Pretentii. Hotărâre din 27-09-2013, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 4339/111/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal |
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DOSAR NR._ /CA/2012 – R |
DECIZIA NR. 3436/CA/2013 – R
Ședința publică din 27 septembrie 2013
PREȘEDINTE: | R. C. | JUDECĂTOR |
JUDECĂTOR: | B. L. | |
JUDECĂTOR: | G. I. | |
GREFIER: | P. V. |
Pe rol se află soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea AFP Aleșd cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant L. D. cu domiciliul în .>., jud. Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 1467 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul reclamant avocat I. R. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din data de 26.09.2013 emisă de Baroul Bihor, lipsind celelalte părți ale litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Instanța constată că în urma reorganizării Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor și a Administrațiilor Financiare, în baza art. 10 OUG nr. 74/2013 și art. 23 din HG nr. 520/2013 succesoare în drepturi a recurentei pârâte este Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N., procedura de citare cu aceasta fiind legal îndeplinită.
Constată totodată că nu mai sunt excepții de invocat, probe de solicitat ori alte cereri de formulat și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate cu acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la dosar.
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 1467 din 20 februarie 2013, Tribunalul Bihor a admis în parte cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta AFP Aleșd să restituie reclamantului suma de_ lei, reprezentând taxa de poluare la care vor fi calculate dobânzi legale conform dispozițiilor codului de procedură fiscală. A obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 543,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, a reținut că taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamant.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța a reținut că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța a constatat că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 17.04.2012, astfel că a admis în parte cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective, și nu cu începere de la data achitării taxei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs DGFP Bihor în reprezentarea AFP Aleșd, continuat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. în baza art. 23 alin. (1) din HG nr. 520 din 30 iulie 2013, solicitând admiterea recursului promovat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției inadmisibilității și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Precizează că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de judecată a dispus anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare, cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei reprezentând taxa pe poluare cu dobânda legală aferentă, în fapt reclamantul achitând această taxă în baza Legii nr. 9/2012 și nu potrivit OUG nr. 50/2005, așa cum greșit a constatat instanța de fond. Prin urmare solicită admiterea recursului promovat și modificarea sentinței în sensul celor mai sus menționate.
Pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea acțiunii, raportat la prevederile 207 alin.1 Cod procedură fiscală de care reclamantul nu a înțeles să se folosească în sensul formulării unei contestații la organul fiscal competent împotriva actului administrativ fiscal și anume a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule.
Conform prevederilor de mai sus, reclamantul avea posibilitatea contestării în termen de 30 zile de la comunicare a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit în sarcina sa de plată, suma, reprezentând taxa de poluare, aspect neîndeplinit de către acesta.
Precizează că, în cuprinsul Deciziei calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule se arată că "prezenta reprezintă titlul de creanță și constituie înștiințare de plata conform legii " și" poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art.207 alin.1 OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală - republicat, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art.209 alin.1 din același act normativ".
Prin urmare, reclamantul prin faptul că nu a înțeles să conteste actul administrativ fiscal (Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule) consideră că acțiunea este inadmisibilă, raportat la neîndeplinirea procedurii administrative conform prevederilor menționate.
Arată că potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percep atât pentru autovehiculele second-hand provenite dintr-un stat membru U.E., cât și pentru autovehiculele second-hand rulate din România în cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
În speță sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 și 2, art. 2 lit. b), art.3 alin.1, art.4 alin. 1 și 2, art. 5 alin. 1, 2 și 3 și art.6 alin.6 din Legea nr. 9/2012 privind completate cu cele ale art.1 alin.1 din Anexa la N-le metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012, conform cărora se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(l)-M(3) si N(l)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Recurenta pârâtă solicită instanței modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea sa să restituie reclamantei taxa de poluare și a dobânzii aferente pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pe cale de consecință, pe cale de excepție, instituția Administrația Finanțelor Publice Aleșd nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare. În acest sens invocă lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, această instituție nefiind beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
În concluzie, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită, nefiind o taxă de natură fiscală, are un alt mod de calcul și o altă destinație, pârâta nu poate fi obligată „la restituirea taxei de poluare și a dobânzilor aferente".
Menționează și faptul că, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită prin Legea nr. 9/2012 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând " taxa de poluare " este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. "taxa de poluare" constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul" distinct" al Administrației F. pentru Mediu București.
