Anulare act administrativ. Decizia nr. 201/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 2779/111/2007
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2007 - R
DECIZIA NR.201 /CA/2013 – R
Ședința publică din 23 ianuarie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. C. G.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurentul-pârât C. L. S. cu sediul în S., J. Bihor și recurenta-intervenientă . cu sediul în Haieu, nr. 122, Cod postal_, J. Bihor în contradictoriu cu intimata-reclamantă . cu sediul în S., Băile F., J. Bihor, împotriva sentinței nr.1366/CA din 9.03.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 16 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheierea ce face parte din prezenta și când, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 1366/CA din 9.03.2012 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, ridicată de pârâtul C. L. al Comunei S., prin întâmpinare. A respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 221/13.07.2001 a Consiliului L. al Comunei S., a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. al Comunei S. nr. 221/2001 privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu întocmit pentru ., a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . împotriva pârâtului C. L. al Comunei S. în contradictoriu cu intervenienta ., a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta . în contradictoriu cu reclamanta . și pârâtul C. L. al Comunei S., a dispus rectificarea încheierii CF nr. 5843/27.03.2002 în sensul că nr. cad. 285 se transcrie în CF NDF 229 S. în favoarea Statului Român, rectificarea înscrierii în CF 1 S., sub B 171, precum și în CF NDF 229 S., sub B1, în sensul că terenul identificat prin nr. cadastral 285 se înscrie în favoarea vechiului proprietar – Statul Român, anularea Hotărârii Consiliului L. al Comunei S. nr. 251/14.05.2007 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3356/2007 de BNP P. F., încheiat în baza HCL S. nr. 251/2007, radierea înscrierilor efectuate în CF NDF nr. 229 S., sub B3 și B5. A respins cererea de demolare a construcției reprezentând Chioșc alimentație publică cu . copertină cu S = 120 mp, construcție ce este înscrisă în CF NDF 229 S. sub B2 și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.275,14 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de concesiune nr. 264/26.01.1998, încheiat între Primăria S. și pârâta ., părțile contractante au convenit asupra concesionării unei suprafețe de teren de 120 mp situat în fața Complexului Comercial din Băile F., pe o durată de 25 de ani.
Ulterior, pe acest teren s-a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru construirea unui chioșc de alimentație publică, prin HCL S. nr. 221/13.07.2001. În baza acestui plan și a certificatului de urbanism nr. 203/12.06.2001, s-a emis și autorizația de construire nr. 124/19.10.2001 în favoarea pârâtei . pentru construirea unui chioșc de alimentație publică, situat pe nr. top. 245/7 înscris în CF nr. 1 S., conform mențiunilor din autorizația de construire.
Din situația de carte funciară înscrisă în CF nr. 1 S. a constatat că nr. top. 245 înscris la A.25 în foaia de avere a fost proprietatea Statului Român, fiind în folosința Ministerului Sănătății, potrivit mențiunilor de sub B 26.
La data de 20.11.1998, prin încheierea CF nr._, nr. top. 245 s-a dezmembrat succesiv în mai multe parcele, constituindu-se nr. top. 245/7 în suprafață de 1804 mp, care a fost reînscris în aceeași coală CF în favoarea vechiului proprietar, respectiv a Statului Român.
Ulterior, prin încheierea CF nr. 5843/27.03.2002, din nr. top. 245/7 s-a dezlipit suprafața de 120 mp care a format nr. cadastral 285 și care s-a transcris în CF NDF 229 S. în favoarea Comunei S., cu notarea dreptului de concesiune în favoarea pârâtei .. În urma acestor acte, nr. top. 245/7 și-a redus suprafața la 1684 mp, potrivit înscrierilor de sub A 273 .
S-a constatat, în urma analizei situației de carte funciară că nr. top 245/7 deși a fost proprietatea Statului Român la data dezmembrării sale, în pofida celor înscrise în CF, în lipsa oricărui temei legal, în lipsa oricărui act juridic, terenul dezmembrat din acest nr. topografic a fost înscris în noua coală CF în favoarea Comunei S., în mod nelegal.
Nu au fost reținute apărările pârâților privind includerea nr. cadastral 285 în inventarul domeniului public al Comunei S., constatându-se pe de o parte că inventarul depus la dosar, la pct. 1.3.7 la care face trimitere pârâtul C. L. al Comunei S., cuprinde drumuri de incintă și parcări Băile F. situate în Băile F., zona Hotel Internațional, Complex Comercial, Complex Ștrand Apolo, Hotel Nufărul, Hotel L., Complex Sanatorial și Parc Central, pe nr. topo. 667, 660, 684 și 681 fiind apreciată ca falsă susținerea pârâtului potrivit căreia nu sunt indicate aceste bunuri prin numere topografice, în plus, bunurile respective reprezintă drumuri sau parcări, și nu teren construibil, pe care se poate ridica un chioșc.
