Pretentii. Decizia nr. 1461/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1461/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 11783/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DOSAR NR._ /CA/2011
DECIZIA NR.1461/CA/2013 – R
Ședința publică din 4 aprilie 2013
PREȘEDINTE: T. I. - judecător
B. G. - judecător
F. M. - judecător
S. M. - grefier
*********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta .”SRL cu sediul în Santăul M., ./A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, ..2B, jud. Bihor împotriva sentinței nr.4817/CA din 2 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect – pretenții-.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 28 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 4 aprilie 2013. În termenul de pronunțare reclamanta a depus la dosar înscrisurile solicitat de instanță.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că, prin sentința nr.4817/CA din 2 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. N. T. Ltd S.R.L., cu sediul în ..37/A, ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, în calitate de succesoare în drepturi și obligații a Administrației Finanțelor Publice a Comunelor Oradea, cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a achiziționat un autovehicul de ocazie marca Volkswagen, tip Transporter, număr de identificare WV1ZZZ70ZXH126559, înmatriculat pentru prima dată în 09.03.1999.
În vederea înmatriculării în România a vehiculului menționat, reclamantul a plătit, la data de 13.12.2008, suma de 7140 lei ca taxă pe poluare în temeiul O.U.G. nr.50/2008, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare nr._ din 09.12.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Comunelor Oradea.
La data de 04.10.2011, reclamantul s-a adresat pârâtei, solicitând restituirea taxei pe poluare, însă, prin adresa nr._ din 04.10.2011, această instituție i-a comunicat refuzul restituirii, prevalându-se de dispozițiile O.U.G. nr.50/2008.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând restituirea valorii taxei achitate.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa pe poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de O.U.G. nr.50/2008, contravine Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – art.110 (ex-articolul 90 TCE), paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și prevederile art.11 și art.148 din Constituția României, ale Legii nr.157/2005, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Astfel, se constată că în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme, prin art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată prin O.U.G. nr.110/200, fiind stabilită obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, prin O.U.G. nr.50/2008 (publicată în Monitorul Oficial din 25.04.2008), s-au abrogat dispozițiile art.2141-2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art.4 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, „obligația de plată a taxei de poluare intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art.3 și 9;
c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8”.
Art.3 alin.1 lit.a) – f) și art.9 din acest act normativ, enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei de poluare, iar art.8 definește valoarea reziduală a taxei de poluare.
Din prevederile legale arătate rezultă că această taxă pe poluare este percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 01.07.2008, această taxă nefiind percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Art.110 din TFUE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), există o încălcare a art.110 din TFUE, atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 09.03.1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Hotărârea din 22.02.2001, Gomes Valente, C-393/98, precum și Hotărârea din 19.09.2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00).
În această privință, CJUE a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea din 05.12.2006 dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ákos Nádasdi c. Vam-és Penzugyörseg Észak-Alföldi Regionalis Parancsnoksága, respectiv I. Németh c. Vam-és Penzügyörség Del-Alfoldi Regionális Parancsnoksága). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel dată în cauza C-387/01 și Hotărârea din 20.09.2007, Comisia/G., C-74/06).
Însă cele mai importante hotărâri ale Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second-hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în aceste hotărâri se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin O.U.G. nr.50/2008 – sunt Hotărârea din 07.04.2011 dată în cauza C-402/09 T. și Hotărârea din 07.07.2011 dată în cauza C-263/10 N., prin care s-a stabilit incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul european.
Prin hotărârea dată în cauza C-402/09 T., CJUE a stabilit faptul că „taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română – O.U.G. nr.50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (în speță este aplicabilă O.U.G. nr.50/2008 în versiunea sa inițială, fără modificările ulterioare) – a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în Romania. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie”.
Potrivit hotărârii CJUE această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național întrucât are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. „În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare”.
În consecință, Curtea a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Curtea a reținut că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că instituirea unei taxe de poluare doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr.50/2008.
În speță, pentru ca instanța să analizeze incompatibilitatea taxei pe poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 TFUE, se impunea ca reclamantul să facă dovada achiziționării autovehiculului dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și dovada faptului că autovehiculul în discuție a fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
Reclamantul nu a depus la dosar aceste probe, deși în temeiul rolului activ, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța i-a pus în vedere necesitatea îndeplinirii acestor obligații.
În considerarea acestor aspecte, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa pe poluare este un autovehicul second-hand achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru a se putea reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art.110 TFUE, astfel cum a fost conturat jurisprudențial de CJUE în materia specifică a taxei pe poluare, s-a impus respingerea cererii reclamantului și față de soluția pronunțată, în cauză s-a apreciat că nu se impune a fi acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta .”SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și drept consecință, restituirea taxei pe poluare în sumă de 7140 lei, cu dobânzi fiscale, calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
În motivarea recursului recurenta arată că, instanța de fond a reținut că nu a depus actele de proveniență ale autoturismului, odată cu introducerea acțiunii, precum și traducerile acestora, apreciind astfel că se impune admiterea recursului, deoarece instanța de fond trebuia să țină cont de actele care au fost depuse la dosar.
Intimații legal citați nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este fondat urmând ca în baza prevederilor art. 304 pct.9, 312 Cod procedură civilă să dispună admiterea lui pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins acțiunea pe considerentul că reclamanta recurentă nu a făcut dovada achiziționării autovehiculului dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În recurs, recurenta reclamantă a depus copia dovezii achiziționării autoturismului din spațiul intracomunitar, traducerea acestora și decizia de calcul a taxei pe poluare, din care rezultă că acesta a fost cumpărat din Ungaria, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, pentru a înmatricula în România acest autoturism, recurentul a fost obligat să plătească taxa de poluare în valoare totală de 7140 lei, achitată prin OP nr.32/13.12.2008.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, astfel că este nelegală încasarea ei.
Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C 402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În acest context, concluzia care se impune este că prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea ei de determinare conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, motiv pentru care capătul de cerere vizând anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/09.12.2008 emisă pe seama reclamantei este fondat, urmând a fi admis.
În consecință, în baza considerentelor expuse, apreciind acțiunea reclamantei ca fiind fondată, în temeiul art. 1, 8, 18 din L.554/2004 o va admite, astfel că va dispune anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/09.12.2008. Totodată, va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea – succesoarea în drepturi și obligații a AFP a Comunelor Oradea, în favoarea reclamantei, la plata sumei de sumei de 7140 lei, achitată prin OP nr.32/13.12.2008.
În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, dar având în vedere și faptul că este vorba de un raport de drept fiscal, va fi obligată, totodată, și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.
Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta reclamantă .”SRL cu sediul în Santăul M., ./A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, ..2B, jud. Bihor împotriva sentinței nr.4817/CA din 2 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta .”SRL cu sediul în Santăul M., ./A, jud. Bihor împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA – în calitate de succesoare în drepturi și obligații a AFP a comunelor Oradea cu sediul în Oradea, ..2B, jud. Bihor și în consecință:
Anulează Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/09.12.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 7.140 lei taxă pe poluare achitată cu OP nr.32/13.12.2008 cu dobânda fiscală aferentă calculată potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
T. I. B. G. F. M. S. M.
Red.dec. – jud. F.M.
Jud. fond E. V.
Tehnoredact.-S.M.-
08.04.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2237/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1439/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
