Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3321/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3321/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 13302/111/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA NR. 3321/CA/2013 – R
Ședința publică din 25 septembrie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul-reclamant L. I., cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 2, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. de Muncă Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1/B, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 2150/CA din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: contestație act administrativ fiscal+ suspendare executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului – avocat Toiescu A., în substituirea av. K. Z., în baza delegației de substituire depuse la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că prima instanță a evitat să se pronunțe asupra probelor existente, cu motivarea că acest lucru ar fi contrar dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004. Ori, pentru a se pronunța asupra unei cereri de suspendare, instanța trebuie să palpeze fondul cauzei.
În speță, sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de lege pentru suspendarea actului administrativ.
Greșit a reținut instanța de fond că, condiția privitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită, raportat la faptul că reclamantul are la dispoziție calea plângerii contravenționale pentru a ataca procesele verbale de contravenție. Ori, există riscul ca reclamantul să fie din nou amendat de către I. T. de Muncă.
Depune la dosar practică judiciară.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 2150/CA din 13.03.2013 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de către reclamantul L. I. împotriva pârâtului I. T. de Muncă Bihor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, cererea de suspendare este neîntemeiată.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral, se poate dispune când sunt întrunite cumulativ trei condiții, și anume: existența unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și introducerea acțiunii în anulare a actului administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004.
A constatat că reclamanta a declanșat procedura prealabilă administrativă aspect ce rezultă din înscrisul de la fila 5, plângerea prealabilă formulată fiind înregistrată la ITM Bihor sub nr._/14.12.2012, aceasta fiind soluționată conform răspunsului nr._/04.01.2013, prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva procesului verbal a cărui suspendare se solicită.
Cât privește celelalte cerințe, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 2 lit. t din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, cazul bine justificat este definit ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt sau de drept, de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
Instanța de fond a reținut că măsura dispusă de către pârât prin procesul verbal de control . nr. 523/10.12.2012 vizează obligația reclamantului de a încheiat contract individual de muncă cu numiții B. S. și Orosz R..
Instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantului, referitoare la imposibilitatea încheierii contractului individual de muncă din lipsa realizării acordului de voință, nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare întrucât nu se poate antama fondul cauzei. Or, prin analizarea existenței sau nu a acordului de voință a părților, practic s-ar ajunge la analizarea fondului cauzei, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Starea de fapt și de drept care conduce la crearea unor îndoieli serioase trebuie să fie atât de evidentă încât să nu necesite administrarea unor probe care să elucideze situații controversate.
Cât privește paguba iminentă aceasta este definită de art. 2 lit. ș din același act normativ ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau a unui serviciu public.
În cauză, paguba invocată de reclamant constă în amendarea acestuia pentru neîndeplinirea măsurilor. Însă, instanța de fond a reținut că și amenda aplicată poate fi supusă cenzurii instanței de judecată, prin plângerea contravențională formulată și care suspendă executarea amenzii.
Prin raportare la cele reținute și la înscrisurile depuse, instanța de fond a apreciat că afirmațiile reclamantului nu sunt de natură a crea dubiu asupra legalității actului contestat, motiv pentru care a reținut că nu sunt întrunite condițiile impuse de lege, astfel că în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată cererea de suspendare a procesului verbal de control nr._/10.12.2012 încheiat de pârât.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant L. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală din perspectiva faptului că încalcă prevederile art. 261 al. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, respectiv lipsește motivarea primei instanței. În acest sens, arată că articolul 14 din Legea contenciosului administrativ reclamă îndeplinirea a două condiții pentru ca instanța să poată dispune suspendarea executării actului administrativ: existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Instanța de fond a constatat numai faptul că cele două condiții nu sunt îndeplinite, fără a motiva în vreun fel aceste aspecte. Ori, nu este suficient ca instanța să afirme că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a fi admisibilă cererea, instanța fiind obligată să cerceteze toate susținerile petentului și să le respingă sau să le admită motivat.