Din analiza întregului inventar, s-a constatat că nr. top. 245/7 sau nr. cadastral 285 nu sunt cuprinse în domeniul public al comunei S..
S-a menționat că, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, prin hotărâre a Guvernului.
Or, în cauză, nu există o astfel de hotărâre a Guvernului României. Nici pârâtul C. L. al Comunei S. nu a fost în măsură să precizeze, vreme de mai multe termene la rând, modul în care a ajuns în proprietatea sa publică nr. cadastral 285 înscris în CF NDF 229 S., arătând apoi că prin HCL S. nr. 221/2001 s-a dispus trecerea terenului în proprietatea sa. Însă, după cum s-a constatat, HCL S. nr. 221/2001 nu vizează acest aspect.
Practic, la momentul transcrierii nr. cadastral în noua coală CF a fost schimbat proprietarul acestuia, fără nici un act justificativ, prin nici unul din actele enumerate în încheierea CF nr. 5843/2002 nu s-a transmis proprietatea asupra terenului în favoarea Comunei S..
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 177.315 mp de teren situat în Băile F., Ștrand Apollo – Hotel Internațional, respectiv asupra nr. cadastral 438 înscris în CF 186 S., la data de 18.12.2001 prin încheierea CF nr._, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1034/12.10.2001, conform Legii nr. 15/1990 și HG nr. 834/1991.
Dreptul de proprietate al reclamantei asupra nr. cadastral 438 nu mai poate fi contestat, întrucât s-ar încălca puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 364/CA/2005 – P.I. pronunțată de Curtea de Apel Oradea, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia ÎCCJ nr. 1651/20.03.2007.
În ceea ce privește suprapunerea celor două nr. cadastrale 438 și 285, instanța a dat prioritate contraexpertizei și a înlăturat concluziile expertizei topografice efectuate în cauză, apreciind că acestea sunt contradictorii, expertul susținând, la pct. 4R, că acel corp de proprietate înscris în CF 186 S. compus din chioșc alimentar și teren aferent se suprapune pe nr. cadastral 285 S., fiind în folosința și proprietatea ., concluziile prin care s-a apreciat că expertul și-a depășit competența, făcând afirmații ce exced obiectivelor expertizei, respectiv că nr. cadastral 285 S. este în afara proprietății reclamantei, fiind proprietatea exclusivă a ., conform autorizației de construire și HCL nr. 251/2007.
Din actele dosarului și contraexpertiza efectuată în cauză, a rezultat că, în fapt, nr. cadastral 438 S., proprietatea reclamantei, cuprinde 1460 mp din nr. top. 245/7 (care a avut 1804 mp), din care s-a dezmembrat și nr. cadastral 285. cei trei experți topografi au concluzionat faptul că nr. cadastral 285 și 438 se suprapun grafic pe o suprafață de 110 m.
Având în vedere că suprafața totală a nr. cadastral 285 este de 120 mp, rezultă că nr. cadastral 438 se suprapune grafic peste aproape tot nr. cadastral 285, rămânând doar o porțiune de 10 mp nesuprapusă.
Ordinea cronologică de avizare a celor două numere cadastrale precum și faptul că în stabilirea suprafeței grafice a nr. cadastral 438 nu ar fi fost urmărită proveniența terenurilor în conformitate cu înscrierile din CF nr. 1 S. nu au relevanță în cauză.
Nr. cadastral 438, care cuprinde și o parte a nr. topo. 245/7, a fost înscris în CF nr. 186 S. la data de 18 decembrie 2001, înscrierea având caracter constitutiv de drepturi în favoarea .. Abia 3 luni mai târziu, la data de 27.03.2002, prin încheierea CF nr. 5843 se notează dezmembrarea nr. topo. 245/7 și formarea nr. cadastral 285 S.. Prin urmare, nu se poate susține că nr. cadastral 438 s-a constituit ulterior nr. cadastral 285, fără a se ține seama de existența acestuia.
În CF 1 S. nu se face, însă, nici o mențiune sau notare privind plecarea din această coală CF a numerelor topografice care au constituit nr. cadastral 438 S., însă acest aspect nu face obiectul prezentului dosar și nu mai poate fi analizat fără a aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, a sentinței civile nr. 364/CA/2005 – P.I. pronunțată de Curtea de Apel Oradea, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia ÎCCJ nr. 1651/20.03.2007 care stabilesc numerele topografice cuprinse în nr. cadastral 438 conform schiței de la fila 17 din prezentul dosar și a raportului de expertiză depus la filele 88 – 97. Astfel, conform hotărârilor judecătorești, nr. cadastral 438 cuprinde și o suprafață din nr. topo. 245.
