Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 259/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 5317/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012
DECIZIA NR.259/CA/2013 - R
Ședința publică din 28 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: S. M. - judecător
JUDECĂTOR: O. B.
JUDECĂTOR: G. C.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă . cu sediul în Oșorhei, nr. 182, J. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor - Activitatea de Inspectie Fiscala cu sediul în Oradea, .. 2B, J. Bihor, împotriva sentinței nr.4699/CA din 25.09.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.4699/CA din 25.09.2012 Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta . cu sediul în loc Oșorhei nr.182 jud.Bihor în contradictoriul cu DGFP BIHOR - ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA cu sediul în Oradea .-4 jud.Bihor, privind suspendarea măsurilor dispuse de către organul de control prin Raportul de inspecție fiscală nr.F- BH-381/5.04.2012, prin Dispoziția pentru măsurile stabilite de organele fiscale nr.420/27.03.2012 și Decizia de Impunere nr. 490/5.04. 2012 .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.14 din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral, se poate dispune când sunt întrunite cumulativ trei condiții și anume: existența unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul.
A constatat că reclamanta a declanșat procedura prealabilă administrativă prin plângerea prealabilă depusă la DGFP BIHOR sub nr._/17.05.2012..
Cât privește celelalte cerințe, instanța a reținut că potrivit art. 2 lit t. din Legea 554/2004 cazul bine justificat este definit ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt sau de drept, de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
Instanța a reținut că prin Decizia de Impunere F-BH 490/5.04. 2012 s-a constat, în urma unei inspecții fiscalec,că reclamantul a înregistrat în contabilitate factura fiscală cu nr.391/30.09.2009,având ca furnizor pe ., reprezentând servicii consultanță pentru perioada 1 03. 2009 – 30.09. 2009, factură pe care era trecută mențiunea „ conform contractului nr. 3/29.02. 2009”, respectiva factură fiind în cuantum de 60.000 lei, pentru care TVA-ul aferent era de 11.400 lei. Cu ocazia controlului societatea nu a prezentat contractul de prestări servicii, prezentând doar o Hotărâre a Adunării Generale a Asociaților a . care se specificau serviciile ce urmau a fi îndeplinite în baza acelui contract.
Instanța a constatat că reclamanta nu a făcut până în acest moment dovada existenței unor documente justificative referitoare la serviciile de consultanță ce au făcut obiectul contractului, care a fost de altfel prezentat doar ulterior, acesta nefiind prezentat organelor de inspecție fiscală, în ceea ce privește precizarea concretă a serviciilor prestate, și prestarea lor efectivă.
Hotărârea A. la care face referire Decizia de Impunere prezentă la fila 53 dos. - se referă la anumite servicii care ar fi trebuit să facă obiectul contractului nr. 3/29.02 2009,însă din verificările efectuate s-a stabilit că această dată calendaristică, nu există. Pe de altă parte dovada acestor consultanțe trebuiau să se efectueze prin prezentarea unor strategii și a unui plan de marketing, măsuri la care de altfel face referire hotărârea A., însă ele nu s-au concretizat.
Întrucât pe calea suspendării executării, instanța se limitează la o cercetare sumară a fondului, iar textul de lege, cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, instanța a constatat că această cerință nu este îndeplinită.
în ceea ce privește cea de a doua condiție, referitoare la paguba iminentă a constatat că executarea unei obligații bugetare ca a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. Într-adevăr din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentantă doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Astfel cele două condiții prin tonul lor restrictiv imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actelor administrative, presupunând așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 15 din Legea 554/2004 instanța a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurenta reclamantă ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul în sensul suspendării executării masurilor dispuse de către organul de control .
Arată că în speță, cu privire la cazul bine justificai instanța de fond a reținut în mod eronat că din probatoriul dosarului nu rezultă că împrejurările de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Aceste împrejurări rezultă dincolo de orice echivoc din starea de fapt invocată precum și din temeiul de drept incident în cauză.
