Despăgubire. Decizia nr. 3042/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3042/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 3911/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012
DECIZIA NR.3042/CA/2013 - R
Ședința publică din 9 septembrie 2013
PREȘEDINTE: O. B. - judecător
JUDECĂTOR: A. V.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR cu sediul în Oradea, ..4, J. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. cu domiciliul în Oradea, .. 24, ., ., împotriva Sentinței nr.2419/CA/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatului reclamant B. M. – lipsă, avocat L. A. N. în baza Împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată, arătând că în mod legal a reținut prima instanță că reclamantul este îndreptățit la plata primei de vacanță.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.2419/CA/20.03.2013 Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de către reclamantul B. M. cu domiciliul în Oradea, .. 24, ..A, ., împotriva pârâtei C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR cu sediul în Oradea, Șoseaua Borșului, km 4, jud. Bihor.
A dispus obligarea pârâtei să calculeze și să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă anului 2010, actualizată cu indicele de inflație aplicabil la data plății.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a fost funcționar public în cadrul Casei de A. de Sănătate Bihor, iar la data de 19.03.2012, a solicitat pârâtei să–i plătească prima de vacanță aferentă anului 2010, întrucât la efectuarea tranșei de 15 zile de concediu de odihnă pe anul 2010 nu a primit această sumă.
Pârâta a refuzat plata primei de vacanță motivând lipsa fondurilor necesare.
Instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata primei de vacanță într-un cuantum egal cu salariul de bază avut în luna anterioară plecării în concediul de odihnă, conform art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 23 din OG nr. 6/2007, menținute prin art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, în vigoare la momentul cererii formulate de reclamant.
Cuantumul sumei reprezentând prima de vacanță urmează a fi calculat de către pârâtă, conform dispozițiilor legale mai sus invocate.
Existența dreptului reclamantului la acordarea primei de vacanță nu poate fi negată din cauza lipsei fondurilor bănești alocate de la bugetul CNAS. Nu se poate accepta ca un drept prevăzut de lege să devină doar o obligație lipsită de conținut, la buna dispoziție a ordonatorului de credite, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut să fie lipsit de substanța sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la actele normative menționate mai sus, instanța a admis cererea reclamantului în privința primei de vacanță, și pe cale de consecință, a dispus obligarea pârâtei să calculeze și să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă anului 2010, actualizată cu indicele de inflație aplicabil la data plății, pentru a asigura o reparare integrală a prejudiciului produs.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
Deoarece CAS Bihor este instituție aflată în subordinea CNAS conform art. 267 din L 95/2006 și art. 5 pct 29 din HG 972/2006 alocarea bugetului instituției se face de către ordonatorul principal de credite. Ori față de aceste prevederi este evident că instituția nu poate fi obligată la plata unor sume pentru care nu i-au fost alocate prevederi bugetare de forul superior. Reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată și forul superior care alocă bugetul instituției astfel că prima instanță trebuia să respingă cererea formulată.
Art. 9 alin (2) din L 330/2009 "Gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anual".
Conform art. 4 alin 2 din L 500/2002 sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
Art. 4 alin 3 din L 500/2002 - Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare."
Fondurile alocate CNAS sunt stabilite prin legile bugetare anuale. Cheltuielile la nivelul instituțiilor au la bază două autorizări: autorizarea legală și autorizarea bugetară.
Art. 22 din L 500/2002 prevede că ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Din filele de buget depuse de CAS Bihor la dosarul cauzei se poate observa că nu există prevedere bugetară pentru plata primei de vacanță aferentă anului 2010 pentru salariații CAS Bihor.
Având în vedere lipsa prevederilor bugetare care sunt alocate de către C. Națională de A. de Sănătate, reclamantul neînțelegând să acționeze în judecată și acesta instituție, consideră că se impunea respingerea în totalitate a acțiunii formulate.
Președintele acestei instituții poate să facă plăți numai cu respectarea L 500/2002 în caz contrar, este pasibil de sancțiuni.
Instituția din probele administrate a dovedit că, era în imposibilitate de a achita plata primei de vacanță deoarece, ordonatorul principal de credite de la nivelul CNAS prin filele de buget aprobate pentru CAS Bihor nu a prevăzut astfel de sume.
Rezultă astfel ca nu se poate reține vreo culpa a instituției, deoarece CAS Bihor își desfășoară activitatea în baza bugetului aprobat de CNAS.
În drept a invocat disp.art.18 alin.(3)din Legea 672/2002 cu modificările și completările ulterioare; art. 295 și 296 din Legea nr.95/2006; art. 4 alin.(2)din Legea nr.500/2002; art.l0 alin.(2) din Legea nr.69/2010 privind responsabilitatea fiscal bugetară.
Intimata reclamantă legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta CAS Bihor ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente :
În conformitate cu prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în forma anterioară abrogării prin lit.d a art.39 din Legea – Cadru nr.284 din 28.12.2010 publicată în Monitorul Oficial nr.877 din 28.12.2010: „ Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salarul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.
Potrivit prev.art.23 alin.1 din OG 6/2007, în forma anterioară abrogării prin lit.r a art.39 din Legea – Cadru nr.284/28.12.2010: „ La plecarea în concediul de odihnă funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salarul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu”.
Instanța de fond a făcut, contrar susținerilor recurentei, o corectă aplicare a prevederilor legale menționate mai sus, constatând că reclamantul intimat este îndreptățit la plata primei de vacanță aferentă anului 2010, actualizată cu indicele de inflație aplicabil la data plății.
De asemenea, justificat au fost respinse apărările intimatei pârâte, referitoare la lipsa fondurilor bănești alocate de la bugetul CNAS, neputându-se accepta ca un drept prevăzut de lege să devină doar o obligație lipsită de conținut, la buna dispoziție a ordonatorului de credite, dreptul patrimonial urmând a fi astfel lipsit de substanța sa.
Față de prevederile expuse de textele de lege menționate, nu poate fi luată în considerare susținerea recurentei cum că din filele de buget depuse la dosarul cauzei, se poate observa că nu există prevedere bugetară pentru plata primei de vacanță aferentă anului 2010 pentru salariații CAS Bihor.
Instanța de recurs apreciază, astfel, ca fiind nejustificată afirmația recurentei cum că a dovedit că era în imposibilitate de a achita plata primei de vacanță deoarece ordonatorul principal de credite de la nivelul CNAS, prin filele de buget aprobate pentru CAS Bihor, nu a prevăzut astfel de sume.
De asemenea, invocarea altor prevederi legale (art.280, 288 al.2 din Legea 95/2006, art.4 al.2 și 3, art.21 al.1 și 22 din Legea 500/2002, art.267 din Legea 95/2006, art.9 al.2 din Legea 330/2009) pentru a justifica lipsa culpei CAS Bihor în acordarea primei de vacanță pe anul 2010, nu prezintă relevanță, în opinia instanței, raportat la prevederile expuse de art.35 al.2 din Legea 188/1999 și art.23 al.1 din OG 6/2007, enunțate mai sus.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă raportat la prev.art.35 al.2 din Legea 188/1999 și art.23 al.1 din OG 6/2007, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CAS Bihor.
In temeiul prevederilor art. 274 cod procedură civilă, instanța va obliga recurenta la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR cu sediul în Oradea, ..4, J. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. cu domiciliul în Oradea, .. 24, ., ., împotriva Sentinței nr.2419/CA/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 9.09.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. A. V. S. M. A. Cărăgin
Red.hot.jud. O.B.
Jud.fond C.O.
Dact.A.C.
2 exemplare/11.09.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1430/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 3594/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
