Anulare act administrativ. Decizia nr. 732/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 732/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 2375/90/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 732/R-C.
Ședința publică din 01 martie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R., judecător
G. C., președinte secție
S. U., judecător
P. M., grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în Rm.V., ..17, județul V., împotriva sentinței civile nr. 2733 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . administrator judiciar BNP Consult SPRL, cu sediul în C., ., nr.46, . D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat la 27 februarie 2013 și apoi pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la Tribunalul V. la 17.05.2011, reclamanta . chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de impunere nr._/23.09.2010 și a deciziei nr. 183/17.11.2010, ambele emise de pârâtă.
În motivare reclamanta a precizat că prin contestația, înregistrată la sediul pârâtei, cu nr._/04.10.2010, a formulat plângere împotriva deciziei de impunere nr._/2010, prin care au fost stabilite obligații fiscale în sumă de 334.027 lei, contestație ce a fost soluționată de organele fiscale prin Decizia nr. 183/2010.
Reclamanta a menționat că nu se află sub incidența prevederilor legale invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice V. în decizia nr. 183/2010, întrucât, pârâta a apreciat că nu s-au respectat condițiile de acordare a amânării la plată, fără a specifica expres și indubitabil poziția sa.
S-a mai arătat că pârâta, în mod greșit, a stabilit majorări în valoare de 334.027 lei, deoarece, pe toată durata amânării la plată, s-au respectat termenele privind plata obligațiilor fiscale.
În final reclamanta a solicitat anularea celor două decizii contestate și obligarea pârâtei să emită o nouă deciziei de impunere în valoare de 200.481 lei, astfel cum reiese din decizia de amânare la plată nr._/11.02.2010.
P. întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V. a solicitat instanței, pe cale de excepție, respingerea cererii formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă, cu motivarea că acesta nu a înțeles să conteste nota de compensare întocmită de către DGAMC București conform art. 116 alin. 7 coroborate cu dispozițiile art. 172 – 173 Cod procedură fiscală, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
P. sentința nr.2733 din 29 iunie 2012, Tribunalul V. – Secția a II-a civilă a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat actele contestate, respectiv, decizia de impunere nr._/23.09.2010 și decizia nr. 183/17.11.2010 ambele emise de pârâta D.G.F.P. V..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Urmare a cererii formulată de reclamantă, înregistrată la nr._/01.02.2010 Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. V. a emis la data de 11.02.2010 decizia nr._ de acordare a amânării la plată până la data de 11.08.2010 a obligațiilor fiscale în sumă totală de 2.244.972 lei.
Această sumă a fost achitată de reclamantă în tranșe, astfel: la 15.07.2010 suma de 1.253.903 lei; la data de 21.07.2010 suma de 611.029 lei, iar la data de 13.08.2010 suma de 380.000 lei.
Organele fiscale prin actele contestate au reținut că reclamanta nu a achitat la termen obligațiile amânate la plată astfel că în temeiul Ordinului nr. 2321/2009, modificat prin Ordinul nr. 99/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura de acordare a amânării la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen, au calculat pentru întreaga perioadă de amânare de 6 luni majorări de întârziere emițând decizia de impunere nr._/2010. Instanța a constatat că organul fiscal în mod netemeinic a apreciat că reclamanta datorează majorări de întârziere pe perioada înlesnirii.
Reține instanța că potrivit OMF nr. 2321/2009, așa cum a fost modificat prin OMF nr. 99/2010, art. 1 alin. 113, în situația în care la împlinirea termenului stabilit pentru plata obligațiilor fiscale amânate la plată, contribuabilul nu își achită aceste obligații, va datora pentru întreaga perioadă de amânare majorări de întârziere.
Această prevedere, însă, trebuie interpretată în spiritul și limitele actului normativ de bază și anume OUG nr. 92/2009 în aplicarea căreia au fost emise cele două ordine ale ministrului de finanțe.
Conform art. 5, alin. 1, lit. a din OUG nr. 92/2009, amânările la plată își pierd valabilitatea în cazul în care contribuabili nu își achită în cel mult 30 de zile de la scadență obligațiile fiscale cu termen de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată.