Având în vedere suprapunerea aproape integrală a celor două nr. cadastrale 438 și 285, precum și în special faptul că nr. topo. 245/7, din care s-a dezmembrat nr. cadastral 285 înscris în CF NDF 229 S., nu a fost niciodată proprietatea Comunei S., că prin nici unul din actele enumerate în încheierea CF nr. 5843/2002 nu s-a transmis proprietatea asupra terenului în favoarea Comunei S. de către Guvernul României, instanța de fond a constatat că pârâtul C. L. al Comunei S. nu putea transmite un drept pe care nu îl avea, respectiv dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 120 mp teren, ce a intrat în compunerea nr. topo 245/7.
Pentru aceste motive, reținând că reclamanta nu a contestat dezmembrarea nr. cadastral 285, în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 33 din Legea nr. 7/1996, instanța de fond a admis cererea reclamantei privind anularea înscrierilor de carte funciară ce vizează înscrierea dreptului de proprietate asupra nr. cadastral 285 în favoarea comunei S. și a dispus rectificarea încheierii CF nr. 5843/27.03.2002 în sensul că nr. cad. 285 se transcrie în CF NDF 229 S. în favoarea Statului Român, precum și rectificarea înscrierii în CF 1 S., sub B 171, precum și în CF NDF 229 S., sub B1, în sensul că terenul identificat prin nr. cadastral 285 se înscrie în favoarea vechiului proprietar – Statul Român, și nu în favoarea Comunei S..
Din aceleași considerente, constatând că nr. cadastral 285 desprins din nr. topo 245/7 nu a fost proprietatea Comunei S., în baza art. 18 alin. 1 și 2 și art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a dispus anularea Hotărârii Consiliului L. al Comunei S. nr. 251/14.05.2007, precum și a actului subsecvent – respectiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3356/2007 de BNP P. F., încheiat în baza HCL S. nr. 251/2007, acte prin care nr. cadastral 285 a fost trecut în proprietatea privată a Comunei S. și apoi înstrăinat către pârâta ..
Față de cele dispuse, în baza art. 33 din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 18 alin. 2 și art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, în vederea restabilirii situației anterioare, instanța de fond a dispus radierea înscrierilor efectuate în CF NDF nr. 229 S., sub B3 și B5, prin care au fost notate în CF actele juridice anulate prin prezenta hotărâre.
În ceea ce privește demolarea construcției reprezentând chioșc de alimentație publică în suprafață de 21 mp și copertină de 120 mp, edificate pe nr. cadastral 285 S. de către ., formulată de reclamantă în temeiul art. 494 C.civ., instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată și a dispus respingerea reținând buna credință a pârâtei ., față de faptul că aceasta folosea încă din 1998 terenul în cauză în baza unui contract de concesiune cu un termen de 25 de ani. În plus, aceasta a ridicat construcția în baza planurilor de urbanism aprobate de către C. L. al Comunei S. și a autorizației de construire eliberată de Primăria S.. Față de înscrierile din CF nr. 186 S., în care nu se arată mișcarea parcelară și modul de constituire a nr. cadastral 438, precum și lipsa menționărilor în CF nr.1 S. sub acest aspect, instanța apreciază că pârâta nu putea în mod rezonabil să cunoască faptul că ridică o construcție pe terenul aparținând reclamantei.
Buna credință a pârâtei . se prezumă până la proba contrară. Reclamanta nu a probat reaua credință a acestei pârâte. Reaua credință a pârâtei . nu poate fi prezumată din reaua credință a pârâtului C. L. al Comunei S. care creat aparența de legalitate a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 120 mp.
Având în vedere că pârâta . a fost de bună credință la ridicarea construcției pe terenul aparținând reclamantei, în temeiul art. 494 alin. 3 teza a doua C.civ., reclamanta nu este îndreptățită să solicite demolarea clădirii, având obligația de a despăgubi pe pârâta ., fie prin plata contravalorii materialelor, fie a unui spor de valoare, în situația în care va înțelege să invoce accesiunea asupra acestei construcții.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de ., instanța de fond a constatat că, deși cererea este intitulată ca fiind în interes propriu, pârâta . nu are nici o pretenție proprie ci tinde la respingerea acțiunii formulate, motiv pentru care a apreciat-o ca o cerere de intervenție accesorie pe care a respins-o pentru considerentele reținute în sprijinul hotărârii date în cererea principală.
Reținând culpa procesuală a pârâtului C. L. al Comunei S., în temeiul art. 274 C.pc., instanța de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.275,14 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv 17,30 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, 5857,84 lei onorariu pentru efectuarea expertizei topografice și 4.400 lei onorariu pentru efectuarea contraexpertizei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-pârât C. L. S., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și, rejudecând cauza, să fie admisă excepția lipsei de interes a reclamantei iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si admiterea cererii de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta ..
