Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 4517/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4517/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 1026/111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2013
DECIZIA NR.4517/CA/2013 - R
Ședința publică din 2 decembrie 2013
PREȘEDINTE: O. B. - judecător
JUDECĂTOR: A. V.
JUDECĂTOR: S. C. M.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă G. L. R. - prin Avocat B. P. - cu domiciliul ales în Oradea, Parcul T., nr. 12, . în contradictoriu cu intimatul pârât L. de A. Oradea cu sediul în Oradea, Parcul Petofi, nr. 26, J. Bihor, împotriva sentinței nr.3906/CA/24.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei reclamante G. L. R. – lipsă, avocat B. P. în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că recurenta a depus la dosar copia minutei deciziei 4281/2013 a Curții de Apel Oradea, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar copia minutei deciziei 4281/2013 a Curții de Apel Oradea arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată, solicitând obligarea intimatului la încetarea de îndată a reținerilor din salariul recurentei.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.3906/CA/24.05.2013 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei L. de A. Oradea.
A respins cererea astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamanta G. L. R. în contradictoriu cu pârâtul L. DE A. ORADEA, având ca obiect suspendarea provizorie a reținerii din salariu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Raportat la prevederile art. 137 C. pr. civ. analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei L. de A. Oradea invocată de către pârâtă, instanța a constatat următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana care figurează în cauză în calitate de pârât și titularul obligației substanțiale.
În speță, instanța de fond a constatat că reclamantul a solicitat suspendarea provizorie a măsurii reținerii din salariu, până la soluționarea dosarului de fond nr._ al Tribunalului Bihor, măsură care a fost dispusă prin Decizia nr. 65 din 10.10.2012 emisă de L. de A.. Prin urmare există identitate între pârât și emitentul actului a cărei suspendare se solicită.
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei L. de A. Oradea.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul L. de A. Oradea, suspendarea provizorie a măsurii reținerii din salariu, până la soluționarea dosarului de fond nr._ al Tribunalului Bihor, motivând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege – urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Constatând că aceste condiții caracterizează cererea de ordonanță președințială și în lipsa indicării de către reclamantă a temeiului de drept al cererii se apreciază că raportat la finalitatea urmărită de reclamant prin cererea introductivă acțiunea se circumscrie cererii de suspendare reglementată de Legea nr. 554-2004
În acest sens, s-a reținut că prevederile art.14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 reglementează suspendarea executării actului administrativ în perioada cât se derulează procedura prealabilă și, respectiv, după promovarea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.
Ca urmare, măsura suspendării executării actului administrativ se solicită și poate fi dispusă în temeiul art.14 sau art.15 din Legea nr.554/2004, norme derogatorii de la dreptul comun în materie, reprezentat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care reglementează și cererea de ordonanță președințială.
Instituției suspendării executării din materia dreptului administrativ nu îi pot fi aplicabile dispozițiile art.581 C.proc.civ., deoarece, pe de o parte, aceste dispoziții sunt la rândul lor derogatorii, așa încât dispozițiile speciale nu se pot completa cu alte dispoziții speciale, iar, pe de altă parte, sunt incidente și prevederile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora în litigiile de contencios administrativ nu-și găsesc aplicarea normele de procedură privind ordonanțele președințiale, precum și cele ce vizează executarea silită, deoarece sunt incompatibile.
Ca atare, o cerere de ordonanță președințială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp, prin dispozițiile art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.
Distinct de considerentele prezentate, care determină respingerea cererii de suspendare provizorie formulată de reclamantă ca inadmisibilă, instanța constată că, și în situația analizării cererii de suspendare formulată de reclamantă prin prisma dispozițiilor art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, se impune aceeași soluție de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr.65 din 10.10.2012 emisă de directorul Liceului de A. Oradea.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În temeiul art.15 alin.1 din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat și se poate dispune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Din interpretarea sistematică a celor două texte legale, a rezultat că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în ipoteza reglementată de art.15 din lege, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) formularea plângerii prealabile împotriva actului vătămător și existența unei acțiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral;
b) să fie vorba despre un caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004;
c) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art.2 alin.1 lit.ș) din Legea nr.554/2004.
În speță, prima instanță a reținut că nu este îndeplinită prima condiție, cu caracter procedural, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că a formulat contestație prealabilă, în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, prin care a contestat măsurile luate prin Decizia nr.65 din 10.10.2012 a directorului Liceului de A. Oradea, iar ulterior, s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru a anula acest act.
