului Șef ( Biroul contractare decontare farmacii – a fost inclus în C. Programe de Sănătate și Farmacii din noua organigramă, iar atribuțiile vizând evaluarea furnizorilor au fost preluate și organizate în cadrul unui compartiment distinct - Evaluare furnizori, aflat în subordinea Medicului Șef).
Noul serviciu planificare și relații cu furnizorii, preluat din cadrul fostei direcții relații contractuale, are, conform organigramei (fila 7) un număr total de 14 funcții publice de execute și o funcție publică de conducere de șef serviciu, funcție de conducere ce exista și în fosta organigramă.
Instanța a constatat că reclamanta critică în fapt oportunitatea desființării Direcției Relații contractuale dată fiind importanța acesteia într-o instituție publică precum pârâta și faptul că o astfel de direcție se află în organigrama cadru avizată prin Hotărârea Consiliului de administrație din 15.11.2010 (fila 12).
Pe de o parte, instanța a apreciat că organigrama cadru oferă un model de organizare cu titlu exemplificativ, direcția relații contractuale putând fi menținută în cadrul CAS cu respectarea dispozițiilor art. 112 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, această precizare fiind făcută de însăși pârâta CNAS prin adresa nr. NLD 9173/19.11.2010 care a stabilit și organigrama cadru. Or, în cadrul CAS Bihor, numărul de funcții de execuție din cadrul serviciului ce viza planificarea, relațiile cu furnizorii și cu asigurații, conform organigramei cadru, a fost stabilit la 14 funcții, sub minimul prevăzut de lege, de 15 funcții de execuție, pentru înființarea sau menținerea unei direcții. Prin urmare, în mod legal, a fost desființată Direcția Relații contractuale, față de numărul minim de funcții de execuție rămase în noua organigramă, în subordinea acesteia.
Pe de altă parte, referitor la Raportul de control nr._ și 998/2010 întocmit de Instituția prefectului Județului Bihor, instanța constată că, prin sentința nr. 206/CA/2011 a Curții de Apel Oradea definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, faptul că întreaga procedură de reorganizare a fost supusă controlului ANFP, primind aviz favorabil atât în ceea ce privește elaborarea și semnarea proiectului de organigramă ce a fost transmis CNAS, criteriile de restructurare și disponibilizare, precum și cu privire la schimbarea structurii existente.
S-a stabilit de asemenea, prin aceeași sentință, cu putere de lucru judecat, nemaiputând fi repus în discuție și supus unei noi cenzuri a instanței de judecată, faptul că persoana care a semnat proiectul de organigramă comunicat CNAS cu adresa CAS Bihor nr. DG 5729/29.11.2010, este d-l V. G. L., în calitate de Președinte – Director General al CAS Bihor, care a fost prezent la serviciu în data de 22.11.2010. Reclamata nu a reușit să probeze întreruperea sau nelegalitatea întreruperii concediului medical de către președintele CAS Bihor, nici perioada în care acesta s-a aflat efectiv în concediu medical.
În ceea ce privește oportunitatea desființării direcției relații contractuale, instanța a apreciat că numărul de funcționari publici necesari pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu specifice într-o asemenea direcție este atributul exclusiv al autorității pârâte, instanțele de contencios administrativ neputând impune o anumită structură organizatorică sau un anumit număr de salariați, ci doar să verifice structura organizatorică sub aspectul legalității ei.
Pentru aceste considerente și cu respectarea celor stabilite definitiv și irevocabil prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Oradea, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiate susținerile reclamantei privind noua organigramă a CAS Bihor aprobată prin Ordinul președintelui CAS Bihor nr. 867/2010. Nici modificarea acestui ordin prin Ordinul nr. 646/25.07.2011 nu poate conduce la o altă concluzie, întrucât modificările vizează doar trecerea unei funcții publice de execuție de la C. Programe de Sănătate și Farmacii la C. Evaluare furnizori, ambele în subordinea Medicului Șef, cu respectarea organigramei cadru, iar numărul de funcții publice de execuție din fosta direcție de relații contractuale a rămas același, neproducându-se nici o modificare, care să fi putut genera vreun indiciu privind inoportunitatea măsurilor luate în noiembrie 2010.
