Pretentii. Decizia nr. 2034/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2034/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 43/83/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II - a civilă de C.
Administrativ și Fiscal -
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012
DECIZIA NR. 2034/CA/2013 - R
Ședința publică
din 07 mai 2013
PREȘEDINTE: B. S. - judecător
B. E. - judecător
T. A. - judecător
N. D. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, în contradictoriu cu intimatul reclamant J. Ș. A. cu domiciliul în Satu M., . 8 . M. și intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M.cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr.3-5, județul Satu M., împotriva Sentinței nr. 4542/CA din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosarul nr._ /CA/2012, având ca obiect - PRETENȚII -.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
INSTANȚA rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 4542/CA/12.12.2012, Tribunalul Satu M. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul J. S. A. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE Satu M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU București.
A anulat Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.10.2011 emisă de pârâta DGFP Satu M. – AFP a Municipiului Satu M..
A obligat pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1418 lei, reprezentând taxa de poluare prevăzuta de OUG nr. 50/2008, cu dobânda legală calculată conform Codului de procedură fiscală până la data restituirii sumei.
În temeiul art. 274 C.p.c. a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 543,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv 500 lei onorariu avocat, 43 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, că la data de 25.03.1998 a fost înmatriculat, pentru prima dată, în Republica Federală Germania autoturismul marca F. PUNTO cu . șasiu ZFA_77. În momentul înmatriculării acestui vehicul se prezumă că s-au respectat dispozițiile legale impuse de statul membru de origine așa cum rezultă din traducerea legalizată a certificatului de înmatriculare depus la dosarul cauzei(f.24).
În data de 08.09.2011 acest autovehicul este vândut către A. C. M., care la rândul lui, înstrăinează acest vehicul către reclamantul J. Ș. A. în data de 10.10.2011, așa cum rezultă din contractele de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit depuse la dosarul cauzei(f.25-26).
În cursul lunii octombrie 2011 reclamantul J. Ș. A. a făcut demersuri pentru a înmatricula autoturismul marca F. PUNTO cu . șasiu ZFA_77.
Pentru a putea înmatricula autovehiculul menționat anterior, reclamantul a fost obligată de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE Satu M., prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Satu M., să achite suma de 1418 lei, conform deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._ din 11.10.2011(f.5). Suma menționată anterior a fost achitată de reclamant în data de 11.10.2011 așa cum rezultă din copia chitanței . nr._(f.6).
În drept, instanța a reținut că prin Legea nr. 343/2006, modificată prin OUG nr. 110/2006 s-a modificat Codul fiscal ( Legea nr. 571/2003), în sensul introducerii art. 2141 – 2143 prin care s-a instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule cu ocazia primei înmatriculări în România.
Aceste dispoziții legale au fost abrogate prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, intrată în vigoare la 1 iulie 2008.
Instanța a reținut ca potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Totodată, conform art. 11 din Constituția României, "Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Așadar, ori de câte ori instanțele române constată că reglementările naționale contravin normelor privitoare la drepturi fundamentale ale omului sau a celor garantate de dreptul comunitar, din care face parte și jurisprudența Curții Europene de Justiție, va face aplicarea directă a acestora din urmă.
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, impunerea de către autorităților statului român a obligației de achita suma de 1418 lei pentru reclamantul J. Ș. A., ca o condiție prealabilă obligatorie, pentru înmatricularea autovehiculului marca F. PUNTO cu . șasiu ZFA_77, prin decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.10.2011, reprezintă o încălcare a normelor de drept ale comunității europene care nu poate fi tolerată de către instanța de judecată și care nu poate fi remediată decât prin anularea actului administrativ prin care a fost impusă această obligație și prin restituirea sumei încasate de statul român de la reclamant cu titlu de taxă de poluare.
În ceea ce privește autoritatea statului român care va fi obligată la restituirea sumei de bani instanța reține că potrivit art.5 alin. 1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare se calculează de autoritatea fiscală competentă și, potrivit alin.4 al aceluiași text normativ, se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Din interpretarea alin.1 și 4 din ale art.5 din OUG nr.50/2008 rezultă că beneficiara sumei achitate cu titlu de taxă de poluare este pârâta Administrația F. pentru Mediu, autoritate ce va fi obligată la restituirea sumei încasată de la reclamant cu titlu de taxă de poluare.
Cât privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale de la data achitării taxei până la data restituirii efective instanța reține că potrivit art. 124 alin.1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, „dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”.