În opinia sa, instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate în cauza si dispozițiile legale, pronunțând astfel o hotărâre vădit netemeinică si nelegală.
Astfel, instanța i-a înlăturat toate apărările formulate si probele administrate în cauza, reținând că afirmațiile sale sunt false.
Terenul în litigiu, respectiv numărul cadastral 285 a făcut parte din inventarul domeniului public al Comunei S. si s-a aflat în proprietatea recurentului încă din anul 1998.
In baza acestei prerogative terenul a fost concesionat intimatei pe o perioada de 25 de ani, iar ulterior a fost edificat un chioșc metalic.
Astfel cum rezulta din probele administrate în cauză, constituirea numărului cadastral 285 s-a făcut în mod legal, iar în CF 1 S. nu a fost nici o mențiune sau notare privind plecarea din aceasta coala CF a numerelor topografice din care s-a constituit numărul cadastral 438 S..
Mai mult, reclamanta intimata niciodată nu a avut posesia si folosința acestui imobil, astfel ca el nu putea fi obținut în temeiul Legii 15/1990 si HCL 834/1991 si el nu constituie teren aferent construcțiilor.
Pe de alta parte, la baza înscrierii dreptului de proprietate a comunei a stat HCL 221/2001, hotărâre care nu a fost revocata sau anulata.
În ceea ce privește capetele de cerere privind anularea HCL 251/2007 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3356/2007, consideră ca instanța de fond în mod nelegal a admis cererea sub aceste aspecte, deoarece în speță operează buna credința atât a recurentului, cât si a intervenientei ..
Așa cum rezulta din probele administrate la data constituirii nr.cadastral 285, în CF nu erau operate mențiuni cu privire la constituirea numărului cadastral 438 S., astfel ca recurentul s-a comportat ca un adevărat proprietar, deoarece era cel care folosea si avea în proprietate imobilul.
Plecând de la aceasta stare de fapt, nu exista nici un temei legal pentru anularea contractului de vânzare cumpărare, actul fiind valabil încheiat, existând acordul de voința a părților, iar prețul a fost achitat.
Apreciază ca nu se poate dispune rectificarea de carte funciara si anularea înscrisurilor, atâta timp cât imobilul a intrat în circuitul civil si a format obiectul unui act translativ de proprietate.
Mai mult, arată recurentul, față de existenta construcției, reclamanta intimata nu este îndreptățită la obținerea imobilului, deoarece astfel s-ar afla în situația îmbogățirii fără justă cauză, iar recurentul si intervenienta . sunt grav prejudiciați.
In ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, consideră ca în mod nelegal a fost obligat la plata acestora deoarece apreciază ca nu se află în culpa procesuala si nu poate fi obligat la plata lucrării de expertiza si contraexpertiza, deoarece aceste probe nu au fost solicitate de către recurent.
Mai mult, instanța de fond a înlăturat proba cu expertiza, aspect față de care, în mod greșit, a fost obligat recurentul la plata ambelor lucrări efectuate în cauza.
Raportat la cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului.
In drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs și recurenta-intervenientă ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a Sentinței nr.l366/CA/09.03.2012 pronunțata de Tribunalul Bihor și, în consecință, respingerea acțiunii precizate formulata de către reclamanta . și admiterea cererii de intervenție principala așa cum a fost formulata.
În motivare, se arată că hotărârea atacata este netemeinica si nelegala, instanța de judecata făcând o aplicare si interpretare greșita legii si a probelor existente la dosarul cauzei.
Consideră ca punctul de plecare în soluționarea cauzei îl reprezintă modalitatea de constituire a nr. cadastral 285 in suprafața de 120 mp .
Potrivit înscrierilor din CF 1 S. de sub B 123-125 coroborate cu cele de sub B 171, nr. cadastral 285 provine din nr. top 245/7 in suprafața inițiala de 1.804 mp. Din acest punct de vedere nu exista nici un fel de îndoiala, ambele lucrări de expertiza confirmând acest aspect.
Instanța de judecata considera ca nr. top 245/7 a trecut din proprietatea Statului R. in proprietatea Comunei S. fără nici un temei legal, apreciind ca susținerile piritei cu privire la inventarul comunei S. depus la dosar la pct. 1.3.7 nu privesc nr. cadastral 285, ci nr. top 660,684 si 681.
Raportat la acest considerent, instanța de judecata a făcut o greșita aplicare legii, interpretând în mod greșit probele existente la dosarul cauzei (art.304 pct. 8 si 9 c.pr.civ.)