În speță, termenul de plată a fost 11.08.2010. Reclamanta a achitat în avans prin două tranșe substanțiale, iar ultima tranșă a fost achitată la data de 13.08.2010, în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin.1, lit. a) din OUG nr. 92/2009.
P. urmare, amânarea la plată acordată reclamantei nu și-a pierdut valabilitatea actele contestate fiind emise cu încălcarea normelor juridice indicate mai sus.
În termen legal, la data de 21.09.2012 (f.4) a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice V. prin care, în temeiul art.304 pct.8 și 9 și art.3041 Cod procedură civilă, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În criticile formulate în recurs se arată că în mod eronat, instanța de fond a dispus admiterea contestației, anularea deciziilor nr._/23.09.2010 și nr.183/17.11.2010.
Potrivit prevederilor OUG nr.92/2009 -art.7 alin.3 „În situația în care la împlinirea termenului stabilit pentru plata obligațiilor fiscale amânate contribuabilul nu-și achită aceste obligații, va datora majorări de întârziere conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe întreaga perioadă de amânare”.
P. decizia nr._/11.02.2010 a fost acordată amânarea la plată până la data de 11.08.2010 a obligațiilor fiscale datorate în sumă de 2.244.972 lei.
În conformitate cu prevederile OUG nr.92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, obligațiile amânate la plată în sumă de 2.244.972 lei, urmau a fi achitate la împlinirea termenului stabilit pentru plata obligațiilor fiscale amânate, respectiv 11.08.2010, iar în situația în care obligațiile fiscale amânate nu erau achitate la împlinirea acestui termen, contribuabilul datorând majorări de întârziere calculate conform prevederilor OG nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe întreaga perioadă de amânare.
Potrivit prevederilor OUG nr.92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.363/2009- art.5 alin.1 lit.a) amânările la plată își pierd valabilitatea „în cazul în care contribuabilii nu își achită, în cel mult 30 de zile de la scadență, obligațiile fiscale cu termen de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată”.
Astfel, contribuabilii care beneficiau de amânare la plată a obligațiilor fiscale în baza OUG nr.92/2009 aveau posibilitatea, potrivit art.5 alin.1 lit.a din OUG nr.92/2009, să își achite obligațiile fiscale cu termen de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată, în cel mult 30 de zile de la scadență.
Art.5 alin.1 lit.a) din OUG nr.92/2009 nu face nicio precizare cu privire la posibilitatea achitării obligațiilor fiscale amânate, la plata cu întârziere de 30 de zile, ci numai a obligațiilor fiscale curente, cu termen de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată.
În mod eronat, arată recurenta, instanța a apreciat că . a achitat la data de 13.08.2010, în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art.5 alin.1 lit. a) din OUG nr.92/2009 obligațiile fiscale, art.5 alin.1 lit.a) din OUG nr.92/2009, făcând referire doar la obligațiile curente, cu termen de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată și nu la obligațiile fiscale amânate la plată.
În consecință, art.7 alin.3 din OUG nr.92/2009 nu dă posibilitatea achitării obligației fiscale amânate cu o întârziere de 30 de zile, OUG nr.92/2009 nefăcând alte precizări cu privire la plata cu o întârziere de una sau două zile sau achitarea anticipată a unor tranșe substanțiale din sumele amânate.
Instanța de fond nu a avut în vedere Nota de compensare nr.1534/02.09.2010 întocmită de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, stingerea obligațiilor fiscale prin compensare se efectuează cu data de 16.08.2010, notă de compensare pe care reclamanta nu a înțeles să o conteste.
Astfel, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii V. corect a calculat prin decizia nr._/23.09.2010 majorări de întârziere (dobânzi) conform prevederilor OG nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe întreaga perioadă de amânare, în conformitate cu prevederile art.7 alin.3 din OUG nr.92/2009, până la data stingerii sumei datorate inclusiv, respectiv până la data de 16.08.2010, aceasta reprezentând conform notei de compensare nr._/02.09.2010 data stingerii obligațiilor fiscale și nu data operării cererii de compensare.
Având în vedere cele prezentate solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației formulate de . ca neîntemeiată.