Așadar regimul deductibilității cheltuielilor cu serviciile de management consultanță etc. este reglementat de către art. 21 alin. (4) li m) din Codul fiscal, care dispune ca nu vor fi deductibile cheltuielile de aceasta natură pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar în suma de 8.304 lei și tva stabilii suplimentar în cuantum de 11.400 lei prin Decizia de impunere nr. 490/05.04.2012, consideră că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic și nelegal faptul ca recurenta a înregistrat fără documente justificative servicii de consultanță pentru perioada 01.03.2009 — 30.09.2009 în valoare de 60.000 lei conform facturii fiscale emise în acest sens.
Deși, aparent, norma legală impune doar două condiții pentru deductibilitatea acestor cheltuieli, Normele metodologice prevăd, la pct. 48, următoarele: Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestări de servicii trebuie sa se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
-serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate în baza unui contract încheiat intre părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucram, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
-contribuabilul trebuie sa dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Din interpretarea legala și corecta a prevederilor legale în materie coroborat cu situația recurentei în fapt, rezulta ca aceste servicii s-au prestat în beneficiul și interesul său, faptul ca la data efectuării controlului a fost în imposibilitate de a prezenta contractul de prestări servicii nu înseamnă ca acea convenție nu s-a încheiat intre părți. Pe de altă parte, normele legale nu interzic justificarea prestărilor de servicii și prin alte forme legale, nu neapărat contract.
Cu privire la necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate, învederează că specificul activității pe care o desfășoară este închirierea de spatii comerciale. În acest domeniu este necesar de o promovare permanenta a serviciilor, este necesar dezvoltarea unor strategii coerente pentru a putea acapara cat mai mulți clienți, care sa închirieze spatiile pentru o perioada cat mai lunga. Totodată este nevoie de un plan de marketing care sa cuprindă modalitatea de promovare a serviciilor, bugetul alocat pentru aceste investiții, modalitatea de a renova și de a adapta spatiile oferite spre închiriere astfel încât sa satisfacă nevoile clientului. Pentru realizarea acestor strategii este nevoie de oameni specializați în domeniul pieței imobiliare, care să cunoască piața și nevoile clientului, motiv pentru care și societatea a apelat la servicii de specialitate contactând societatea S.C. GENERAL CRISANA IMP - EXP S.R.L., care s-a angajat la prestarea acestor servicii.
Menționează că datorită consultantei de care a beneficiat din partea acestui partener de afaceri societatea a reușit sa încheie contracte noi în acea perioada. Pe de alta parte aceste investiții aduc câștiguri substanțiale unei societăți comerciale în timp și nu imediat . Efectele acestor servicii sunt vizibile în timp, și sunt gândite pe termen lung.
De cand societatea exista pe piața, o singura data a apelat la asemenea servicii din partea unei societăți specializate, așadar nu poate fi reținut în sarcina sa vreo practica ilicita în scopul eludării de la plata obligațiilor fiscale.
In acest context consideră că nu este incident în cazul recurentei nici afirmația cum ca aceste servicii nu ar fi fost prestate în folosul operațiunilor taxabile.
Aprecierile instanței cum că hotărârea A. prezentată ca document justificativ nu este suficient pentru dovedirea existenței acestor servicii nu sunt suficiente, sunt total eronate cu atât mai mult cu cât acest furnizor de servicii a beneficiat de folosirea unui spațiu închiriat de recurentă.
În ce privește înregistrarea cheltuielilor de tipul: zugrăveli, compartimentări, hidroizolații, montaj instalații sanitare de la furnizorul S.C. RICE STAR FASHION S.R.L.", servicii care în opinia organului constatator nu ar fi fost realizate în folosul operațiunilor taxabile, motiv pentru care le-a declarat acestea nedeductibile fiscal, stabilind în sarcina subscrisei impozit pe profit și tva suplimentar de plata, precum și penalități și majorări de întârziere, arată că societatea desfășura activitate de închiriere spatii comerciale și deținea în patrimoniu o . imobile pe carele dam în folosința clienților în baza unor contracte de închiriere. Având în vedere specificul activității consideră ca este dincolo de orice echivoc necesitatea de a efectua periodic o . lucrări de renovare și amenajare la aceste spatii ca acestea sa corespunda cerințelor clienților .