Din acest punct de vedere, solicită sa se aibă în vedere modalitatea în care s-a întocmit acest inventar al domeniului public al Comunei S.. Astfel, identificarea bunurilor din domeniul public s-a făcut de către specialiștii biroului agricol al Primăriei Comunei S., si nu de către ingineri topografi. Aceasta inventariere nu s-a realizat prin identificarea topografica a bunurilor imobile, ci prin arătarea denumirilor zonei sau prin indicarea obiectivelor importante situate in spațiul respectiv. Acest aspect rezulta in mod direct prin observarea Anexei nr. 77 la H.G. nr. 970/2002 privind atestarea domeniului public al județului Bihor, precum si a municipiilor, orașelor si comunelor din județul Bihor .
In acest sens, solicită instanței sa aibă în vedere înscrierile de la codul de clasificare 1.3.7. Potrivit înscrierilor de la punctul 1 si 2, se are în vedere scara de 1:1000, însă la aceste rubrici se înscriu nr. topografice 505,518,520. Iar la punctul 7 se înscriu conform harții cadastrale scara de 1:2880 nr. top 179, in timp ce la punctul 7 se înscriu conform harții cadastrale scara de 1:1000/1988 nr. top 824 . Si aceasta, in contextul in care, nr. topografice sunt evidențiate la scara de 1:2880, nr. cadastrale sunt evidențiate la scara de 1:2000, iar nr. tarlale (parcele ) la scara de 1:_ .
Este evident, consideră recurenta, faptul ca nr. cadastral 285, în suprafața de 120 mp a fost inclus în inventarul domeniului public al comunei S., astfel încât înscrierea acestui nr. cadastral în proprietatea Comunei S. este perfect legala.
În ceea ce privește cel de al doilea considerent al instanței de judecata, respectiv puterea de lucru judecat a dreptului de proprietate al reclamantei asupra nr. cadastral 438 stabilita prin Sentința nr.364/CA/2005 pronunțata de Curtea de Apel Oradea, consideră că nu se poate pune problema puterii de lucru judecat, deoarece intervenienta nu a fost parte în litigiul aflat pe rolul Curții de Apel Oradea în care s-a pronunțat Sentința nr.364/CA/2005, nefiind îndeplinita condiția identității de părți.
Mai mult, arată intervenienta, instanța face o greșita aplicare a excepției puterii de lucru judecat (art. 304 pct.8 si 9 c.pr.civ.) atunci când afirma ca „s-a stabilit cu putere de lucru judecat dreptul de proprietate al reclamantei asupra nr. cadastral 438 Sinmartin”.
Este adevărat că reclamanta este proprietara nr. cadastral 438 S., însă, prin Sentința nr.364/CA/2005 a Curții de Apel Oradea pronunțata în dosarul nr.l398/CA/2002 nu s-a stabilit cu putere de lucru judecata faptul ca nr. cadastral 438 S. este corect constituit din punct de vedere al nr. topografice din care provine.
Nu exista putere de lucru judecat în ceea ce privește faptul ca nr. top 245/7 S., în suprafața de 1.804 mp (din care provine nr. cad.285 în suprafață de 120 mp) este inclus în nr. cadastral 438. Nicăieri în cuprinsul Sentinței nr.364/CA/2005 a Curții de Apel Oradea nu se face vorbire de nr. top 245/7 sau de nr. cad.285 S..
În ceea ce privește cel de al treilea considerent al instanței de judecata, și anume faptul ca intervenientei i s-a vândut un teren proprietatea reclamantei, terenul intervenientei fiind suprapus peste terenul reclamantei, arată că instanța de judecata apreciază ca nu are nici o importanta faptul ca documentația cadastrala a sa este anterioara celei ale reclamantei, deoarece nr. cad. 285 S. este suprapus peste nr. cad.438 si nu invers, având în vedere puterea de lucru judecat în ceea ce privește nr. cad.438 Sinmartin stabilit prin Sentința nr.364/CA/2005 a CAO .
Instanța de fond nu a avut în vedere aspectele învederate de experții topografi, și anume că, la data emiterii certificatului de atestare al reclamantei (care a stat la baza formarii nr. cad.438 ) nr. cad.285 era avizat, astfel că nu se poate spune ca nr. cad.285 este cuprins în nr. cad.438 deoarece nr. cad. 285 a fost avizat înaintea lui 438. acesta fiind astfel întocmit încât suprafața sa grafica sa corespunda cu suprafața din Certificatul de atestare. În arhiva OCPI nu exista acte justificative privind modul în care s-a întocmit documentația cadastrala a nr. cad.438, nu exista tabel de mișcare parcelara ca trebuie sa indice colile CF din care trebuie sa provină nr. top ce formează nr. cad 438. În CF 1 S. nu exista înscrieri din care sa rezulte nr. top menționate ca intra în componența nr. cad.438. Nr. cad. 438 include suprafața de 1.460 din nr. top 245/7, în contextul în care nr. top 245/7 are o suprafața totala de 1.804 mp.
