Pretentii. Decizia nr. 3116/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3116/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 7117/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011- R
DECIZIA NR. 3116/CA/2013 – R
Ședința publică din 11 septembrie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. G.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul procedural ales în Oradea, .. 3, jud. Bihor și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, împotriva Sentinței nr. 401/CA din 21.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța constată că, urmare a reorganizării activității intervenite la nivelul recurentei prin O.U.G. nr. 74/2013, activitatea acesteia a fost preluată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., care a și fost citată în cauză pentru acest termen de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 401/CA din 21.01.2013 Tribunalul Bihor a admis în parte cererea formulată de către reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Județului Bihor, prin Direcția G. a Finanțelor Publice Pentru Contribuabili Mijlocii, a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, a dispus obligarea pârâtei sa restituie reclamantului suma de 8.605 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin OP nr.735/22.12.2010, cu dobânzi legale conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, cu luarea în considerare a datei formulării cererii de restituire, respectiv 28.04.2011, a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de 8.605 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu dobânzi legale conform dispozițiilor codului de procedură fiscală. A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorității publice pârâte să restituie taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Cât privește capătul de cerere privind dobânda, instanța de fond a reținut că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța de fond a constatat că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 28.04.2011, astfel că a admis cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, a admis-o și, pe cale de consecință, a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală până la data plății, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției de conexitate, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că, sentința recurată este netemeinică și nelegală.
În susținerea excepției de conexitate, a arătat că, prin acțiunea înregistrată la data de 05.08.2010 sub Dosar nr._ al Tribunalului Bihor, reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu aceeași intimați pârâți „obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8605 lei, reprezentând taxa de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale … achitată cu O.P. nr. 735 din 22.12.2010 potrivit deciziei de calcul a taxei de poluare …”, deci cererea de chemare în judecată are aceeași cauză, părți și obiect cu cea din prezentul dosar, existând o triplă identitate de cauză, părți și obiect.
Cu toate că a solicitat instanței de fond conexarea prezentului dosar la Dosarul nr._ al Tribunalului Bihor, acesta nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocată, prin urmare solicită casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 488 Cod de procedură civilă.
Față de argumentele invocate în apărare, a arătat că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1, art. 4 lit. ”a și b” și art. 6 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, completate cu cele ale art.1 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Conform prevederilor art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Conform prevederilor amintite mai sus, autovehiculul reclamantului intrând sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscale au emis Decizia de calcul a taxei pe poluare, având la baza documentele anexate de reclamantul, din care au rezultat caracteristicile tehnice ale autovehiculului stabilind în sarcina reclamantului taxa pe poluare.
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Ori, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008, nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
De asemenea, a arătat că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabil începând cu 1 iulie 2008, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
Totodată, a solicitat instanței înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei pe poluare și a dobânzii aferente, având în vedere că, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Pe cale de consecință, a apreciat că Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare, în acest sens invocând lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, întrucât nu este beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând taxa de poluare este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. Taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul distinct al Administrației F. pentru Mediu București.
De asemenea, a precizat că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, a menționat că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, care prevăd că „judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.”
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat poziția față de prezentul recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor două cereri de chemare în judecată prin care a solicitat restituirea aceleiași taxe pe poluare în cuantum de 8605 lei achitată prin OP nr. 735/22.12.2010.
Cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr._ a fost soluționata de Tribunalul Bihor, în sensul admiterii acesteia și a restituirii pe seama reclamantei a taxei pe poluare în cuantum de 8605 lei, prin Sentința nr. 1788/CA/2012, rămasă irevocabilă la data de 18.01.2013, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva acestea de pârâta DGFP Bihor.
În consecință, în privința celei de-a doua cereri formulată de reclamantă în legătură cu restituirea aceleiași sume operează autoritatea de lucru judecat, în mod greșit Tribunalul Bihor procedând la judecarea pe fond a acesteia, în acest fel reclamanta obținând două hotărâri judecătorești prin care se dispune restituirea aceleiași taxe pe poluare.
Reținând existența în cauza a autorității de lucru judecat, față de soluționarea irevocabila a acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr._, Curtea, în temeiul art. 304 punct. 9 coroborat cu art. 166 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii principale cât si a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., cu sediul în Cluj- N., .. 19, jud. Cluj, succesor în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul procedural ales în Oradea, .. 3, jud. Bihor și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, împotriva Sentinței nr. 401/CA din 21.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. G. M. M.
Red.dec.-B.L.- 10.10.2013
Jud. fond-R. D.
Dact.M.M-2ex.- 10.10.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 201/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3533/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
