Anulare act administrativ. Sentința nr. 105/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 105/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 334/35/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția a II –a civilă, de C.
Administrativ și Fiscal
Nr. operator de date cu caracter personal:3159
Dosar nr._ /CA/2012 – P.I.
SENTINȚA nr. 105/CA/2013-P.I.
Ședința publică din 19 iunie 2013
Președinte: B. L. – judecător
Grefier: M. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ, în primă instanță, formulată de reclamanta . prin administrator și asociat unic C. V. cu sediul în Marghita, ..14, Județul Bihor și prin lichidator judiciar Gefin Insolv IPURL - prin M. B. cu sediul în Oradea, .. 7, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în Oradea, ..2 B, județ Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 14 iunie 2013, când părțile nu s-au prezentat, fapt consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 iunie 2013.
CURTEA DE APEL
D e l i b e r â n d:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 19 iunie 2012, scutită de plata taxei de timbru, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Bihor ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în întregime a Deciziei nr. 34/13.01.2012 emisă de către Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Bihor, precum și anularea parțială a Procesului verbal nr. 70.969/ 04.05.2004, întocmit de Direcția Fiscala de Control Bihor si anularea obligațiilor fiscale de plata in suma de 257.004 lei reprezentând - impozit pe profit, precum și a accesoriilor aferente (majorări și penalități) in suma de 370.249 lei; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că înțelege să invoce nulitatea Deciziei nr. 34 din data de 13._, pe motiv că nu a fost emisă și semnată de către directorul instituției - I. M..
Conform prevederilor art. 209 Cod procedură fiscală, organul competent să soluționeze contestația este structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generate ale finanțelor publice județene. Potrivit prevederilor art. 121 al. V Cod procedură fiscală, decizia se semnează de către conducătorul direcției generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.
In cazul de față, decizia atacată nu a fost semnată de către directorul executiv I. M., ci de către o altă persoană, fără să se indice cine este persoana delegată pentru a-l înlocui si nici dacă această persoană are calitatea de a soluționa contestațiile fiscale.
Fiind vorba despre o cale de atac cu caracter jurisdicțional nu este admisă delegarea și înlocuirea, decât în cazuri excepționale, care se încadrează în prevederile art. 121 Cod procedură fiscală. Se poate asimila situația, cu aceea a completelor de judecată, unde nu este permisă judecarea cauzei decât de persoane care au calitatea de a soluția litigiile
Pe fondul cauzei, reclamanta arată că organele fiscale au stabilit în mod eronat în sarcina sa obligații suplimentare de plata cu titlu de impozit pe profit.
Astfel, organele de control au încadrat o parte din consumul de - materii si materiale de baza - pentru realizarea lucrările de deratizare -dezinsectie efectuate la SNP Sucursala Petrom Suplac, in categoria cheltuielilor nedeductibile - pe considerentul că fiscul ar fi aflat că aceste materii si materiale de baza - ar fi fost cumpărate de la mai multe societăți, între care 8 nu figurează înregistrate in evidentele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Referitor la aceste afirmații, reclamanta arată că a fost un cumpărător de buna credință, a solicitat facturi fiscale si chitanțe, dar nu a avut posibilitatea și nici obligația identificării situației respectivelor societăți comerciale, cu atât mai mult cu cât documentele completate și eliberate de aceștia îndeplineau întocmai condițiile de documente justificative, reale si legale.
Mai mult, prestările de servicii efectuate de . in perioada respectiva, nu se puteau realiza fără materiile prime si materiale încadrate de organele fiscale în categoria cheltuielilor nedeductibile. Achizițiile de materiale au fost înregistrate în contabilitate, achitându-se toate obligațiile fiscale aferente.
Conform prevederilor legale incidente, „pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare", respectiv, „ sunt cheltuieli nedeductibile cele înregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc potrivit Legii contabilității nr. 82/1991 cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ ".
Ca urmare se poate constata ca in contabilitate sunt absolut indeplinite aceste condiții, deci operațiunile au fost înregistrate in ordine cronologică si sistematică, in Registrul Jurnal si in Jurnalele contabile din care s-au extras datele, neexistând nici o suspiciune, întrucât evidenta este informatica, obținută ordonat din Calculator.
Pentru darea in consum a materialelor aprovizionate cu acele facturi in valoare de 947.149 RON cuprinse in Anexa 1, există fise de gestiune pe fiecare material aprovizionat si dat in consum, precum si bonuri de consum pentru lucrările lunare de deratizare-dezinsectie efectuate.
Cumpărarea acestor materiale de la furnizorii care au intocmit facturile le angajează acestora răspunderea pentru întocmirea lor, reclamanta fiind cumpărător de buna credința. Nu există in legislația fiscala din per. 1999 – 2004 nici o precizare cu privire la neacceptarea la deducere a facturilor emise de societăți neînregistrate.
Acele facturi de aprovizionare au îndeplinit condițiile de document justificativ, conținând toate elementele prevăzute de actele normative in materie de contabilitate fiscala, fiind înregistrate in contabilitatea societății si verificate de către organele de control ce au verificat activitatea societății pe acea perioada.
Ca urmare a acestor aprovizionări, bugetul de stat nu a fost prejudiciat decât din punct de vedere a taxei pe valoare adăugata - prin faptul ca aceste societăți fiind fictive / inexistente, nu au achitat taxa pe valoarea adăugata la bugetul de stat, iar cumpărătorul a dedus aceasta taxa.
Din acest motiv, reclamanta nu a contestat TVA-ul de 171.709 lei si accesoriile aferente ( majorări si penalități) in suma de 239.367 lei, cuprinse in procesul verbal de control cu nr. 70.969/04,05.2004.
