Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2010/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2010/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1073/35/2010*
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2010* - R
DECIZIA NR. 2010/CA/2013 – R
Ședința publică din 30 aprilie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul-pârât S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, cu sediul în București, ., nr. 3-5 în contradictoriu cu intimata-reclamantă J. M., cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 1/1A, jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 271/CA din 14.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, având ca obiect: obligare emitere act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 24 aprilie 2013, când, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 271/CA din 14.09.2012 pronunțată în dosar nr._ Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității acțiunii, a prescripției dreptului la acțiune, a inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale a reclamantei, a admis acțiunea formulată de reclamanta J. M. în contradictoriu cu pârâtul S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și, în consecință, a obligat pârâtul la eliberarea adeverinței cu atestarea faptului că documentația pentru eliberarea certificatului de „Luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”, .-J nr. 0030 se consideră a fi depusă din luna mai 1997 și la plata daunelor morale în cuantum egal cu drepturile bănești ce s-ar fi cuvenit reclamantei și soțului său începând cu luna mai 1997 și până în luna aprilie 2005, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând cu prioritate excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, a constatat că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004: „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Reclamanta arată în acțiune că a solicitat pârâtului, la data de 23.04.2010, modificarea adeverinței emise de pârât la 25.03.2010, sub nr. 18/4772/25.03.2010, însă nu a primit nici un răspuns, aspecte necontestate de pârât, astfel că, în absența unui răspuns, la data de 29.10.2010 s-a adresat instanței de judecată.
Conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În speță, termenul de soluționare a cererii adresate de reclamantă pârâtului este prevăzut de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 27/2002, conform căruia autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.
În speță, acțiunea formulată de reclamantă la data de 29.10.2010 nu depășește termenul de 6 luni de la data la care a expirat termenul de soluționare a petiției reclamantei, prin care a cerut modificarea adeverinței nr. 18/4772/25.03.2010 și care reprezintă, în accepțiunea legii contenciosului administrativ, plângerea prealabilă.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, termenul de prescripție a dreptului la acțiune începe să curgă de la momentul la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei (art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004).
În speță, reclamanta a cunoscut paguba la data la care i-a fost comunicată adeverința nr. 18/4772/25.03.2010 emisă de pârât, prin care s-a atestat faptul că certificatul de revoluționar emis pe numele lui J. I. produce efecte de la data de 08.04.2005, dată la care a fost depusă documentația pentru atribuirea acestui certificat și, prin urmare, și drepturile bănești aferente nu pot fi acordate decât de la data de 08.04.2005.
Introducând acțiunea la data de 29.10.2010, s-a apreciat reclamanta a respectat termenul legal prevăzut de art. 19 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost, de asemenea, apreciată ca neîntemeiată, deoarece data de la care soțul reclamantei era îndreptățit să i se recunoască calitatea de revoluționar a fost stabilită prin sentința nr. 111/2008, rămasă irevocabilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în considerentele deciziei nr. 911/2012 că reclamanta are calitate procesuală activă, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod de procedură civilă, iar instanța de fond a respins această excepție.
Examinând în fond cauza, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată.
Prin adeverința nr. 18/4772/25.03.2010 emisă de pârât, s-a atestat faptul că documentația pentru atribuirea certificatului a fost depusă la data de 08.04.2005 și, ca atare, certificatul de revoluționar nu poate fi emis cu o dată anterioară.
Ori, prin sentința nr. 111/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a stabilit că documentația pentru obținerea certificatului de revoluționar a fost depusă de J. I. la data de 05.05.1997, situație în care de la această dată era îndreptățit să i se recunoască calitatea de revoluționar, fiind o problemă de drept intrată în puterea lucrului judecat, astfel că instanța constată că este întemeiat primul capăt al acțiunii, adeverința cu nr. 18/4772/25.03.2010 emisă de pârât fiind astfel nelegală.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, instanța de fond a constatat că, prin nerecunoașterea acestui drept și emiterea cu întârziere a certificatului de revoluționare (2008) de către pârât, reclamantei i s-a creat un prejudiciu moral întrucât nici ea și nici soțul său, care era pensionat de boală, cu grad I de invaliditate, nu au putut beneficia la timp de drepturile bănești aferente, astfel că, costurile tratamentelor și cheltuielilor de înmormântare ale soțului reclamantei au îngreunat foarte mult situația sa materială, ajungând în situația de a-și pierde locuința și de a beneficia de alimente de la cantina pentru ajutor social, fiind astfel lipsită de un trai decent.
Prin urmare, instanța de fond a admis în totalitate acțiunea și a obligat pârâtul și la plata daunelor morale, apreciate de reclamantă ca fiind în cuantum egal cu drepturile bănești ce s-ar fi cuvenit reclamantei și soțului său începând cu luna mai 1997 - aprilie 2005.
Pentru aceste aspecte, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta J. M. în contradictoriu cu pârâtul S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și, în consecință, a obligat pârâtul la eliberarea adeverinței cu atestarea faptului că documentația pentru eliberarea certificatului de „Luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”, .-J nr. 0030 se consideră a fi depusă din luna mai 1997 și la plata daunelor morale în cuantum egal cu drepturile bănești ce s-ar fi cuvenit reclamantei și soțului său începând cu luna mai 1997 și până în luna aprilie 2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurentul-pârât S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată si nelegală.
În motivarea recursului, arată că prima instanță a respins în mod greșit excepții de ordine publică invocate, hotărârea fiind dată cu evidenta încălcare atât a Legii nr. 42/1990 cât și a Legii nr. 341/2004.
În cea ce privește excepția tardivității depunerii cererii privind eliberarea adeverinței, se arată că în situația în care petenta era nemulțumită de prevederile adeverinței primite, respectiv la data depunerii documentației de preschimbare a certificatului doveditor la SSPR, avea obligația legală de a contesta această adeverință în termen de 30 de zile.