Toate acestea sunt concluziile raportului de contraexpertiza, care conduc la o singura concluzie finala: nr. cadastral 285 S. este în afara proprietății ..
În ceea ce privește cererile de rectificare a încheierii nr.5843/ 27.03.2002 si a înscrierii din Cf 1 S. de sub B171, apreciază ca instanța s-a pronunțat asupra unor capete de cerere care nu s-au solicitat de către reclamantă, hotărârea fiind susceptibila de modificare raportat la dispozițiile art.304 pct.6 Cod de procedură civilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Arată că motivele invocate sunt nerelevante în atacarea sentinței recurate, întrucât numărul cadastral 285 constituit de consiliul local din nr. top. 245/7 a fost proprietatea Statului Român potrivit înscrierilor de CF, precum și concluziilor expertizelor topografice efectuate în cauză, iar trecerea acestui teren în proprietatea comunei S. s-a făcut fără un
temei legal, neexistând în hotărâre de Guvern, singurul act competent a dispune în condițiile Legii 213/1998 de proprietatea Statului Român.
Invocarea modului de întocmire a inventarului domeniului public al Comunei S. faptul că inventarierea acestui domeniu nu s-a realizat prin identificare topografică nu constituie un motiv legal pentru ca un teren proprietatea Statului Român să treacă în proprietatea Comunei Sînmartin, fapt ce de altfel nici nu s-a realizat. Aceasta întrucât, urmare a acțiunii sale în contradictoriu cu Guvernul României, s-a decis definitiv și irevocabil anularea parțială a anexei nr. 77 la HG 970/2002, inclusiv a poziției nr. 9 din anexă identificat de însuși C. L. Sinmartin (fila 186-187 de la dosar) ca fiind același cu terenul ce face obiectul litigiului de față, fapt ce contrazice susținerile intervenientului cum că „înscrierea acestui nr. cadastral în proprietatea Comunei S. este perfect legală”.
Din probele administrate (C.F., expertize) rezultă că nr. top. 245 dezmembrat ori nedezmembrat a constituit proprietatea Statului Român, la dosarul cauzei nedepunându-se în probațiune vreun act legal - Hotărâre de Guvern - prin care terenul identificat sub nr. topo 245 să fi trecut în totalitate sau parțial în proprietatea Comunei Sînmartin, fapt ce ar fi conferit autorităților locale din Sînmartin dreptul de a dispune de acest teren astfel că în mod întemeiat instanța a constatat că înscrierea proprietății asupra numărului cadastral 285 în favoarea comunei Sînmartin este nelegală.
In același timp, instanța a constatat că reclamanta a dobândit drept de proprietate asupra suprafeței de 177.315 mp teren situat în Băile F., în condiții legale (Legea 15/1990și HG 834/1991), contestarea acestui drept de proprietate asupra numărului cadastral 438 nu mai poate fi exercitată, opunându-se puterea de lucru judecat.
S-a invocat jurisprudența CEDO care a statuat în mod clar faptul că dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creînd speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o procedură ulterioară, dându-se relevanță principiului securității raporturilor juridice.
S-a invocat și jurisprudența ÎCCJ care a reținut prin Decizia civilă 995 din 4 februarie 2009 că „dacă în materie procesuală, autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anume aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Ori, prin motivele de recurs se încearcă a se induce ideea că nr. top. 245 dezmembrat ori nedezmembrat nu ar fi cuprins în nr. cadastral 438 și că nu ar exista putere de lucru judecat privind constituirea acestui număr cadastral. Această susținere este nefondată, întrucât în cauză nu se analizează legalitatea constituirii numărului cadastral 438 acest aspect fiind deja cenzurat de instanțele judecătorești.
Curtea de apel, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, constată că sunt nefondate și le va respinge având în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii sunt nefondate.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei intimate în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă și reiterată in recurs, Curtea de apel constată că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, de vreme ce, reclamanta invocă încălcarea unui interes legitim propriu ce decurge din chiar invocata sa calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Sub aspectul stării de fapt se reține că, în favoarea intimatei reclamante ., societate cu capital de stat înființată prin HG 1041/25.09.1990 s-a emis de către Ministerul Turismului Certificatul de atestare M08 nr. 1034 din 12.10.2001.
Cu privire la acest certificat, între Primăria S., C. local S., . Turismului și Oficiul județean de cadastru s-a purtat un litigiu în care s-a solicitat anularea certificatului de atestare și a schiței cadastrale .