Având în vedere că potrivit noii organigrame, a fost desființată Direcția Relații contractuale, și că în cadrul autorității pârâte CAS Bihor nu există alte funcții publice vacante de conducere, corespunzătoare sau nu, care să poată fi puse la dispoziția reclamantei, în mod legal și temeinic, autoritatea pârâtă a dispus transformarea funcției publice de conducere în funcție publică de execuție corespunzătoare studiilor și condițiilor de vechime ale reclamantei, în cadrul compartimentului Programe de Sănătate din subordinea Medicului Șef, potrivit prevederilor art. 36 alin. 1 și 3 din Legea nr. 330/2009.
Instanța a reținut că, având loc o modificare a raportului de serviciu al reclamantei, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 99 alin 3 și 4 din Legea nr. 188/1999 referitoare la preaviz.
Instanța a apreciat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, că pârâta CAS Bihor are calitate procesuală pasivă în cauză și față de cererea având ca obiect anularea organigramei, întrucât reclamanta solicită în fapt anularea organigramei ca act administrativ emis de CAS Bihor și nu anularea Ordinului președintelui CNAS de aprobare a organigramei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată, fiind parte căzută în pretenții, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.p.c.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă S. M. solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurenta arată că instanța de fond a ignorat în totalitate motivarea acțiunii în contencios pe care a formulat-o și nu a ținut cont de argumentele pertinente și probațiunea pe care a administrat-o în sprijinul susținerilor sale.
In motivarea hotărârii, nu se face referire la competenta d-nei M. E. de a semna Decizia nr.308/2010 privind eliberarea din funcție, cu toate ca pe tot parcursul procesului în fata primei instanțe a invocat faptul ca d-na M. E. nu putea din punct de vedere legal să îndeplinească nici măcar temporar funcția de președinte-director general.
Susține recurenta că a argumentat în cadrul cererii inițiale faptul că d-na M. E. care are funcția de auditor nu putea fi delegată prin simpla decizie a directorului CAS pentru a-1 înlocui, fără nici un ordin din partea președintelui CNAS, deoarece delegarea pe aceasta funcție este incompatibilă cu atribuțiile unui auditor, principala atribuție a auditorului fiind tocmai verificarea activității desfășurate de către d-nul președinte al CAS și a oamenilor din subordinea acestuia. Inclusiv în cadrul interogatoriilor luate în cauza atât CAS cat și CNAS au fost vizate aceste aspecte privind nelegalitatea actelor semnate de d-na M. E. în numele președintelui - director general al CAS Bihor.
Conform susținerilor recurentei, la prima întrebare prin interogatoriul adresat CAS Bihor, intimata a precizat în mod expres ca d-na M. E. „nu a îndeplinit funcția de președinte-director general în anul 2010."
Învederează instanței recurenta că dacă am trece peste aspectul incompatibilității funcției de auditor cu aceea de președinte - director general, nu putem face abstracție de prevederile art. 99 alini din Legea nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici, în temeiul cărora „ persoana care are competenta legală de numire în funcția publică, va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public." Potrivit art.288 pct.5 litera h din aceeași lege, directorul general al casei de asigurări numește, sancționează și eliberează din funcție personalul casei de asigurări.
Din conținutul celor două texte de lege, rezultă fără nici un dubiu faptul că eliberarea din funcție a unui funcționar public nu poate fi făcută decât de către persoana competentă legal să dispună în acest sens, competență pe care legiuitorul a dat-o exclusiv directorului general al casei de asigurări.
Prin Decizia nr. 267/30.07.2010, directorul general al CAS Bihor a decis că începând cu data de 02.08.2010, pentru perioada absenței sale din instituție (concediu de odihna, concediu medical, evenimente familiale, delegații, învoiri, etc) să fie înlocuit de d-na M. E. ( ca inlocuitor I) și de d-na D. L. (inlocuitor II).
