Obligaţia de a face. Decizia nr. 4086/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4086/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 5783/83/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –-
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA NR. 4086/CA/2013 – R
Ședința publică din 6 noiembrie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: I. G.
Judecător: C. R.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N., succesoare în drepturi a Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M., cu sediul în Cluj N., .. 19, jud. Cluj în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M. A., domiciliată în Tătărești, nr. 14, jud. Satu M. și cu intimata-pârâtă C. de Asigurări de Sănătate Satu M., cu sediul în Satu M., .. 64, jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 3135/CA din 02.07.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.
Precizează că înștiințarea privind obligațiile de plată trebuie emisă anterior actului fiscal. Ori, în cazul de față, în perioada 2007-2011 C. de Asigurări de Sănătate Satu M. nu a informat-o niciodată despre contribuțiile datorate și modalitățile de plată. Cu late cuvinte, aceasta nu și-a respectat obligațiile legale, dar îi pretinde intimatei să-și achite sumele pe care le-a stabilit prin decizia de impunere din oficiu.
Pe de altă parte, arată intimata, ea nu are încheiat un contract cu C.A.S. Satu M., astfel că, din moment ce nu există contract de asigurare, instituția de asigurare nu are cum să pretindă sumele respective.
Mai precizează că decizia de impunere nu conține baza legală, cuantumul sumei, cuantumul majorărilor de întârziere.
Mai mult, arată intimata, i s-a calculat majorări de întârziere din martie 2007, cu toate că s-a înființat în septembrie 2007.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3135/CA din 02.07.2013 Tribunalul Satu M. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. M. A. în contradictoriu cu pârâtele C. de Asigurări de Sănătate Satu M. și Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M., în sensul că a anulat Decizia nr. 286/28.12.2011 de respingere a contestației depuse de reclamantă, emisă de C.A.S. Satu M., admite contestația și, în consecință, a anulat Decizia de impunere din oficiu nr.451/_/20.10.2011 emisă de pârâta C.A.S. Satu M., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia de impunere din oficiu nr. 451/_/20.10.2011 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 6.093,72 lei reprezentând contribuție la FNUASS calculată pentru anii 2007-2009, suma de 5.738,52 lei reprezentând dobânzi aferente calculate în temeiul art. 120 din OG nr. 92/2003 și suma de 914,04 lei reprezentând penalități, calculate în temeiul art. 120 ind. 1 din OG nr. 92/2003.
Pentru a emite această decizie, pârâta a avut în vedere faptul că reclamanta nu a depus declarațiile anuale pe anii 2006-2011 privind modul de constituire și plată a contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, conform art.215 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a ordinului președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 286/28.12.2011 ca fiind neîntemeiată. În considerentele deciziei de soluționare a contestației s-a reținut că asigurarea de sănătate derivă ope legis, potrivit art.208 combinat cu art.211 din Legea nr.95/2006 și că reclamanta avea obligația achitării contribuției la FNUASS pentru veniturile realizate din activități independente, conform art.257 alin.1 lit.b alin.3 din Legea nr.95/2006, decizia fiind emisă în baza datelor transmise de ANAF, având în vedere că reclamanta nu a răspuns Înștiințării nr._ din 16.08.2011, iar comunicarea s-a făcut pe numele reclamantei, confirmarea de primire fiind semnată de reclamantă.
Referitor la primul motiv de nelegalitate a deciziei de impunere emisă de către pârâtă prin prisma lipsei calității de asigurat a reclamantei determinată de lipsa unui contract de asigurare încheiat cu casa de asigurări de sănătate, instanța de fond a constatat că acesta este neîntemeiat.
Având în vedere prevederile exprese ale art.257 alin.1 lit.b) din Legea nr.95/2006, instanța de fond a constatat că, în principiu, reclamanta, în calitate de persoană fizică care obține venituri și din activități independente, este obligată prin lege să declare și să achite contribuția la FNUASS în condițiile și în cuantumul prevăzut de acest act normativ, calculat ca un procent din veniturile nete obținute din activitatea profesională, independentă obținută pe parcursul unui an fiscal.
În consecință, instanța de fond a apreciat că motivul formal de nelegalitate invocat de reclamantă referitor la lipsa unui contract de asigurare între părți este neîntemeiat.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamantă se referă la faptul că pârâta nu a respectat prevederile art.83 alin.4 și art.222 din Legea nr.95/2009.
În acest sens, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003, nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele și contribuțiile administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, înștiințarea pentru nedepunerea declarațiilor și stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se găsesc în această situație.