Instanța, prin sentința nr. 364 din 21.12.2005, irevocabilă, a respins acțiunea și a constatat că la baza emiterii certificatului de atestare a stat documentația emisă în conformitate cu prevederile HG 834/1991, că autoritățile locale au fost de acord cu delimitările conform schițelor întocmite, concluzionând că nr. cadastral 438 S. în suprafață de 177.315 mp aparține ..
În considerentele aceleiași hotărâri s-a reținut și că din extrasele de carte funciară, Decretele prezidențiale existente și expertiza efectuată de ing. S. T., a rezultat faptul că terenul în suprafață de 84.455 mp deservește hotelurile și ștrandurile incintei, iar diferența de 93.153 mp este destinată aleilor și parcurilor, precum și că, întreaga suprafață a fost proprietatea Statului român și s-a aflat în administrarea Ministerului sănătății, fiind transmisă în favoarea . după transformarea în societate pe acțiuni în temeiul HG 1041/1990 și a Legii nr. 15/1990. S-a constatat că Primăria S. și C. local S. nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenurilor în litigiu, iar simpla însușire a inventarului nu conferă un drept de proprietate, cu atât mai mult cu cât chiar și cuprinderea în inventar s-a făcut ulterior avizării documentației topografice ce a stat la baza certificatului de atestare.
După cum rezultă din înscrisurile depuse, atât HCL nr. 251 din 14.05.2007 cât și contractul de înstrăinare a terenului, sunt ulterioare atât emiterii certificatului de atestare cât și soluționării litigiului prin care s-a consfințit judecătorește legalitatea acestuia.
Prin raportare la aceste aspecte, susținerea recurentei pârâte C. local S. în sensul că, în mod greșit instanța de fond a dispus anularea HCL 251/2007 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3356/2007, prevalându-se de buna sa credință nu poate fi reținută.
Instanța de fond a reținut în mod pertinent că imobilul teren aferent cadastralului 285 înscris în CFNDF nr. 229, (înstrăinat de către pârâtă intervenientului), provine din CF nr. 1 S., nr. topo 245 care a aparținut domeniului public al Statului Român.
Cu privire la cadastralul nr. 285, provenit din acest topografic, se afirmă de către recurentul pârât că a făcut parte din inventarul public al comunei S., astfel că, în opinia sa a fost în mod legal dobândit și înstrăinat ulterior intervenientului în baza HCL-ului și contractului de vânzare cumpărare a căror anulare se solicită.
Însă operațiunile de dezmembrare a topograficului 245 în 245/7 și apoi crearea cadastralului nr. 285, nu puteau conduce la schimbarea titularului dreptului de proprietate, și, cu toate acestea, după cum rezultă din colile de carte funciară, după ce din topograficul 245/7 s-a dezlipit suprafața de 120 mp aferentă cadastralului în litigiu, pe care se află amplasat chioșcul recurentului intervenient, deși suprafața rămasă s-a reînscris în coala de origine în favoarea vechiului proprietar - Statul român, în coala nou înființată, la foaia de proprietate a CF NDF nr. 229 S. a fost înscrisă .> După cum s-a reținut de prima instanță, art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietatea publică, incident în atare situație, prevede explicit: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea […] consiliului local, prin hotărâre a Guvernului.”
Prin urmare, este evident că în absența unei hotărâri de guvern nu se poate vorbi de o trecere legală a imobilului din proprietatea publică a statului în cea a unității administrative.
Pe de altă parte, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.213/1998: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile […]
Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.
Pornind de la regimul juridic al proprietății publice, reglementat prin norme imperative, instanța de fond a apreciat, contrar susținerilor recurentilor că, atât hotărârea de consiliu local cât și actul juridic de înstrăinare sunt încheiate cu încălcarea legii și consecința acestui fapt este nulitatea lor.
Prin urmare, recurentul pârât C. local nu a făcut dovada dobândirii în mod legitim a dreptului său de proprietate asupra bunului înstrăinat, susținerile sale contrare fiind neîntemeiate.
Cât privește critica adusă hotărârii prin prisma faptului că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, se constată că este neîntemeiată, întrucât fiind parte căzută în pretenții, a fost în mod corect obligată să suporte aceste cheltuieli ocazionate de litigiu, inclusiv cele legate de expertizele efectuate în cauză, indiferent de faptul că numai una dintre ele e a fost avută în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii.
Referitor la criticile aduse hotărârii de recurentul intervenient se constată că și acestea sunt nefondate.
S-a susținut că, instanța de judecata în mod greșit a considerat că nr. top 245/7 a trecut din proprietatea Statului R. in proprietatea Comunei S. fără nici un temei legal, pentru că, în realitate, nr. cadastral 285, dezlipit din acest topo, a fost inclus în inventarul domeniului public al comunei S. ceea ce dovedește dreptul acesteia de a dispune de imobil.