Potrivit art. 33, alin7 din HG nr. 972/2006, pentru aprobarea Statutului CNAS, președintele-director general al casei de asigurări de sănătate poate delega atribuțiile în totalitate sau în parte unuia dintre directorii executivi de la nivelul casei de asigurări de sănătate, temporar, în situații temeinic justificate numai cu aprobarea prealabilă a președintelui CNAS București.
Susține recurenta că în conformitate cu art.33 alin2 din același act normativ, între CNAS și președintele-director general al casei de asigurări de sănătate se încheie un contract de management, care are natura civila și se supune regulilor generale referitoare la mandat prevăzute de Codul civil.
Atribuțiile președintelui - director general al casei de asigurări de sănătate, în calitate de manager al sistemului la nivel local, sunt stabilite prin statutul cadru și contractul de 1 management, conform art. 29 alini din HG nr. 972/2006.
Din interpretarea conținutului acestor texte de lege, rezulta că președintele- director general al casei de asigurări de sănătate exercitându-si atribuțiile în baza unui contract de management ce are natura juridica a unui contract de mandat civil și dispoziția de delegare a atribuțiilor de către acesta înlocuitorului sau cu aprobarea CNAS are aceeași natura juridică de mandat civil.
Susține recurenta că atât Codul Civil vechi prin art.1536 cat și Codul Civil nou prin art. 2016 reglementează două forme de mandat și anume, general, care îl autorizează pe mandatar sa efectueze numai acte de conservare și de administrare și mandatul special, prin care mandatarul trebuie sa fie împuternicit în mod expres sa încheie anumite acte cum sunt cele de dispoziție. Mandatul conceput în termeni generali prin care nu se menționează în mod expres ce acte poate încheia mandatarul, are conținutul unui mandat general, conform art. 1536 alini Cod Civil, care cuprinde numai acte de administrare, iar în situația în care orice act care depășește administrația ordinara, mandatul trebuie sa fie special.
In speța de fata, arată recurenta, Decizia nr. 267/30.07.2010 nu prevede în mod expres autorizarea înlocuitorului directorului general de a încheia acte de eliberare din funcție a funcționarilor publici sau de numire a acestora, situație în care decizia de eliberare din funcție a fost emisa de înlocuitorul directorului general, fără să fi fost mandatat în acest sens.
Mai arată recurenta, în esență, că în mod nelegal a reținut instanța de fond că recurenta nu a dovedit întreruperea concediului medical al d-nului director general, în condițiile în care intimata CAS Bihor era cea care trebuia să dovedească faptul că a existat o întrerupere legală a concediului medical. Astfel, recurenta susține că toate actele semnate de către d-nul V. G. L. pe perioada concediului medical sunt nule absolut, el nefăcând dovada existentei unei rechemări din concediu de către directorul CNAS.
În drept, recurenta a invocat art. 304 C.proc.civ., Legea 554/2004, Legea 188/1999.
Intimata CAS București prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata a susținut că instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că președintele -director general numește, selectează, angajează, promovează, sancționează, concediază personalul casei de asigurări de sănătate, potrivit contractului de management, acesta deținând în exclusivitate autoritatea și răspunderea privind organizarea, conducerea și administrarea activității instituției, în condițiile legii. De asemenea, susține intimata că în mod corect a reținut prima instanță faptul că, din evidențele CNAS, respectiv documentele transmise de CAS Bihor, nu reiese că domnul V. G. L. s-ar fi aflat în concediu medical în perioada 19-22.11.2010, astfel cum susține recurenta-reclamantă, că doamna M. E. a exercitat temporar, în baza art. 92 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, funcția de Medic Șef la nivelul CAS Bihor, în urma avizului ANFP, solicitat, conform dispozițiilor legale de către CAS Bihor și că structura de funcții a CAS Bihor pentru anul 2010 a fost avizată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar structura organizatorică a respectat prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, numărul total al funcțiilor publice de conducere este de maxim 12% din numărul total al funcțiilor publice precum și prevederile art. XVI din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările, ulterioare.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea CNAS și CAS Bihor la daune morale, în cuantum de 100.000 Euro, apreciază că instanța de fond a reținut temeinic și legal că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că a suferit un prejudiciu de ordin moral, urmare a actelor emise de CNAS și CAS Bihor în calitate de salariată a CAS Bihor și nu a CNAS, nefiind întrunite condițiile cerute de lege pentru a se putea obține repararea acestuia, și anume: să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Arată intimata că, C. Națională de A. de Sănătate a emis Ordinul nr. 867/29.11.2010 pentru aprobarea Organigramei Casei de A. de Sănătate Bihor. Ordinul emis de CNAS este un act administrativ intern pentru administrarea și funcționarea sistemului de asigurări de sănătate, conținutul său nefiind dat publicității, astfel încât, prin conținutul său acesta nu putea să aducă vreo atingere de ordin moral recurentei-reclamante, CNAS acționând și exercitând atribuțiile în limitele și condițiile legale, astfel că instanța de fond a reținut în mod temeinic că nu se poate reține vreo culpă în sarcina CNAS, de natură a genera daunele morale pretinse de recurenta-reclamantă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 308 pct. 2 Cod proc. civ.