Potrivit art. 70 Cod procedură fiscală, cererile depuse de către contribuabil se soluționează în termen de 45 de zile de la data la care reclamantul s-a adresat cu cererea de restituire la organul fiscal.
În speță, se va acorda dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 46- a zi de la data formulării cererii de restituire la organul fiscal, respectiv 30.11.2011.
În consecință, față de aspectele menționate anterior, tribunalul va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul J. Ș. A. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE Satu M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, va anula Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.10.2011 emisă de pârâta DGFP Satu M. – AFP a Municipiului Satu M. și va obliga pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1418 lei, reprezentând taxa de poluare prevăzuta de OUG nr. 50/2008, cu dobânda legală calculată conform Codului de procedură fiscală până la data restituirii sumei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantul prin cererea de chemare în judecată instanța reține că potrivit art.274 alin.1 C.p.c. „ Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
Instanța a constatat faptul că pârâtele au căzut în pretenții iar reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată depunând în acest sens la dosar chitanța nr.105/11.12.2012 prin care se atestă plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu apărător, chitanța . TXL nr._/29.10.2012 care atestă plata sumei de 43 lei cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
Față de cele expuse instanța a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 543,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv 43,3 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 500 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta pârâtă Administrația F. pentru Mediu, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A mai arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii.
De asemenea, a precizat că în mod eronat si cu greșita aplicare a legii instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, reținând obligația de plată în sarcina sa.
Referitor la calitatea sa procesuală, a considerat că nu poate avea decât cel mult calitatea de chemat în garanție, având în vedere faptul că între reclamant și ea nu s-a născut nici un raport juridic prin achitarea taxei a cărei restituire se solicită, conform prevederilor potrivit cărora stabilirea, respectiv calculul sumei reprezentând taxa urmează a fi plătită, precum și verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de că organul fiscal competent, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana chemata judecată ca pârât și cel obligat în urma raportului juridic dedus judecății și, prin urmare, nu poate fi obligată direct la restituirea sumelor achitate organului fiscal competent.
De asemenea, a menționat că au aplicabilitate prevederile Capitolului II Anexa I la Ordinul nr. 85/62 din 19 ianuarie 2012 pentru aprobarea Procedurii restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, conform cărora:
„5,1. Contribuabilul care, în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței judecătorești competente, are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, va depune, în vederea restituirii, la organul fiscal competent, o cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr.4 la ordin.
5.2. Procedura de restituire a sumelor reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a cheltuielilor bănești, precum și a oricăror alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, este cea prevăzută de Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.899/21
5.4. Sumele de restituit stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz. "
Această procedură specială a fost instituită de către legiuitor tocmai pentru a veni ajutorul contribuabilului, care obține astfel restituirea sumelor fără cheltuieli suplimentare într-un timp mult mai scurt.
A mai învederat că hotărârea este lipsită de temei legal, precizând că la 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor, ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
Pentru a elimina posibile discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile CJUE, a regândit modul în care sunt taxate autovehiculele în legătură cu care se efectuează operațiuni de înmatriculare în România și, prin urmare, a fost emisă Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Actul normativ prevede, pe de o parte, reducerea taxei de poluare cu până la 25% față de variantele anterioare, astfel că cei care au plătit-o în vechea formă pot cere rambursarea diferenței.
Pe de altă parte, noua lege face aplicarea principiului "poluatorul plătește", astfel că noua taxă pentru emisiile poluante va fi plătită atât pentru autovehiculele noi sau second hand care sunt înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent dacă autovehiculul este produs în țară sau străinătate, cât și pentru autovehiculele înmatriculate înainte de anul 2007 pentru care nu a fost plătită o astfel de taxă, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 9/2012.
Practic, Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a modificat anumite elemente în modul de taxare și a introdus reglementări care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului respectiv indiferent că este vorba de un autovehicul nou, un autovehicul second-hand care se înmatriculează pentru prima dată în România sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România, dar pe care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule, și pentru care se transcrie dreptul de proprietate. Prin urmare, taxa pentru emisiile poluante, instituia de Legea nr. 9/2012, se aplică unitar, indiferent de proveniența autovehiculului.
Confuzia între cele două taxe este evidentă și prin referirea la Hotărârea dată de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T. vs. statul român, cauză în care s-a pus în discuție compatibilitatea taxei pe poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008 cu dreptul Uniunii.
