Pretentii. Decizia nr. 1137/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1137/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 9468/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DOSAR NR._ /CA/2011
DECIZIA NR.1137/CA/2013 – R
Ședința publică din 14 martie 2013
PREȘEDINTE: B. G. - judecător
S. D. - judecător
T. I. - judecător
S. M. - grefier
*********
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate de pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, ..2B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant B. F. G. cu domiciliul ales în Oradea, Parcul T., nr.1, . și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, ..294, Corp A, sector 6 împotriva sentinței nr.3664/CA din 19 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect – pretenții -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și se află la primul termen de judecată, recurenta DGFP BH a depus la dosar înscrisuri, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, constată cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.3664/CA din 19 iunie 2012, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamantul B. F.-G., cu domiciliul procesual ales în Oradea, Parcul T. nr.1, apart.2, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Aleșd, cu sediul în Aleșd, ..1, județul Bihor, și, în consecință, obligată pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 4704 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant prin chitanța . nr._/01.09.2009, calculată în conformitate cu art.124 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire a taxei.
A fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Aleșd, prin D.G.F.P. Bihor, cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6, și, în consecință, obligată chemata în garanție în favoarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 4704 lei, calculată în conformitate cu art.124 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire a taxei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut, că prin sentința nr.1344/CA din 07.12.2010 a Tribunalului Bihor (dosar nr._ ), pârâta Administrația Finanțelor Publice Aleșd a fost obligată să-i restituie reclamantului suma de 4704 lei, achitată prin chitanța . nr._/01._ cu titlu de taxă pe poluare.
În data de 11.07.2011, reclamanta s-a adresat pârâtei solicitând calcularea și plata dobânzilor legale aferente acestei sume, însă prin adresa nr.8071 din 12.07.2011 pârâta i-a comunicat refuzul plății dobânzilor fiscale, motivând că nu au fost acordare prin sentința nr.1344/CA/2010.
În aceste condiții, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtei și la plata dobânzilor legale, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
Instanța a constatat că dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit de la buget este reglementat de art.124 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care prevede că, „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 alin.2 și 21 sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”
Art.70 alin.1 din O.G. nr.92/2003 reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, instanța constată că art.124 alin.2 din O.G. nr.92/2003 prevede că „nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.”
Conform art.120 alin.7, „nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale”.
În considerarea acestor texte de lege, instanța a dispus obligarea pârâtei și la plata dobânzilor legale, în conformitate cu art.124 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire formulată de reclamant.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, s-a constatat că, în justificarea acestei cereri, pârâta a invocat dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, conform cărora taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În temeiul art.63 C.proc.civ., instanța a admis ca întemeiată cererea de chemare în garanție, astfel că a obligat chemata în garanție să achite pârâtei suma la care aceasta a fost obligată prin acțiunea principală, respectiv dobânda aferentă sumei de 4704 lei, calculată în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., conform cărora „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, ținând seama că s-a constatat caracterul întemeiat al cererii reclamantului, instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, dovedite în cauză, respectiv la plata sumei de 4,3 lei reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor – în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Aleșd, solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta arată că, sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Arată că, se află în imposibilitatea de a pune în executare sentința recurată, în privința acordării dobânzii fiscale așa cum a dispus instanța de fond, calculată conform art.124 din OUG nr.92/2003.
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr.50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal, în acest sens precizează că,
Art.1 din Legea nr. 571/2003 republicată, prevede: „(I) Prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora .... "
Art.2 din Legea nr. 571/2003 republicată. Impozitele si taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele;
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe venit;
c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți;
e) impozitul pe reprezentanțe; 0 taxa pe valoarea adăugată; g) accizele; .
Pe cale de consecință, pe cale de excepție, instituția nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare în valoare de 5068 lei, în acest sens invocăm lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, nefiind beneficiara de drept, și de fapt a sumei menționate anterior, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
În consecință se impune modificarea în parte a sentinței recurate în sensul celor menționate mai sus de către instituția recurentă pârâtă.
Mai arată și că, această instituție nu poate dispune restituirea unor sume reprezentând " taxa de poluare pentru autovehicule" instituită de O.U.G. nr.50/ 2008, întrucât aceste sume (taxă ) constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu,București, taxa urmând a fi plătită de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, instituție centrală cu personalitate juridică proprie.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând " taxa de poluare " este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. " taxa de poluare " constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul" distinct" al Administrației F. pentru Mediu București.