Intimata pârâtă CAS Bihor prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, arătând, în esență că, Curtea de Apel Oradea și ICCJ au analizat legalitatea semnării diverselor acte de către doamna M. E., persoana care avea drept de semnătură în lipsa președintelui director general, în temeiul deciziei 267/2010, prin care directorul general a decis că pe perioada absenței din instituție să fie înlocuit de aceasta. Această procedură de înlocuire a titularului este una comună tuturor instituțiilor deoarece oricând titularul unei funcții poate să absenteze din diverse motive, dar instituția trebuie să funcționeze.
În drept, intimata nu și-a motivat întâmpinarea.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanța constată următoarele:
Intimata CAS Bihor a fost supusă reorganizării, prin reducerea numărului de posturi de la 85 la 64, în temeiul OUG nr. 97/2010 și HG nr. 972/2006, potrivit adresei CNAS NLD nr. 9173/19.11.2010. Pârâta CAS Bihor a întocmit proiectul de organigramă aprobată apoi prin Ordinul nr. 867/29.11.2010 emis de către președintele CNAS București. Potrivit noii organigrame, a fost desființată Direcția relații contractuale, unele servicii din cadrul acesteia trecând în subordinea Președintelui – director general ( serviciul planificare și relații cu furnizorii cu trei compartimente), iar alte structuri ale direcției au fost preluate în subordinea Medicului Șef ( Biroul contractare decontare farmacii – a fost inclus în C. Programe de Sănătate și Farmacii din noua organigramă, iar atribuțiile vizând evaluarea furnizorilor au fost preluate și organizate în cadrul unui compartiment distinct - Evaluare furnizori, aflat în subordinea Medicului Șef).
Noul serviciu planificare și relații cu furnizorii, preluat din cadrul fostei direcții relații contractuale, are, conform organigramei (fila 7 din dosarul de fond) un număr total de 14 funcții publice de execute și o funcție publică de conducere de șef serviciu, funcție de conducere ce exista și în fosta organigramă.
Instanța de control judiciar constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Nu poate fi reținută critica recurentei conform căreia hotărârea primei instanțe nu este motivată corespunzător, instanța de fond răspunzând în cuprinsul hotărârii tuturor criticilor de nelegalitate aduse actului administrativ atacat. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că din jurisprudența CEDO rezultă că cerința motivării hotărârii judecătorești, ca parte a dreptului la un proces echitabil, nu implică obligativitatea instanței de a răspunde la fiecare argument al părții, cerința fiind îndeplinită chiar și atunci când argumentele sunt grupate și li se răspunde în . ca argumentele principale să fie analizate de către instanță.
În speță, instanța de recurs constată că este vădit neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia instanța de fond nu a analizat argumentele de nelegalitate a actului administrativ atacat formulate de recurenta reclamantă în legătură cu competența doamnei M. E. de a semna decizia de eliberare din funcție a recurentei. Sub acest aspect, Curtea constată că în cuprinsul a două paragrafe instanța de fond arată că prin sentința nr. 206/CA/2011 a Curții de apel Oradea, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, care împiedică o hotărâre ulterioară contrară, că persoana care a semnat proiectul de organigramă a fost președintele – director general de la acea dată, care a fost prezent la serviciu la data de 22.11.2010.
