Pretentii. Decizia nr. 2803/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2803/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1755/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr. 1755/CA/2011 - R
DECIZIA NR. 2803/CA/2013 – R
Ședința publică din 19 iunie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: C. R.
Judecător: L. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul-reclamant H. V. O., domiciliat în Marghita, .. 142 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2/B, jud. Bihor și Administrația Finanțelor Publice Marghita, cu sediul în Marghita, .-74, jud. Bihor și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6 împotriva Sentinței nr. 292/CA din 11.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 21,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța aflată la fila 11 dosar și 0,15 lei timbru judiciar, intimata-pârâtă D.G.F.P. Bihor a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 292/CA din 11.01.2013 Tribunalul Bihor a respins excepțiile inadmisibilității, a respins acțiunea formulată de reclamantul H. V. O. în contradictoriu cu pârâtele DGFP Bihor și Administrația Finanțelor Publice Marghita, a respins cererea de chemare în garanție a chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile, a constatat că, anterior promovării acțiunii în instanță, reclamantul a introdus plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din L.554/2004, plângere care a fost respinsă de către pârâtă prin adresa cu nr. 9671/28.06.2010, aflată la fila 5 dosar.
Nu a putut fi primita susținerea pârâtei, în sensul ca, pentru a putea fi considerata îndeplinita procedura prealabila, reclamantul trebuia sa se adreseze organului fiscal pentru revocarea răspunsului la cererea de restituire, câta vreme reclamantul s-a adresat deja pârâtei cu cererea de restituire a taxei de poluare.
Față de excepția de inadmisibilitate raportat la inexistența unui act administrativ susceptibil de a fi atacat prin acțiunea prev. de Legea nr. 554/2004, invocată de chemata în garanție, instanța urmează să constate că, în conformitate cu disp. art.1 din Legea nr.554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”. Ori, prin acțiunea formulată, reclamantul solicită anularea deciziei de calcul a taxei de poluare – decizie care, în accepțiunea art. 2 lit.c din Legea nr.554/2004, reprezintă act administrativ, și totodată, solicită recunoașterea dreptului la restituirea sumei achitate nelegal și repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actului atacat. Față de aceste considerente, instanța urmează să constate că excepția de inadmisibilitate invocată este nefondată și o va respinge ca atare.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că în mod corect reclamantul, în considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit din partea acesteia constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că reclamantul a achitat taxa de poluare. Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei achitate, invocând prevederile art. 25, 28 si 30 din Tratatul Uniunii Europene.
Prin adresa nr. 9671/28.06.2010, pârâta a comunicat reclamantului refuzul de restituire a taxei, întrucât aceasta a fost datorată potrivit prevederilor legale in vigoare OUG 50/2008.
Instanța de fond, raportat la considerentele pe care reclamantul și-a fundamentat acțiunea, respectiv aplicabilitatea art.90 din Tratatul de Instituire a C.E., i-a pus acestuia în vedere să facă dovada achiziționării autoturismului dintr-un stat membru al Uniunii Europene, sens în care reclamantul a depus la dosar avizul de plată nr._/11.03.2010, din care rezultă că autoturismul în discuție a fost cumpărat cu 0 km, din România, respectiv de la ..
Prin disp. OUG 50/2008, s-a instituit obligativitatea achitării unei taxe de poluare pentru autovehicule, în vederea primei înmatriculări a autoturismelor.
Întrucât taxa a fost achitată de către reclamant cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism nou, achiziționat din România, s-a apreciat că, în speță nu sunt incidente disp.art.90 din Tratatul Comunității Europene, conform cărora „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Textul art.90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori autoturismul pentru care a solicitat reclamantul restituirea taxei a fost achiziționat din România și nu a mai fost înmatriculat anterior.
Față de aceste considerente și ținând cont de faptul că taxa de poluare achitată de către reclamant a fost stabilită în deplină conformitate cu dispozițiile OUG 50/2008, instanța de fond a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul H. V. O..
Ca o consecință a respingerii acțiunii, instanța de fond a respins ca nefondată și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant H. V. O., solicitând admiterea recursului și, în urma rejudecării, modificarea în totalitate a sentinței recurate, anularea adresei nr._/04.08.2010 a A.F.P. Marghita și obligarea acesteia, în solidar cu Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, la restituirea sumei de 3.300 lei taxa pe poluare, cu dobânda aferentă perioadei de la data de 23.06.2010 până la data restituirii efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În motivarea recursului, recurentul arată că hotărârea primei instanțe este nelegala si netemeinica. Aceasta a analizat cererea exclusiv raportat la dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE), dând acestora o interpretare restrictiva.