Prin urmare, din textul legal sus menționat rezultă că emiterea din oficiu a deciziei de impunere este condiționată de înștiințarea prealabilă a contribuabilului cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. Din conținutul deciziei de impunere din oficiu nr.451/_/20.10.2011 rezultă că reclamanta a fost înștiințată prin adresa nr._/16.08.2011. Întrucât reclamanta a învederat că nu i-a fost comunicată în prealabil nicio înștiințare cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației, instanța a solicitat pârâtei că facă dovada comunicării adresei de înștiințare. Din înscrisurile depuse în probațiune, nu rezultă comunicarea adresei nr._ din 16.08.2011, nefiind depusă confirmarea de primire semnată de reclamantă la care se face trimitere în cuprinsul deciziei privind soluționarea contestației, dovezile de primire de la fila 47, cu data de 25.11.2011 și 10.01.2012 privind comunicarea actelor de executare de silită emise pe seama reclamantei.
Întrucât înștiințarea prevăzută de art. 83 alin. 4 trebuie realizată înainte de emiterea actului administrativ fiscal, instanța apreciază că aceasta constituie o condiție prealabilă prevăzute de lege pentru emiterea valabilă a titlului de creanță, motiv pentru care lipsa sa atrage nulitatea deciziei de impunere din oficiu, cu atât mai mult cu cât art. 83 alin. 4 îi conferă caracter obligatoriu.
În consecință, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâta CAS Satu M. a înștiințat reclamanta cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale, instanța de fond a apreciat că decizia de impunere din oficiu contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 republicată, fiind astfel lovită de nulitate.
Mai mult, decizia de impunere prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale nu cuprinde suma la care a fost calculată contribuția pentru sănătate, respectiv baza de impunere.
Referitor la acest motiv de nelegalitate invocat de reclamantă, instanța de fond a reținut incidența în speță a art. 46 din OG nr. 92/2003 republicată: Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
Art. 67 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată: Organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă.
Art. 87 din OG nr. 92/2003 republicată: Decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Art. 205 alin. 3 din OG nr. 92/2003, republicată: Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
Verificând decizia de impunere contestată, instanța de fond a reținut că, în cuprinsul acestora, pârâta CAS Satu M. a indicat obligațiile de plată ale reclamantei cu titlu de contribuții la FNUASS, respectiv dobânzile și penalitățile aferente, fără a indica cuantumul venitului din activități independente față de care a stabilit contribuția la FNUASS (baza de impunere) și cuantumul procentului aplicat pentru stabilirea contribuției datorate.
Potrivit dispozițiilor art. 46, lipsa elementelor referitoare la obiectul actului administrativ atrage nulitatea acestuia, nulitate care se poate constata la cerere sau din oficiu. Posibilitatea constatării nulității actului administrativ din oficiu conduce la concluzia că normele care reglementează obiectul actului administrativ sunt norme juridice imperative, încălcarea acestora fiind sancționată cu nulitatea absolută a actului administrativ.
Pe de altă parte, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 1 C.proc.fiscală, stabilirea bazei de impunere intră în competența organului fiscal. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că neindicarea acesteia în decizia de impunere atrage nulitatea deciziei, nefiind posibilă stabilirea ulterioară a acesteia în cadrul căilor de atac care se pot formula împotriva deciziei de impunere, fiind vorba despre o nulitate necondiționată de existența unei vătămări, care nu poate fi deci acoperită în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Astfel, așa cum rezultă din art. 205 alin. 3 C.proc.fiscală, baza de impunere se contestă împreună cu taxa sau contribuția stabilite prin decizia de impunere. De asemenea, conform art. 216 alin. 3 și art. 3 ind. 1, în condițiile în care, organul de control constată în cadrul soluționării contestației că decizia de impunere este nelegală, desființează în tot sau în parte decizia de impunere, situație în care se va emite o nouă decizie de impunere tot de organul fiscal.
Obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează, potrivit art. 218 alin. 2, decizia prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva deciziei de impunere, iar conform art. 218 alin. 3, și în situația în care instanța de contencios administrativ constată că decizia de impunere contestată este nelegală, tot organul fiscal va emite noua decizie de impunere.
În consecință, având în vedere dispozițiile legale sus menționate, instanța de fond a apreciat că neindicarea bazei de impunere în decizia de impunere se sancționează cu nulitatea absolută, aceasta neputând fi stabilită ulterior de organul de control fiscal sau de instanța de contencios administrativ pe baza unor elemente extrinseci actului administrativ. În caz contrar, contribuabilul este lipsit de posibilitatea de a contesta modalitatea de stabilire a bazei de impunere conform art. 205 alin. 3 C.proc.fiscală.