În drept, invocă prevederile art.218 cod procedură fiscală.
Pârâta D.G.F.P. Bihor, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii și menținerea actelor administrative atacate ca temeinice și legale.
În motivare se arată că motivul de nulitate a Deciziei nr.34 din data de 13.01.2012 invocat de reclamantă este neîntemeiat. Potrivit art. l al OPANAF nr. 2475/09.09.2010, în perioadele în care directorul executiv al instituției se află în imposibilitatea exercitării atribuțiilor ce îi revin, domnul Fandly losif M., în calitate de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor este împuternicit și cu exercitarea atribuțiilor de director executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor calitate în care, în mod legal a procedat la semnarea deciziei nr.34/13.01.2012, pentru director executiv.
Pe fondul cauzei, arată că, urmare a inspecției fiscale, efectuată în baza adresei nr. 9543/CR/09.02.2004 a Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a constatat că în perioada octombrie 1999 - august 2001 reclamanta a înregistrat în evidența contabilă și a dedus la calculul profitului impozabil contravaloarea unor substanțe pentru efectuarea unor lucrări de dezinsecție și deratizare achiziționate de la un număr de 8 societăți comerciale din care 7 societăți nu au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și pentru care nu s-au putut prezenta documente justificative pe baza cărora au fost înregistrate în contabilitate aceste cheltuieli, motiv pentru care organele de control au recalculat impozitul pe profit stabilind în sarcina reclamantei o diferență de plată în sumă de 257.004 lei.
Potrivit prevederilor art. 4 alin.1 din OG nr.70/1994 privind impozitul pe profit modificată și completată de OUG nr.217/1999, în vigoare în perioada verificată, "profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile" și de asemenea că "la stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare."
"Cheltuielile înregistrate în contabilitate în baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr.82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ", sunt nedeductibile potrivit alin. 6 al aceluiași articol.
O altă condiție, conform Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, aprobate prin HG nr.402/2000 este ca "înregistrările în evidența contabilă se fac cronologic și sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform prevederilor Legii contabilității nr.80/1991."
Raportat la prevederile legale menționate, în prezenta cauză este evident faptul că în mod legal au stabilit organele de inspecție fiscală, prin Procesul verbal de control nr. 70.969/04.05.2004 că reclamanta datorează bugetului de stat obligații fiscale în sumă totală de. 627.253 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere, în condițiile în care aceasta a dedus la calculul profitului impozabil contravaloarea unor substanțe de dezinsecție și deratizare achiziționate de la societăți comerciale care nu figurează înregistrate în evidențele ORC de pe lângă Tribunalul București, în baza unor documente care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție a României prin Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007, decizie obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Examinând cererea reclamantei, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține:
Prin Procesul verbal de control nr. 70.969/04.05.2004, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de. 627.253 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere, cu motivarea că aceasta a dedus la calculul profitului impozabil contravaloarea unor substanțe de dezinsecție și deratizare achiziționate de la societăți comerciale care nu figurează înregistrate în evidențele ORC de pe lângă Tribunalul București, astfel că facturile emise de respectivele societăți nu îndeplinesc calitatea de document justificativ.
Împotriva acestui proces verbal, reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 34/13.01.2012.
Motivul de nulitate al deciziei de soluționare a contestației invocat de reclamantă este neîntemeiat, aceasta fiind semnată de persoana împuternicită prin OPANAF nr. 2475/09.09.2010 să exercite atribuțiile de director executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, în perioadele în care titularul funcției se află în imposibilitatea exercitării atribuțiilor ce îi revin.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 70/1994, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
La alin. 6 al aceluiași text legal, sunt incluse în categoria cheltuielilor nedeductibile, cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ.
Organele fiscale nu au acceptat la deducere contravaloarea materialelor din facturile emise de societăți comerciale care nu apar înregistrate la ORC, apreciind că acestea nu îndeplinesc cerințele necesare pentru a putea fi considerate documente justificative.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că nu-i poate fi imputat faptul că agenții economici, care i-a eliberat facturi pentru operațiunile de aprovizionare cu diferite materiale necesare desfășurării activității, nu erau înregistrați la Registrul Comerțului.
În realitate, reclamanta putea cu ușurință să verifice realitatea datelor din facturile emise, neputându-se susține că era în imposibilitate să cunoască faptul că societățile nu figurau înregistrată în registrul comerțului și la organele fiscale.
Prin urmare, calitatea de document justificativ nu poate fi reținută unor facturi fictive, emise de către agenți economici inexistenți, care nu figurează nici în Registrul Comerțului și nici la organele fiscale.
De asemenea, irelevantă este și împrejurarea că reclamanta a operat în evidența cotabilă proprie facturile de aprovizionare emise de respectivele societăți fictive, facturile neavând calitatea de document justificativ, în sensul textului legal mai sus menționat.
Pentru aceste considerente, acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii la legale și temeinice a actelor fiscale contestate.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, culpa procesuală aparținându-i în exclusivitate reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta . prin lichidator judiciar Gefin Insolv IPURL - prin M. B. cu sediul în Oradea, .. 7, . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în Oradea, ..2 B, județ Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică, azi- 19.06.2013.
Președinte Grefier
B. L. M. L.
aflată în concediu de odihnă,
semnează prim-grefier
B. C.
Red.B. L.
Tehnred.M.L./. ex./12.07.2013
Emis 2 .>-reclamanta . prin lichidator judiciar Gefin Insolv IPURL - prin M. B. cu sediul în Oradea, .. 7, .
- pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în Oradea, ..2 B, județ Bihor.
Predate la exp. azi, 15.07.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2247/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 695/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