Depunerea unei contestații după acest termen este lovită de nulitate, de care instanța investită să o constate este obligată să țină seama.
În legătură cu motivarea excepției prescripției extinctive privind dreptul la acordarea unor sume bănești, arată că potrivit prevederilor art. 23 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiunea privitoare la sume de bani consemnate sau depuse pe seama statului ori a organizațiilor de stat, se prescrie în termen de 3 ani de la data consemnării sau depunerii.
Sub aspectul inadmisibilității acțiunii, arată că reclamanta cere obligarea instituției la modificarea datei privind data de înregistrare a dosarului de preschimbare a certificatului doveditor al defunctului, dată de la care să i se facă plata indemnizației reparatorii, prevăzută de Legea nr. 341/2004. Cererea este inadmisibilă deoarece este neconformă prevederilor Legii nr. 341/2004.
În primul rând, defunctul nu are înregistrat dosar de preschimbare/atribuire a certificatului doveditor, data trecută pe adeverința primită de la instituția fiind cea a primei petiții de atribuire a titlului de Luptător pentru V. Revoluției române din decembrie 1989 - RĂNIT, deoarece dacă nu s-ar fi procedat în acest sens, reclamanta nu ar putut primi deloc indemnizația reparatorie.
- Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990 și Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, singurele abilitate de Legea nr. 42/1990 pentru analiza dosarelor, eliberarea certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar, nu s-au pronunțat în cazul defunctului sub nici un aspect. Practic el nu a deținut niciodată titlul sus-menționat, dar instanța printr-o extensie forțată a noțiunii de probațiune, a considerat un ordin de deplasare, ce purta ștampila Comisiei pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, un document prin care se proba depunerea dosarului de atribuire a titlului sus-menționat, la acesta comisie.
Cel de al doilea capăt de cerere este de fapt o continuare a primului capăt, reclamanta urmărind să obțină câștiguri nejustificate, sub forma unor daune morale.
Este reiterată de recurentă și excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, deoarece autorul decedând, ea nu poate moșteni sub niciun aspect drepturi de creanță incerte și mai ales cu un evident caracter ilegal.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
În drept, au fost invocat prevederile art. 304 - 312 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 341/2004, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2204, aprobate prin H.G. 1412/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul, legal citat, nu și-a precizat poziția față de prezentul recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este fondat, pentru următoarele considerente:
Excepția tardivității formulării acțiunii a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, aceasta fiind sesizată cu cererea reclamantei în termenul de 6 luni de la data la care a expirat termenul de soluționare a petiției prin care reclamanta a cerut modificarea adeverinței nr. 18/4772/25.03.2010.
Și în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere daune morale, prima instanță a identificat corect momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție și anume acela de la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei (art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004).
Și referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată acestei excepții de către Înalta Curte de Casație și Justiție fiind obligatorie pentru instanță învestită cu rejudecarea cauzei.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, instanța de recurs apreciază ca aceasta se impune a fi analizată ca o apărare de fond și nu ca o excepție procesuală propriu-zisă, în motivarea acesteia recurenta aducând argumente care tind la respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ca atare, examinând temeinicia cererii formulată de reclamantă, Curtea reține că prin Sentința nr. 111/CA/2008 a Curții de Apel Oradea, a fost obligat pârâtul S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să elibereze pe numele reclamantului certificatul de revoluționar, temeiul de drept al admiterii acțiunii reclamantului J. I. reprezentându-l prevederile art. 10 alin. 4 din HG nr. 1412/2004, potrivit cărora, pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate și ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de SSPR Administrației Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1 - 3 din Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau în decretele Președintelui României de atribuire a acestor titluri, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanții vor depune la SSPR, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie și adeverința prevăzută la alin. (3) lit. d).
Raportat la temeiul de drept reținut în considerentele Sentinței nr. 111/CA/2008, se poate reține că instanța a dispus eliberarea în favoarea defunctului J. I. a noului tip de certificat instituit prin Legea nr. 341/200, adeverința a cărei modificare o solicită reclamanta fiind emisă de asemenea în aplicarea prevederilor art. 45 din Legea nr. 1412/2004, potrivit cărora, persoanele cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor beneficiază și li se plătesc drepturile cuvenite, respectiv diferența dintre drepturile calculate potrivit Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și cele stabilite în baza Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, cuantumul integral, începând cu luna următoare celei în care este depusă la SSPR documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor; dovada datei la care a fost depusă documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor se face cu adeverința eliberată de SSPR.
Prin urmare, în mod corect pârâtul a indicat în adeverința eliberată pe seama reclamantei data de 08.04.2005, luând în considerare ca dată a depunerii documentației pentru eliberarea noului tip de certificat, data înregistrării de către defunct a primei petiții formulată de acesta după . noului act normativ.
Este greșită reținerea primei instanțe, în sensul că data de la care defunctul era îndreptățit sa beneficieze de plata drepturilor aferente calității de revoluționar este cea stabilită prin Sentința nr. 111/2008 a Curții de Apel Oradea, respectiv 05.05.1997, aceasta fiind luată ca reper doar pentru a se reține incidența în speță a prevederilor art. 10 alin. 4 din HG nr. 1412/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul si modificată în parte sentința în sensul ca respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentințe recurate.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurentul-pârât S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, cu sediul în București, ., nr. 3-5 în contradictoriu cu intimata-reclamantă J. M., cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 1/1A, jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 271/CA din 14.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta J. M. în contradictoriu cu pârâtul S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Menține restul dispozițiilor sentințe recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red.dec.- B.L.-30.05.2013
Jud. fond-M. S.
Dact.M.M-2ex.-30.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1046/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1801/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