In data de 01.06. 2010, în baza Comenzii nr. 1464/ 12.05.2010, a cumpărat de la . autoturismul Dacia L. F2 Laurente 1,6 16 V L2D16 105 E4, Categoria M 1 Norme poluare E 4, capacitate cilindrica 1600 cmc, . UU1LSDAMH43038305, . A777498, . R043196, ._, an fabricație 2010, . auto H_. Înmatricularea si înscrierea în circulație autoturismul a fost condiționata de achitarea taxei pe poluare, autoturismul fiind la prima înmatriculare. Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Marghita i-a calculat si încasat suma de 3.300 lei taxa pe poluare pentru autovehicule, suma achitata cu chitanța . Nr._ din data de 23.06 2010, invocând prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare. Prin cererea înregistrata sub nr. 12.545/30.07!201.0 am solicitat paratei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Marghita restituirea sumei de 3.300 lei. Prin adresa nr. 12.743/04.08.2010 aceasta i-a comunicat refuzul de a-i restitui suma solicitata.
In acest context a formulat cererea de chemare în judecata pentru anularea adresei nr. 12.743 din 04.08.2010 a AFP Marghita si obligarea pârâtelor la restituirea sumei menționate, cu dobânzile aferente, precum si la plata cheltuielilor de judecata. Prin hotărârea recurata i-a fost respinsa acțiunea ca nefondata.
Taxa pe poluare instituita de OUG 50/2008 este discriminatorie si ilegala, arată recurentul, având în vedere ca aceasta taxa nu este perceputa pentru autovehiculele deja înmatriculate in România înainte de . ordonanței, nici pentru autovehiculele menționate la art. III al. 1 din OUG nr._ pentru modificarea OUG 50/2008 și înmatriculate în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009, precum nici pentru cele prevăzute la art.3 alin.2 din OUG 50/2008, deși circula pe teritoriul României, decât la o eventuala reînmatriculare, de la data de 01.01.2013, perceperea taxei fiind doar virtuala, deși autovehiculele respective produc efectiv poluare. In loc sa aibă un caracter de neutralitate, taxa pe poluare se aplica discriminatoriu, nefiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autovehicule care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Totodată, dispozițiile OG nr. 50/2012 generează o dubla impozitare (taxare). Astfel, în formula de calculare a taxei pe poluare este introdusa ca element de calcul capacitatea cilindrica a autoturismului. Or, capacitatea cilindrica reprezintă elementul determinant la calcularea taxei asupra mijloacelor de transport (impozitul anual) așa cum prevede art. 263 din Codul fiscal. Atât timp cât OUG 50/2008 definește taxa ca fiind « pe poluare », singurul criteriu de calculare a acesteia trebuie sa fie emisia de noxe.
Daca taxa pe poluare ar fi avut ca scop protecția mediului, atunci ar fi fost irelevant aspectul privind capacitatea cilindrica a autovehiculului, la momentul calculării ei. Mai mult, daca s-ar fi dorit . protejeze mediul, s-ar fi instituit asupra tuturor autovehiculelor care sunt înmatriculate în România, fără a se limita la cele care sunt înmatriculate pentru prima data în România. De asemenea, taxa pe poluare nu este o taxa ecologica deoarece faptul generator al obligației de plata nu îl reprezintă aptitudinea autovehiculului de a polua, ci prima înmatriculare a acestuia în România. Taxarea produselor nu trebuie sa determine o discriminare între beneficiari. In acest context, plătesc numai unii poluatori.
Caracterul taxei ca fiind unul pe poluare, declarat prin dispozițiile art. 1 alin.2 din OUG 50/2008, este infirmat de aplicarea discriminatorie a taxei, precum si de argumentul păstrării locurilor de munca in economia româneasca, invocat în preambulul OUG 218/2008.
OUG 50/2008 a fost adoptata cu încălcarea dispozițiilor art.4 din Codul fiscal adoptat prin Legea nr. 571/2003 care prevăd ca acesta se modifica si se completează numai prin lege, si orice modificare sau completare intra in vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui in care a fost adoptata prin lege.