Prin urmare, având în vedere că decizia de impunere din oficiu contestată nu conține baza de impunere avută în vedere de organul fiscal, instanța de fond a apreciat că aceasta este nulă potrivit dispozițiilor art. 46 raportat la dispozițiile art. 87 din OG nr. 92/2003.
Pentru aceste motive, constatând temeinicia acțiunii formulate de reclamantă, în temeiul art.8,10,18 din Legea nr.554/2004, art.218 alin.2 C.proc.civ. și a textelor de lege anterior amintite, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a anulat actele administrative fiscale contestate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N., succesoare în drepturi a Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei în sensul respingerii cererii formulate de către reclamanta.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, potrivit art. 46 din Codul de procedura fiscala privind nulitatea actului administrativ fiscal, „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
Potrivit art. 216 alin. 2 privind soluții asupra contestației: „în cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat".
Cuprinsul textelor de lege precitate indică în mod expres motivele pentru care un act administrativ este sancționabil cu nulitatea absoluta, motive printre care nu se regăsește cel indicat de instanța de fond.
Instanța de fond a motivat in drept constatarea nulității absolute a deciziei de impunere cu dispozițiile art. 46 coroborat cu art. 87 Cod de Procedura Fiscala iar in fapt a arătat ca „neindicarea bazei de impunere in decizia de impunere in decizia de impunere se sancționează cu nulitatea absoluta".
Privitor la temeinicia deciziei de impunere, C.A.S. Satu M. a emis Decizia de impunere din oficiu in sarcina intimatei ca urmare a neplății contribuției la FNUASS asupra veniturilor realizate din profesii liberale.
Decizia de impunere conține toate elementele instituite expres de lege, prevăzute de art.43 alin.2 din OG nr.92/2003, cuprinde motivele de fapt pentru care a fost impusă suma.
Art. 119 alin. 4 Cod proc.fisc. prevede că „(4) Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. (6)".
Art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că „în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 prevede că „CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice".
Potrivit art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 „Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări".
Potrivit art. 110 (3) din OG nr.92/2003 „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit art. 87 privind forma și conținutul deciziei de impunere „Decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă".
Existența titlului de creanță este evidentă, acesta constând în decizia de impunere din oficiu și contrar celor arătate în motivarea sentinței, mențiunile prevăzute de art. 87 din OG 92/2003, sunt cuprinzător consemnate. Decizia de Impunere din Oficiu contestata, pagina 1 - rubrica „Datele privind creanța fiscala" cuprinde in mod explicit perioada pentru care au fost stabilite obligațiile, contribuția la FNUASS calculata raportat la baza de calcul, dobânzile aferente, penalitățile si totalul.
Chiar in situația in care elementele indicate mai sus nu ar fi fost detaliat indicate, nu poate fi reținută ca întemeiata sancțiunea nulității absolute, jurisprudența statuând în următorul sens: „Faptul că acestea sunt foarte succinte nu echivalează cu absența lor câtă vreme sunt suficient de explicite si sunt neechivoce în ce privește obligația impusă (Decizia nr. 2093/R-cont/5 octombrie 2011).
În concluzie, arata recurenta, hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea greșită a legii, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ., solicita admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. Civ., art. 41 alin. 2 C. Proc. Civ, art. 304 ind. 1 C. proc. Civ., art. 312 C. Proc. Civ., Decretul 31/1954, art.403 alin.1 din Codul de procedura civila, dispozițiile OG nr.92/2003, Legea nr. 95/2006.
Intimata-reclamantă M. M. A. a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea de apel reține că este fondat, urmând ca, în baza prevederilor art. 312 alin. 1,3, 5 Cod Procedură Civilă, să dispună admiterea lui și casarea sentinței atacate pentru următoarele considerente :
Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 451/_/20.11.2011 recurenta pârâtă a stabilit în sarcina reclamantei intimate obligația de plată a sumei de_,28 lei la FNUASS, în perioada 2007/2009, compusă din 6.093,72 lei contribuție la FNUASS, 5738,52 lei dobânzi conform art. 120 din OG nr. 92/2003 și 914,04 lei penalități conform art. 120 ind. 1 din OG nr. 92/2003.
Reclamanta intimată a contestat decizia de impunere emisă pe seama sa, contestația formulată fiind respinsă prin Decizia nr. 286/28.12.2011.