Arată că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție AFM la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reprezentantul reclamantei în fond și în recurs, solicită aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat să sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimata chemată în garanție, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește motivele de recurs vizând greșita anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare pe considerent că taxa s-a achitat în temeiul Legii nr. 9/2012 și nu a OUG nr. 50/2008 se reține că ambele acte normative reglementează obligativitatea plății taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autovehicul second hand achiziționat din spațiul comunitar în România. Nelegalitatea deciziei de calcul s-a reținut ca urmare a constatării incompatibilității reglementării interne a obligației de plată a taxei de poluare cu normele comunitate în cazul autoturismelor second hand achiziționate din spațiul comunitar, incompatibilitate care se menține și după . Legii nr. 9/2012 astfel cum a fost aceasta modificată prin OUG nr.1/2012. Indicarea eronată a numărului actului normativ ce cuprinde reglementarea internă a obligației plății taxei de poluare nu constituie motiv de modificare a sentinței atacate câtă vreme argumentele pentru care s-a admis acțiunea subzistă în cazul ambelor acte normative, dispozițiile ce prevedeau obligativitatea plății taxei in cazul autoturismelor second hand achiziționate în tară cuprinse în Legea nr. 9/2012 fiind suspendate prin OUG nr. 1/2012.
Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată deoarece dispozițiile privind contestarea deciziei de calcul a taxei în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei si nici valoarea acesteia, ci însăși perceperea taxei de poluare, susținând că impunerea acesteia contravine in integrum prevederilor art. 110 din Tratat.
Excepția invocată de recurenta privind lipsa calității procesuale pasive a recurentei pe considerentul că nu ea este beneficiara de fapt și de drept a taxei pe poluare, este apreciată ca neîntemeiată, deoarece raportul fiscal care a generat formularea cererii de restituire s-a stabilit între recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor prin Administrația Finanțelor Publice Aleșd și reclamant, decizia de calcul a taxei fiind emisă de Administrația Finanțelor Publice Aleșd, tot aceasta fiind și cea care a respins cererea reclamantei de restituire a taxei.
În ce privește fondul cauzei, criticile aduse de recurentă modului în care instanța de fond a examinat conformitatea taxei pentru emisii poluante cu prevederile art. 110 din TFUE sunt infirmate de Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene dată în cauza C-402/09, prin care, la cererea Tribunalului Sibiu, Curtea a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură.
Reamintește Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în considerentele Hotărârii prin care a răspuns întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu în Cauza anterior menționată, că articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota, ori baza impozabilă a impozitelor existente, astfel că taxa aplicată după . noii legi poate fi diferită de taxa fiscală percepută până la acel moment, fără ca această împrejurare să fie considerată, prin ea însăși ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
În nici un caz însă competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe nu este nelimitată, art. 110 TFUE fiind încălcat de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
A mai subliniat Curtea de Justiție că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate, întrucât în acest fel li s-ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne având regimul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
De asemenea, Curtea a reamintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE, iar, atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a respectivului stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate, de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Ca atare, în opinia Curții, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața unui statului membru și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente.
Pornind de la aceste principii, Curtea de Justiție a concluzionat că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Or, în condițiile în care, după . Legii 9/2012,astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 1/2012, doar vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o astfel de sarcină fiscală ca efect al suspendării aplicării dispozițiilor ce instituiau plata taxei și în cazul acestora, Curtea apreciază că prevederile actului normativ intern au drept efect descurajarea importului si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, încălcând interdicția prevăzută de art. 110 TFUE.
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție prevederilor art. 110 TFUE, instanța de recurs va reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că instituirea în sarcina reclamantului a obligației de a achita taxa pe poluare pentru autoturismul de ocazie cumpărat dintr-un alt stat membru contravine prevederilor art. 110 TFUE, dispunând pe cale de consecința restituirea acesteia.
Referitor la omisiunea instanței de fond de obligare și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că această critică nu poate fi reținută, dat fiind faptul că prin cererea de chemare în garanție s-a solicitat obligarea acesteia exclusiv la plata debitului principal și a dobânzii aferente.
Cât privește cererea recurentei de cenzurarea a onorariului avocațial al reprezentantului reclamantei acordat cu ocazia judecării cauzei în primă instanță și în recurs, se apreciază că suma acordată cu acest titlu de instanța de fond nu este disproporționată în raport de natura și complexitatea cauzei, împrejurare în raport de care și această solicitare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. succesoare în drepturi a DGFP Bihor în reprezentarea AFP Aleșd cu sediul în Cluj N., .. 19, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul reclamant L. D. cu domiciliul în .>., jud. Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 1467 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER |
R. C. | B. L. | G. I. | P. V. |
Red. jud. G.I.– 03.10.2013
Jud. fond. O.C.
Tehnored. P.V. – 2 exe. – 03.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1101/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Hotărâre din 13-09-2013, Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