Din prevederile art. III al. 1 a OUG 218/2008 rezulta ca autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrica nu depășea 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele NI cu norma de poluare Euro 4, care au fost înmatriculate pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, au fost exceptate de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule . In consecința, prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, norma interna îndeplinind toate condițiile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea UE (fostul art. 90 din TCE). Astfel, exista o discriminare între o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România, respectiv cele de tipul M 1 cu norma de poluare E4 a căror capacitate cilindrica nu depășește 2000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E4, si restul autoturismelor noi sau second -hand de același tip - M 1 si N1. Referitor la raportul de concurenta trebuie reținuta si noțiunea de produse similare. Astfel, în cauza 168/78 Comisia C Franța Curtea a decis ca trebuie sa fie considerate produse similare produsele care « au caracteristici similare si îndeplinesc aceleași nevoi din punct de vedere al consumatorului ». Deci, discriminarea operează pentru autoturismele de tipul M1 si N1.
Deci, taxa pe poluare nu respecta principiul « poluatorul plătește » deoarece nu toți cei care poluează plătesc aceasta taxa.
Văzând practica unanima a restituirii taxei pentru autoturisme provenite din spațiul comunitar si înmatriculate pentru prima oara în România, se creează o discriminare,conform OG nr. 137/2000 față de persoanele care au înmatriculat autovehicule noi în România. Taxa pe emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor si a liberei concurente, o descurajare a cumpărării autovehiculelor noi, indiferent de țara de proveniența din comunitatea europeana si o încurajare a importului vehiculelor de ocazie, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public. Or, art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, indiferent daca aceasta este făcuta direct sau implicit.
Totodată, exceptarea de la plata taxei pe poluare a unor persoane aflate în situații similare cu persoanele cărora li se percepe taxa pe poluare nu vizează un scop legitim, constituind practic o ingerința in dreptul de proprietate a celor din urma, ingerința care nu se justifica nici prin proporționalitate, nici prin scop, fiind neconforma cu dreptul de proprietate garantat în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
Dreptul comunitar acorda autorităților administrative aceleași puteri si obligații pe care le acorda instanțelor naționale, autoritățile administrative fiind obligate sa cunoască si sa aplice dreptul comunitar din oficiu, obligație ce revine si intimatelor pârâte, arată recurentul.
Intimata-chemată în garanție, legal citată, nu și-a exprimat poziția față de prezentul recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, intrată în vigoare la 1.07.2008, se instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără distincție dacă este produs în țară sau străinătate, dacă este nou sau vechi.
Determinarea cuantumului taxei se realizează conform art.6 din același act normativ, pe baza unor criterii cum sunt: tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasa de poluare cu luarea în considerare a deprecierii autovehiculelor conform unor coeficienți descriși în Anexa 4.
Restituirea taxei percepute în temeiul O.U.G. nr.50/2008 se poate justifica în primul rând pe o cauză generală comună, constând în incompatibilitatea legislației naționale cu cea comunitară, mai exact pe încălcarea normei comunitare.
Așa cum a statuat CJUE, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene și nu prin referire la dispozițiile art. 25 și 29 din Tratat, întrucât astfel de taxe țin de regimul de taxare internă, nefiind legat de trecerea frontierelor de către respectiva marfă .
Art.129 din Tratat acordă statelor membre din tratat libertate pentru determinarea propriei politici de impozitare, interzicând doar taxe discriminatorii și protecționiste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piața internă sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca acesta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea industriei naționale.
În speță, instanța de recurs reține că autoturismul cumpărat de către recurent și pentru care a achitat taxele de poluare a căror restituire o solicită a fost autoturism nou, nu second - hand.
Ori, așa cum s-a arătat mai sus, O.U.G. nr. 50/2008 taxa se datorează pentru toate autoturismele noi, ce sunt înmatriculate pentru prima dată în România, fără distincție dacă este produs în țară sau străinătate, astfel că nu se poate reține caracterul protecționist al taxei, iar comparația cu autovehiculele second - hand plasate deja în circulație este lipsită de relevanță, pentru că ar însemna să se interzică statelor membre să aplice noi taxe sau să modifice taxe existente.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că taxa de poluare achitată de recurentă nu contravine dispozițiilor art. 129 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și a respins acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursul declarat de recurentul-reclamant H. V. O., domiciliat în Marghita, .. 142 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2/B, jud. Bihor și Administrația Finanțelor Publice Marghita, cu sediul în Marghita, .-74, jud. Bihor și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6 împotriva Sentinței nr. 292 din 11.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. C. R. L. B. M. M.
Red.dec.-G.I.-27.06.2013
Jud. fond-C. A.
Dact.M.M.-2ex.-28.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2932/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Hotărâre din 27-09-2013, Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
