Pretentii. Decizia nr. 1033/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1033/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 4780/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.1033/CA/2013 - R
Ședința publică din 11 martie 2013
PREȘEDINTE: S. M. - judecător
JUDECĂTOR: O. B.
JUDECĂTOR: G. C.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București - în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector I cu sediul în sector 2, București, .. 13 în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL București - prin mandatar . cu sediul ales în Oradea, .. 16, . și intimata chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, împotriva sentinței nr.5000/CA din 8.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimata reclamantă prin avocat Rukaj I. în baza Împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.5000/CA din 8.10.2012 Tribunalul Bihor a admis in parte cererea formulată de către reclamanta . SRL BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 53/A, sector 1, prin mandatar . cu sediul ales în Oradea .. 16 ., în contradictoriu cu pârâta ANAF- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI I București cu sediul în București ., sect. 1.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
A dispus anularea actului administrativ nr._/11.03.2011 emis de pârâtă.
A dispus obligarea pârâtei sa restituie reclamantului suma de 6.870 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin O.P.nr._/30.12.2010, la care vor fi calculate dobânzi legale conform dispozițiilor codului de procedură fiscală, cu luarea in considerare a datei formulării cererii de restituire, respectiv 09.03.2011.
A dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de 6.870 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, la care vor fi calculate dobânzi legale conform dispozițiilor codului de procedură fiscală.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second – hand, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească suma de 6.870 lei ce reprezintă taxa de poluare.
Instanța a reținut că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C 402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În acest context, concluzia care se impune este că prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România.
Referitor la cererea de restituire a sumei achitata cu titlu de taxa de poluare instanța reține că este întemeiată, astfel că în baza art. 18 din Legea nr.554/2004 a admis-o si a dispus anularea actului administrativ nr._/11.03.2011 emis de pârâtă și obligarea pârâtei sa restituie reclamantului suma de 6.870 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin O.P.nr._/30.12.2010.
Cât privește capătul de cerere privind dobanda, instanța a reținut că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța a constatat că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 09.03.2011, astfel că va admite cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, a admis-o și pe cale de consecință a obligat chemata în garanție, să restituie pârâtei suma de 6.870 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Referitor la cheltuielile de judecată constând in onorariu avocațial, solicitat în baza chitanței depusă la dosar, în cuantum de 700 lei, instanța a apreciat raportat la dificultatea aspectelor deduse judecății, a efortului depus de către reprezentant, că obligarea pârâtei a suporta aceste cheltuieli este nejustificata. Fără a interveni în vreun fel în raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică, prin care părțile au convenit asupra cuantumului onorariului datorat pentru reprezentarea în cauză, instanța, în temeiul art. 274 al. 3 c.p.c., a limitat doar, pentru considerente de echitate cuantumul cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, la care a fost obligată pârâta, la suma de 500 lei.
In consecință, în conformitate cu art. 274 al.1 c.p.c., reținând culpa procesuală a pârâtei, a obligat-o să plătească reclamantului suma de 543,60 lei cu titlu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciara de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial astfel redus.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București - în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector I, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate.
Arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1. Faptul că taxa de poluare se plătește într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele AFM arată că titularul contului și destinatarul direct al taxei este Administrația F. pentru Mediu.
Având în vedere faptul că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal AFP Sector 1, nu există nici un raport juridic fiscal privind încasarea acestei taxe de poluare așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Astfel solicită modificarea sentinței, admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1 și obligarea Administrației F. pentru Mediu la restituirea taxei solicitate de petent.
De asemenea arată că până nu se stabilește dacă s-a născut raportul juridic în temeiul căruia bugetul de stat să fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlu de taxă de poluare și nu se poate reține că plata făcută de reclamant, cu titlu de taxă de poluare ar fi nedatorată și încasată nelegal, astfel că instanța de fond nu putea pronunța în mod temeinic și legal sentința recurată.
Soluția instanței de fond este nelegală și în ce privește obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data de 14.05.2011 până la data restituirii către reclamant.
În ce privește cheltuielile de judecată, arată că taxa de poluare fiind datorată în temeiul legii, solicită respingerea cererii de acordare a acestora.
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în cuprinsul recursului.
Intimata reclamantă prin concluzii a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Actul administrativ atacat, respectiv decizia nr._ din 11.03.2011 a fost emis de pârâta AFP Sector 1, situație în care în mod legal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți.
Referitor la obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6870 lei încasați cu titlu de taxă de poluare, prima instanță a reținut în mod corect că perceperea acestei taxe este ilegală și discriminatorie prin prisma prev.art.90 din TCE, prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin întârzierea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone.
Și capătul de cerere privind acordarea dobânzii fiscale a fost corect soluționat de prima instanță, obligând pârâta la plata acestei dobânzi prevăzute de Codul de procedură fiscală, art.124 alin.1 și 2 raportat la art.70.
Prin urmare, temeiul de drept al acordării acestei dobânzi îl reprezintă Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește obligarea pârâtei AFP Sector 1 la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță a făcut aplicarea art.274 Cod procedură civilă, reținând în mod corect că această pârâtă a căzut în pretenții, față de admiterea acțiunii formulate de reclam ant împotriva acestei pârâte.
Pentru aceste aspecte, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul și obligat recurentul la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale față de obiectul pricinii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București - în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector I cu sediul în sector 2, București, .. 13 în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL București - prin mandatar . cu sediul ales în Oradea, .. 16, . și intimata chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, împotriva sentinței nr.5000/CA din 8.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER :
S. M. O. B. G. C. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond D.R.
Dact.A.C.
2 exemplare/28.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 693/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 37/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