În acest sens, arată instanța de fond, este important de evidențiat că în dosarul de fond – nr._ al Tribunalului Bihor, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă Universitatea S. Haret, pentru a fi obligată la eliberarea diplomei de licență și a suplimentatului de diplomă, pârâtul din prezentul dosar – L. de A. Oradea nefiind parte în dosarul de fond.
Pe de altă parte, reținând din analiza art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 că dispozițiile legale se referă la existența unui act administrativ, definit prin art.2 alin.1 lit.c) din acest act normativ, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în cauză se impune a se clarifica natura juridică a actului juridic indicat de reclamantă - Decizia nr.65 din 10.10.2012 a directorului Liceului de A. Oradea.
Raportat la aceste împrejurări s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a investit o instanță de judecată cu cenzurarea legalității sau temeiniciei actului administrativ a cărei suspendare o solicită pe calea prezentei cereri.
În considerarea acestor aspecte, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.14 și art.15 din Legea nr.554/2001, motiv pentru care cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă G. L. R. solicitând admiterea recursului și admiterea cererii de suspendare.
În motivare, recurenta arată că sentința atacată este nelegală, netemeinică și nefondată întrucât nu se interpretează disp. art .14 alin 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrative in beneficiul subsemnatei in ce privește înțelegerea justa a termenului de prevenire a pagubei iminente .
Or, susține recurenta, mai mult decât paguba iminentă, în speța de față este vorba de o paguba efectivă pentru că lunar din salariul redus de la statutul de profesoara la cel de invadatoare i se retrage suma de 3oo de lei. Așadar este vorba de un dublu prejudiciu, cel prin reducerea salariului si celalalt prin retragerea sumei de 3oo lei din salariul redus.
Astfel, este vorba de o situație mai grava decât cea prescrisa de lege cu privire la paguba iminenta, fiind vorba de o paguba efectiva care se repeta luna de luna.
Recurenta consideră, în esență, că sunt întrunite cumulative condițiile prev. de art. 15 pentru suspendarea unui act administrativ.
În drept, recurenta nu și-a motivat recursul.
Intimatul L. de A. Oradea prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
În motivare, intimata susține, în esență, că nu există în speță un act administrativ care să poată fi suspendat.
În drept, intimata invocă prevederile din Noul Cod de Procedură Civilă, Legea 554/2004, Codul Muncii, Legea nr. 1/2011.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanța constată următoarele:
Recurenta a fost angajata intimatei în funcția de profesor. Ca urmare a faptului că nu a putut prezenta diploma de licență, la expirarea perioadei de valabilitate a adeverinței înlocuitoare, prin decizia nr. 65/10.10.2012 (f.26) a fost reîncadrată pe post de învățător cu consecința diminuării salariului.
Curtea de apel constată că în mod legal și temeinic a respins instanța de fond cererea de suspendare a executării măsurii reținerii sumei de 300 lei din salariul recurentei.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că articolele 14 și 15 din Legea 554/2004 se referă la posibilitatea suspendării executării actelor administrative și că, în lumina art. 2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În speță, instanța de control judiciar constată că în mod temeinic și legal a apreciat instanța de fond că măsura suspendării poate privi doar un act administrativ și nu consecințele unui act juridic, adică măsura reținerii din salariu. Pe de altă parte, instanța de recurs constată că chiar dacă s-ar interpreta că acțiunea formulată de recurenta reclamantă privește nu măsura reținerii din salariu ci decizia nr. 65/10.10.2012 prin care s-a dispus reîncadrarea recurentei pe funcția de învățător cu diminuarea corespunzătoare a salariului, acest fapt tot nu ar fi fost de natură să impună modificarea sau casarea hotărârii atacate de vreme ce decizia nr. 65/10.10.2012 nu este un act administrativ ci unul specific dreptului muncii având în vedere că profesorii nu au statut de funcționar public nefiindu-le astfel aplicabile prevederile Legii 188/1999 și ale Legii 554/2004.
Prin urmare, instanța va respinge ca nefondat recursul.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă G. L. R. - prin Avocat B. P. - cu domiciliul ales în Oradea, Parcul T., nr. 12, . în contradictoriu cu intimatul pârât L. de A. Oradea cu sediul în Oradea, Parcul Petofi, nr. 26, J. Bihor, împotriva sentinței nr.3906/CA/24.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 2.12.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. A. V. S. C. M. A. Cărăgin
Red.hot.jud. A.V.
Jud.fond N.T.
Dact.A.C.
2 exemplare/6.12.2013
| ← Pretentii. Hotărâre din 11-10-2013, Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1481/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