Curtea de apel constată însă că simpla includere a bunului în inventar nu poate echivala cu legala dobândire a dreptului de proprietate, inventarierea trebuind să aibă la bază dovada legalei dobândiri a bunului inventariat, respectiv, în cazul de față, o hotărâre de trecere a bunului din proprietatea publică a statului în cea a comunei conform normei legale anterior evocate. În acest context apare ca irelevantă susținerea potrivit căreia eroarea ar proveni din faptul că inventarul nu ar fi fost întocmit prin identificare topografică ci prin indicarea obiectivelor importante situate in spațiul respectiv
După cum deja s-a menționat, în cursul soluționării litigiului anterior, având ca obiect anularea certificatului de atestare s-a reținut în mod irevocabil că, nici Primăria S., nici C. L. S. nu au dovedit modul legal de dobândire a imobilelor din care s-a constituit nr. cadastral 438.
După cum rezultă din schița de identificare întocmită de inginer T. D., avută în vedere și de instanța de fond, numărul cadastral 438 are în componență și topo. 245 din care provine și cadastralul în litigiu cu nr.285.
Pe de altă parte, după cum rezultă din memoriul tehnic ce a stat la baza întocmirii planului cadastral de încadrare și delimitare a imobilelor, întocmit de ing. S. T. la solicitarea concesionarului la acea vreme, ., s-a menționat, la pct. 7 referitor la situația juridică a imobilului că acesta provine din topo 245/7 înscris în CF 1 S., proprietar Statul român.
În concluzie, contrar afirmațiilor recurenților, apare ca lipsită de temei legal înscrierea cadastralului nr. 285, în proprietatea Comunei S. în locul proprietarului tabular Statul român, în absența unei hotărâri de guvern care să dispună trecerea din proprietatea publică a statului în cea a comunei, menționându-se în Cartea Funciară ca temei al dobândirii o hotărâre de consiliu local deși legea nu conferă asemenea competențe consiliului.
Nu poate fi reținută afirmația intervenientei în sensul că autoritatea de lucru judecat nu ar opera în ce o privește pentru considerentul că nu a fost parte în litigiu, întrucât autoritatea de lucru judecat și, implicit puterea de lucru judecat operează și asupra succesorilor în drepturi ai celor care au figurat ca părți în litigiul anterior, cum este cazul în speță.
Afirmația potrivit căreia prin Sentința nr.364/CA/2005 a Curții de Apel Oradea pronunțata în dosarul nr. l398/CA/2002 nu s-ar fi stabilit cu putere de lucru judecat faptul ca nr. cadastral 438 S. este corect constituit din punct de vedere al topograficelor din care provine, este nefondată.
Certificatul de atestare este actul administrativ elaborat pe baza unor operațiuni administrative care au preparat emiterea sa. Documentația cadastrală prin care s-a stabilit și componența cadastralului nr. 438, este o asemenea operațiune și, atâta timp cât s-a tranșat în mod irevocabil că certificatul emis în baza acesteia este legal, apare cu evidență logică concluzia că și documentația a fost considerată ca legală.
Prin raportare la cele reținute și coroborând probele administrate, în mod judicios, prima instanță a dat relevanță concluziilor contraexpertizei efectuate în cauză, constatând că, numerele cadastrale 285 și 438 se suprapun grafic pe o suprafață de 110 mp, că numărul cadastral 438 a fost dobândit în mod legal de către intimata reclamantă în temeiul certificatului de atestare emis în baza documentației și a actelor normative ce au stat la baza acestuia astfel că a apreciat ca întemeiată acțiunea formulată de intimata reclamantă și a înlăturat ca nefondate susținerile pârâtei și a intervenientului.
Nu pot fi reținute nici susținerile legate de faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor capete de cerere care nu au fost cerute de vreme ce reclamanta a învestit-o prin acțiune și precizarea de acțiune (fila 18 doasr fond)cu anularea tuturor înscrierilor de carte funciară efectuate în temeiul actelor juridice anulate.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs invocate prin prisma prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă, va înlătura ca nefondate criticile aduse, va respinge recursurile ca nefondate și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât C. L. S. cu sediul în S., J. Bihor și recurenta-intervenientă . cu sediul în Haieu, nr. 122, Cod postal_, J. Bihor în contradictoriu cu intimata-reclamantă . cu sediul în S., Băile F., J. Bihor, împotriva sentinței nr.1366/CA din 9.03.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. C. G. M. M.
Red.dec.-G.I.-
- în concept, 22.02.2013
Jud. fond- O. C. C.
Dact.M.M-2ex.- 22.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 445/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 3116/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