Curtea constată că criticile formulate de recurentă au la bază confuzia pe care o face aceasta între două instituții juridice, respectiv autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat. Astfel, dacă autoritatea de lucru judecat împiedică judecarea ulterioară a unei cauze între aceleași părți și având același obiect și cauză, puterea de lucru judecat se manifestă pe tărâm probatoriu ca o prezumție de adevăr a celor stabilite irevocabil printr-o hotărâre judecătorească. În baza acestei prezumții, care este una absolută în raporturile dintre părțile care au participat anterior la soluționarea unei cauze în care s-a stabilit o anume situație de fapt, și una relativă față de terțele persoane care nu au fost parte în proces, o instanță judecătorească învestită cu soluționarea unei acțiuni ulterioare pentru care nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, nu poate reține o situație de fapt contrară și nu poate face statuări contrare celor reținute de o altă instanță care s-a pronunțat anterior asupra acelorași fapte. Așa, cum s-a arătat anterior, o astfel de prezumție este absolută în relația dintre părți, însă față de terți este relativă, aceștia putând face prin orice mijloc de probă dovada contrară celor reținute în hotărârea pronunțată într-un proces în care nu au fost parte.
În speță, instanța de control judiciar constată că motivele de nelegalitate privind competența persoanei care a semnat proiectul de organigramă și modul de numire a doamnei M. E. ca înlocuitor al domnului V. L. au fost analizate prin sentința nr. 206/CA/2011 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosar nr. 160/35/CA/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, stabilindu-se că aceste operațiuni s-au făcut cu respectarea legii. Având în vedere că în respectivul dosar recurenta a fost parte, deși nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a acelei hotărâri judecătorești în prezenta cauză față de neîndeplinirea condiției identității de obiect, prezumția absolută a puterii de lucru judecat o împiedică pe recurenta reclamantă din prezenta cauză să facă dovada contrară celor stabilite irevocabil prin sentința nr. 206/CA/2011 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosar nr. 160/35/CA/2011.
Pe cale de consecință, în mod legal a înlăturat instanța de fond toate criticile de nelegalitate privind lipsa de la serviciu a președintelui director general la momentul semnării proiectului de organigramă, imposibilitatea delegării doamnei M. E. prin decizia directorului CAS și competența doamnei M. E. de a semna decizia de eliberare din funcție a recurentei. Prin urmare, sunt neîntemeiate motivele de recurs având acest obiect.
În ceea ce privește natura juridică a dispoziției de delegare în funcție, Curtea reține că un astfel de act, fiind emis în exercitarea unor atribuții administrative, nu este supus regulilor de la mandatul civil, astfel cum în mod greșit apreciază recurenta, înlocuirea de funcționar fiind o instituție specifică dreptului administrativ. Prin urmare, având în vedere că prin decizia nr. 267/30.10.2010 doamna M. E. a fost desemnată să-l înlocuiască pe președintele director general în funcție, aceasta a avut competența de a îndeplini toate atribuțiile specifice acestei funcții inclusiv aceea de a semna o decizie de eliberare din funcție.
Instanța de control judiciar constată că în mod legal a reținut instanța de fond că ține de dreptul de apreciere al fiecărei instituții publice stabilirea unei organizări optime privind numărul de direcții din cadrul respectivei instituții și că având în vedere desființarea direcției conduse de recurentă în mod legal a fost transformată funcția publică a acesteia din funcție de conducere în funcție de execuție, nefiind aplicabile prevederile art. 99 alin. 3 și 4 din Legea 188/1999.
D. fiind faptul că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, instanța de recurs va respinge ca nefondat recursul și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă S. M. domiciliată în Oradea, Parcul T., nr. 4/A, . în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR cu sediul în Oradea, ..4, J. Bihor și C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE BUCURESTI cu sediul în sector 3, București, Calea Calarașilor, nr.248, . Sentinței nr.3145/CA/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: A. V. S. M. I. G. A. Cărăgin
Red.hot.jud. A.V.
Jud.fond C.O.
Dact.A.C.,2 exemplare/25.10.2013
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4448/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 4227/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