În al doilea rând, hotărârea dată de prima instanță este nelegală din perspectiva faptului că aceasta adaugă la lege. Cu alte cuvinte, analizând sumar îndeplinirea primei condiții pretinse de art. 14 din Legea 554/2004, respectiv cea a cazului bine justificat, instanța reține faptul că „starea de fapt și de drept care conduce la crearea unor îndoieli serioase trebuie să fie atât de evidentă încât să nu necesite administrarea unor probe care să elucideze situații controversate". In acest sens, prima instanță refuză „să pipăie fondul cauzei" întrucât susține că este contrar dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Arată că îndeplinirea primei condiții, constând în cazul bine justificat, constă în existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat. În baza art. 2 lit. t din Legea nr. 544/2004 cazul bine justificat este definit ca fiind „o împrejurare legată de starea de fapt sau de drept, de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ". Legea nu oferă criterii pe baza cărora să se poată aprecia cazul bine justificat, însă, prin Decizia nr. 433 din 25 ianuarie 2007 ICCJ a stabilit faptul că instanța trebuie să se raporteze la probele administrate în cauză, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a se analiza, pe fond, conținutul actului administrativ. Astfel, singura soluție pentru a se putea pronunța asupra suspendării ar fi să examineze legalitatea actului administrativ din perspectiva probelor depuse de petent, „să palpeze fondul cauzei". Susținerile instanței conform cărora, în speță, s-ar ajunge la analizarea fondului cauzei sunt nefondate și ar însemna ca toate cererile de suspendare a executării actului administrativ să fie respinse căci întotdeauna s-ar atinge fondul cauzei.
Instanța face o confuzie în această cauză cu procedura ordonanței de plată, în care nu se pot administra decât înscrisuri, iar dacă sunt necesare alte probe, atunci respinge acțiunea, reclamantul având la dispoziție calea procedurii de drept comun. Contrar acestor dispoziții, în procedura prevăzută de art. 14 din Legea contenciosului este absolut necesar să se analizeze legalitatea actului administrativ, chiar dacă numai într-o manieră superficială, pentru că altfel nu s-ar putea dispune niciodată suspendarea acestuia.
În al treilea rând, în cuprinsul hotărârii atacate, instanța afirmă faptul că nici condiția privitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită câtă vreme reclamantul are calea plângerii contravenționale pentru a ataca procesele verbale de contravenție. Raționamentul primei instanțe este extrem de păgubos câtă vreme îl lasă pe reclamant să fie tras în numeroase procese când s-ar putea foarte ușor să se dispună suspendarea executării actului, iar în urma judecării procesului de fond să se stabilească dacă a fost sau nu legal acest act administrativ.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului.
În drept, a invocat prevederile art. 14 al. 4 din Legea 554/2004, art. 304 indice 1 C..
Intimatul, legal citat, nu si-a precizat poziția față de prezentul recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este fondat, urmând ca, în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, să dispună admiterea lui și modificarea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii sunt întemeiate.
În mod greșit a reținut prima instanță că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv a cazului bine justificat și a pagubei iminente pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Conform celor afirmate de recurent, prin raportare la starea de fapt constatată de organul de control, instanța reține că există indicii de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită, recurentul reclamant fiind obligat la încheierea contractelor individuale de muncă cu două persoane care strângeau material lemnos în incinta Grădinii zoologice Oradea, fără a exista certitudine cu privire la persoana fizică sau juridică în favoarea căreia acestea desfășurau activitate și nici cu privire la natura activității, având în vedere că se afirmă că desfășurau o activitate în scop caritabil, aspecte ce urmează a fi clarificate prin administrarea probațiunii pe fondul cauzei.
Prin urmare, văzând că este îndeplinită cerința cazului bine justificat și că punerea în executare a actului de control este păgubitoare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica hotărârea, va admite acțiunea și va dispune suspendarea executării procesului-verbal de control . nr. 523 din 10.12.2012 și a amenzii, până la pronunțarea instanței de fond.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant L. I., cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 2, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. de Muncă Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1/B, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 2150/CA din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. I. și, în consecință:
Dispune suspendarea executării procesului-verbal de control . nr._ din 10.12.2012 și a amenzii, până la pronunțarea instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red.dec.-G.I.-25.10.2013
Jud. fond-O. C.
Dact.M.M-2ex.-25.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1352/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1180/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