De asemenea, arată că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului său recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele:
Conform prevederilor art.4 lit.a din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Conform prevederilor amintite mai sus, autovehiculul reclamantului intrând sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscale au emis Decizia de calcul a taxei pe poluare, având la baza documentele anexate de reclamantul, din care au rezultat caracteristicile tehnice ale autovehiculului stabilind în sarcina reclamantului taxa pe poluare .
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Ori, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008, nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr.50/2008 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 alin.2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
De asemenea, mai arată și că, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabil începând cu 1 iulie 2008, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la dobânda calculată conform codului de procedură fiscală, consideră că nu poate fi obligată la plata acesteia, întrucât, nu poate fi reținută nici o culpă a pârâtei, nefiind emitenta textului legal în temeiul căruia a fost încasată suma. Mai mult, taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008, nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul de procedură fiscală, neputându-i-se aplica astfel prevederile OG nr.92/2003.
În ceea ce privește eventualele cheltuieli de judecată solicitate de către intimat în recurs, solicită instanței a face aplicarea prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, potrivit căruia judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Oradea, instanța din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a acestei recurente .
Examinând excepția invocată se constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
C. procesual, din punctul de vedere al părților este stabilit la judecata înaintea instanței de fond nu poate fi extins cu ocazia judecării recursului.
Astfel, numai părțile de la judecata în fond au dreptul de a recura hotărârea primei instanțe.
Recurenta nefiind parte în cadrul acțiunii la fond nu poate exercita calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe deoarece recursul nu poate fi exercitat, așa cum s-a arătat, decât de către cei care au avut calitatea de parte la judecata în prima instanță .
Pentru considerentele arătate instanța de recurs va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei și în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Oradea ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, fiind astfel de prisos a mai analiza motivele de recurs referitoare la fondul pricinii.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta DGFP Bihor în reprezentarea AFP Aleșd, instanța de recurs apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, potrivit art. 124 alin.1 din OG nr.92/2003 „ Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”, iar în conformitate cu art. 70 dinacelași act normativ „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.”
Așa cum rezultă din sentința nr. 1344/CA/07.12.2010 reclamantul a solicitat AFP Aleșd restituirea taxei de poluare la data de 18.03.2010, aceasta comunicând refuzul de restituire prin adresa nr._/22.03.2010 .
Prin urmare, termenul de 45 de zile, la a cărui expirare începe a se calcula dobânda, curge de la data de formulării cererii de restituire a taxei de poluare, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, respectiv de la data de 18.10.2010 și nu de la data de 11.07.2011, cum susține recurenta .
Rezultă așadar că recurenta nu este în imposibilitate de a pune în executare hotărârea recurată, dobânda urmând a fi calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile, termen ce începe să curgă de la data 18.03.2010, așa cum s-a arătat mai sus, și până la data până la data restituirii taxei de poluare în sumă de 4704 lei.
În ceea ce privește acordarea dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală, instanța apreciază că fiind în prezența unei taxe pentru care în conformitate cu art. 7 din O.U.G. nr.50/2008 „ Stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,” nu se poate aplica dobândă legală de altă natură decât cea fiscală.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pe considerentul că nu ar putea fi obligată la restituirea taxei de poluare deoarece conform OUG nr. 50/2008 aceasta se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, această excepție nu poate fi primită deoarece chiar dacă taxa de poluare este virată în bugetul Administrației F. pentru Mediu, pârâta este autoritatea publică, care în conformitate cu dispozițiile art.7 din OUG nr.50/2008, a calculat și colectat taxa, a soluționat contestația și căreia i s-a solicitat restituirea.
De altfel, împrejurarea că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu a fost avută în vedere de către instanța de fond atunci când a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, obligând-o pe chemata în garanție în favoarea recurentei pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei de 4704 lei.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de către recurenta DGFP Bihor în reprezentarea AFP Aleșd urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă .
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice Oradea.
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Oradea ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant B. F. G. cu domiciliul ales în Oradea, Parcul T., nr.1, . și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, ..294, Corp A, sector 6 împotriva sentinței nr.3664/CA din 19 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
B. G. S. D. T. I. S. M.
Red.dec. – jud. S.D.
- în concept, 03.04.2013
Jud. fond E. D.V.
Tehnoredact. - S.M.-
2 ex./04.04.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3849/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2825/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