Totodată, a arătat că argumentele reclamantului nu vizează o analiză pertinentă a legalității/nelegalității taxei pentru emisiile poluante instituită de Legea 9/2012, alegațiile sale privind aplicarea unor principii consacrate în jurisprudența C.J.U.E. principii respectate de statul roman la elaborarea actului normativ anterior menționat.
Referitor la prevederile OUG nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a precizat că această măsură este doar temporară și a fost luată având în vedere dificultățile de ordin tehnic întâmpinate prin aplicarea imediată a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 9/2012, precum și pentru a permite aplicarea corectă și simplificată a taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentei cu privire la compatibilitatea taxei pentru emisiile poluante, instituită de Legea nr. 9/2012 cu art.110 din TFUE sunt lipsite de relevanță deoarece reclamantul intimat a achitat taxa de poluare anterior intrării în vigoare a acestei legi, sub imperiul OUG nr.50/1998, iar la examinarea compatibilității legislației naționale cu normele comunitare trebuie avute în vedere prevederile legale în vigoare la data achitării taxei a cărei restituire se solicită și nu cele adoptate ulterior .
A accepta un raționament contrar celor de mai sus ar însemna încălcarea principiului neretroactivității legii civile expres prevăzut în art. 15 alin.2 din Constituție ceea ce nu este permis.
Prin urmare, instanța de recurs reține că Legea nr. 9/2012 nu este aplicabilă în speță, astfel că, în mod corect instanța de fond a analizat compatibilitatea prevederilor OUG nr.50/1998 cu art. 110 din TFUE.
Cât privește caracterul discriminatoriu al taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 instanța de recurs reține că Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene dată în cauza C-402/09, s-a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură.
Reamintește Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în considerentele Hotărârii prin care a răspuns întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu în Cauza anterior menționată, că articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota, ori baza impozabilă a impozitelor existente, astfel că taxa aplicată după . noii legi poate fi diferită de taxa fiscală percepută până la acel moment, fără ca această împrejurare să fie considerată, prin ea însăși ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
În nici un caz însă competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe nu este nelimitată, art. 110 TFUE fiind încălcat de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
A mai subliniat Curtea de Justiție că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate, întrucât în acest fel li s-ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne având regimul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
De asemenea, Curtea a reamintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE, iar, atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a respectivului stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate, de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Ca atare, în opinia Curții, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața unui statului membru și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente.
Pornind de la aceste principii, Curtea de Justiție a concluzionat că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Or, în condițiile în care, după . OUG nr. 50/2008, doar vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, Curtea a apreciat că prevederile OUG nr. 50/2008 au drept efect descurajarea importului si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, context în care, s-a concluzionat că prin adoptarea de către România a OUG nr. 50/2008, aceasta a încălcat interdicția prevăzută de art. 110 TFUE.
În plus, Curtea a mai apreciat că obiectivul protecției mediului, invocat de guvernul român pentru a justifica adoptarea OUG nr. 50/2008, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul considerat deosebit de poluant, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Având în vedere că interpretarea dată de Curtea de Justiție prevederilor art. 110 TFUE în Cauza C-402/09 este obligatorie pentru instanțele naționale sesizate cu acțiuni care au ca obiect restituirea taxei pe poluare percepută în temeiul prevederilor art. OUG nr. 50/2008, instanța de recurs va reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că instituirea în sarcina reclamantei a obligației de a achita taxa pe poluare pentru autoturismul de ocazie cumpărat dintr-un alt stat membru contravine prevederilor art. 110 TFUE, dispunând pe cale de consecința restituirea acesteia.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte, instanța de recurs apreciază că aceasta este nefondată deoarece potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, câtă vreme taxa de poluare a intrat în bugetul F. pentru Mediu, instituția recurentă, care gestionează acest fond, are calitate procesuală pasivă într-o acțiune în restituirea acesteia chiar dacă atribuțiile privind stabilirea, verificarea, colectarea taxei de poluare, precum și soluționarea contestațiilor, sunt de competența organului fiscal .
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de recurs va dispune, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6, în contradictoriu cu intimatul reclamant J. Ș. A. cu domiciliul în Satu M., . 8 . M. și intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M.cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr.3-5, județul Satu M., împotriva Sentinței nr. 4542/CA din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosarul nr._ /CA/2012, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
B. S. T. A. B. E. N. D.
Jud. fond L. I.
Red.dec. B. E - 30.05.2013
Tehnoredact. - DN - 2 ex. - 30.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2200/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 728/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