Prin acțiunea formulată în fața primei instanțe, reclamanta a contestat decizia de impunere din oficiu și decizia dată în soluționarea contestației invocând motive de nulitate a deciziei prin prisma formei în care a fost emisă, cât și motive de fond legate de lipsa temeiului legal de impunere a obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Prin hotărârea recurată instanța de fond a reținut nulitatea deciziei de impunere din oficiu prin prisma prevederilor art. 83 și art. 46 raportat la art. 216 alin. 2 Cod procedură fiscală, constând în acea că reclamanta nu a fost înștiințată cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale precum și pentru că decizia emisă nu cuprinde baza de impunere față de care s-au stabilit contribuțiile la asigurări sociale de sănătate lipsuri care fac imposibilă cenzurarea deciziei de impunere.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
În speță s-a emis înștiințarea nr._/16.08.2011 comunicată la fosta adresă a reclamantei cu care aceasta apărea în evidențele instituțiilor respectiv în Satu M. Drumul Careiului nr. 12 jud. Satu M., adresă la care i-au fost comunicate și actele de executare.
Prin urmare, nu poate fi reținută susținerea instanței de fond în sensul că nu s-a emis o înștiințare și nici nu se poate imputa instituției schimbarea domiciliului de către contribuabil.
Totodată, potrivit art.46 Cod procedură fiscală „lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. 3 atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu”.
În privința formei și conținutului deciziei de impunere, art. 87 Cod procedură fiscală stipulează că decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2 în categoria impozit, taxă contribuție sau altă suma datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora pentru fiecare perioadă impozabilă.
Raportând aceste prevederi legale la forma și conținutul deciziei de impunere din oficiu, emise pe seama intimatei, se reține că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității actului administrativ la art. 46 din Codul de procedură fiscală situație în care în mod eronat instanța de fond a reținut nulitatea deciziei prin prisma acestei dispoziții legale.
Instanța de fond a reținut ca motiv de nulitate, derivat din prevederile art. 46 din Codul de procedură fiscală, lipsa obiectului actului administrativ constând în neprecizarea în cuprinsul actului a bazei de impunere.
Decizia de impunere din oficiu, emisă pe seama intimatei are drept obiect stabilirea obligației de plată la FNUASS, obligație ce a fost stabilită prin decizia atacată, situație în care nu se poate reține că actul administrativ este lipsit de obiect și lovit de nulitate.
Într-adevăr decizia de impunere emisă nu cuprinde baza de impunere decizia emisă fiind deficitară sub acest aspect, însă acest fapt nu face ca actul să fie lovit de nulitate datorită lipsei obiectului său.
Prevederile art. 87 Cod procedură fiscală impun ca decizia de impunere să cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art. 43 și baza de impunere, cuantumul sumelor stabilite pentru fiecare perioadă impozabilă, însă legiuitorul nu a stabilit în cuprinsul prevederii legale nulitatea actului administrativ fiscal emis cu lipsa acestor mențiuni.
Nulitatea actului administrativ fiscal a fost reglementată distinct de legiuitor în cuprinsul art. 46 Cod procedură fiscală, fiind prevăzute expres elementele pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ sub sancțiunea nulității, elemente printre care nu se regăsesc și elementele enumerate la art. 87 din lege, pentru conținutul deciziei de impunere și reținute ca fiind lipsă de către prima instanță.
Într-adevăr, lipsa acestui element face dificilă cenzurarea legalității actului emis, însă nu imposibilă, câtă vreme stabilirea bazei de impunere se poate realiza indirect prin administrarea de probațiune suplimentară în cauză. În situația eventualelor dificultăți ce pot interveni referitor la cuantumul obligațiilor stabilite, în cauză există posibilitatea efectuării unei expertize tehnice care să vizeze verificarea cuantumului obligațiilor stabilite și a modului de calcul al acestora.
Prin urmare, se reține că în mod eronat prima instanță a reținut nulitatea deciziei de impunere din oficiu, câtă vreme lipsurile reținute nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar nulitățile sesizate datorită lipsei elementelor respective puteau fi lămurite prin administrarea suplimentară de probațiune.
Constatându-se soluționarea eronată a cauzei pe excepția nulității actului atacat și necercetarea fondului cauzei, se impune retrimiterea dosarului la aceeași instanță în vederea analizării acțiunii formulate pe fondul acesteia.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se fondate motivele de recurs invocate în cauză, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă se va dispune admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la aceeași instanță. La rejudecarea cauzei, instanța de fond va avea în vedere considerentele prezentei decizii, precum și eventualele cheltuieli de judecată solicitate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N., succesoare în drepturi a Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M., cu sediul în Cluj N., .. 19, jud. Cluj în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M. A., domiciliată în Tătărești, nr. 14, jud. Satu M. și cu intimata-pârâtă C. de Asigurări de Sănătate Satu M., cu sediul în Satu M., .. 64, jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 3135/CA din 02.07.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu M., ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. I. G. C. R. M. M.
Red.dec.-G.I.-06.12.2013
Jud. fond-D. A.
Dact.M.M-2ex.-06.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 829/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2057/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