Mai arată că a prezentat organului de control devizul de lucrări cu ocazia controlului. Totodată reprezentanții activității inspecției fiscale s-au deplasat la sediu și punctele de lucru și au constatat existența acestor lucrări.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța de fond a apreciat că executarea actului administrativa cărui suspendare se solicita, din punct de vedere economic, este de natură a provoca recurentei o pagubă importantă de ordin material prin diminuarea drepturilor sale de natură patrimoniala, insa aceasta diminuare nu este de natura ilicita, motiv pentru care în opinia instanței nu este în situația unei pagube iminente din punct de vedere juridic.
Critică în totalitate motivarea instanței de fond, prejudiciul material prezent și viitor suferit este evident, cu atât mai mult cu cât conturile sale bancare sunt poprite deja de organul fiscal, blocând astfel activitatea, toate încasările fiind reținute de către acesta în mod nelegal.
Susține că este îndeplinită condiția pagubei iminente care necesită a fi prevenită și că aceasta constă în imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale asumate față de clienți și furnizori.
Consideră îndeplinite condițiile prevăzute de art 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actelor administrative .
În drept, a invocat dispozițiile legale menționate în recurs.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta . Oșorhei ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente :
În conformitate cu prevederile art.14 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Instanța de fond a reținut corect că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute cumulativ de art.14 alin.1 din Legea 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
În ceea ce privește cazul bine justificat, existența acestuia poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
Instanța are însă numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
În speță, judecătorul fondului a apreciat, temeinic și legal, că această condiție nu a fost dovedită de către societatea reclamantă, nefiind evidențiate împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității deciziei de impunere contestate.
Instanța reține că recurenta a invocat aplicarea greșită de către organul fiscal a prevederilor art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal și a pct.48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prin considerarea ca fiind nedeductibile cheltuielile cu serviciile de consultanță și cele privind alte prestări de servicii (cheltuieli pentru zugrăveli, compartimentări etc.), în lipsa prezentării documentelor justificative din care să rezulte necesitatea și faptul că au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și care să justifice prestarea efectivă, cu precizarea concretă a serviciilor.
Toate aceste aspecte, precum și invocarea Hotărârii A. a . prin care se specifică și se detailează serviciile care s-au prestat de către partenerul de afaceri . Export SRL, presupun însă cercetarea în profunzime a fondului cauzei, ceea ce excede procedurii prev.de art.14 din Legea 554/2004.
Referitor la cea de-a doua condiție a pagubei iminente, s-a apreciat judicios de către instanța de fond că din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, ceea ce nu este cazul în speță.
Mai mult, cerința prev.de art.2 lit.s din Legea 554/2004 nu a fost dovedită, în condițiile în care nu au fost depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte un eventual dezechilibru financiar ca urmare a plății impozitului pe profit și a TVA.
Simplul fapt al formulării plângerii împotriva deciziei de impunere nu este de natură a înlătura prezumția de legalitate a actului administrativ.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile legale menționate în cuprinsul prezentului recurs, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . Oșorhei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă . cu sediul în Oșorhei, nr. 182, J. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor - Activitatea de Inspectie Fiscala cu sediul în Oradea, .. 2B, J. Bihor, împotriva sentinței nr.4699/CA din 25.09.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER :
S. M. O. B. G. C. A. Cărăgin
Red.hot.jud. O.B.
Jud.fond A.C.
Dact.A.C.
2 exemplare/31.01.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 969/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1352/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