Intimata . reprezentant legal a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că plata s-a făcut în interiorul termenului de 30 de zile pronunțată de art.5 alin.1 lit.a) din OUG nr.92/2009.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că, în parte, este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză, se reține că prin decizia nr._/11.02.2010, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice V., având în vedere cererea intimatei din 01.02.2010 înregistrată sub nr.3813, s-a acordat amânarea la plată până la data de 11.08.2010 a obligațiilor fiscale datorate până în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii – 31.01.2010 și nestinse până la data eliberării certificatului e atestare fiscală, în sumă de 2.244.972 lei.
Pentru sumele amânate la plată s-au calculat dobânzi în sumă totală de 200.481 lei, în condițiile art.7 alin.2 din OUG nr.92 din 30.06.2009.
În data de 15.07.2010, în baza contractului de cesiune de creanță încheiat cu .. DE347/4218/13.07.2010 în valoare totală de 1.253.903 l lei, ..V. a depus la DAMC București cererea de compensare a creanțelor fiscale restante în același cuantum, nr._/15.07.2010.
În data de 20.07.2010, prin cererea înregistrată la DGFP V. sub nr._, în baza contractului de cesiune încheiat cu . M. SA a solicitat AFPCM V., efectuarea operațiunii de compensare a obligațiilor fiscale amânate la plată conform Deciziei nr._/11.02.2010 în sumă totală de 1.253.903 lei, din care: impozit pe salarii – 264.820 lei; CAS angajator – 534.519 lei; CAS angajat – 290.322 lei; fond șomaj angajat –_ lei; fond sănătate angajat – 151.867 lei.
În data de 21.07.2010, cu un număr de zece ordine de plată, numerotate de la 1238 la 1247, . efectuat plăți în sumă totală de 611.069 lei, reprezentând creanțe amânate la plată conform Deciziei nr._/11.02.2010, din care: fond sănătate angajator – 145.601 lei; CAS angajator – 181.351 lei; fond șomaj angajator – 12.121 lei; TVA – 200.290 lei; fond garantare – 6.833 lei; conv. civile – 11.072 lei; accidente muncă – 12.341 lei; majorări de întârziere aferente TVA – 13.841 lei; impozit pe profit – 10.750 lei; fond handicapați – 16.969 lei.
În data de 13.08.2010, în baza contractului de cesiune de creanță nr. D.E 366/4732/12.08.2010 încheiat cu ..V., în valoare totală de 1.867.475 lei, . depus la DGAMC București cererea de compensare a creanțelor fiscale restante în același cuantum nr._/13.08.2010.
În aceiași dată, prin cererea înregistrată la DGFP V. sub nr._ din 13.08.2010, . solicitat AFPCM V. efectuarea operațiunii de compensare a obligațiilor fiscale datorate și neachitate, pentru suma totală de 1.867.475 lei, după cum urmează: obligații declarate scadența 25.07.2010 – 729.266 lei; majorări amânare conform deciziei nr._/2010 – 201.827 lei; avans obligații declarată scadența 25.08.2010 – 556.382 lei; amânare la plată de achitat (TVA) – 380.000 lei.
Conform extrasului de cont, suma totală de 1.867.475 lei a fost achitată la data de 17.09.2010 de plătitorul . beneficiarul său ..V., data plății înscrisă în documentele de plată fiind data de 16.08.2010.
Recurenta-pârâtă a apreciat că cea de-a treia tranșă a fost achitată peste termenul stabilit prin decizia de amânare la plată nr._/2010, respectiv peste termenul de 11.08.2010 și în consecință a emis decizia nr._ din 23.09.2010 apreciind incidente dispozițiile art.7 alin.3 din OUG nr.92/2009 pentru onorarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, aprobate cu modificările și completările prevăzute de Legea nr.363/2009 și art.7 alin.112 din Normele metodologice privind procedura de achitare a amânării la plată a obligației fiscale neachitate la termen, aprobate prin OMFP nr.2321/2009.
P. decizia sus arătată s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 334.027 lei pentru întreaga perioadă de amânare la plată.
Împotriva deciziei nr._/23.09.2010, intimata-reclamantă a formulat contestație. P. decizia nr.183 din 17 noiembrie 2010, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
P. prisma situației de fapt reținută, Curtea urmează a supune controlului de legalitate deciziile nr.183/2010 și nr._/2010. Potrivit art.1 din OUG nr.92/2009 „(1) Pentru obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală se acordă înlesniri sub forma amânării la plată, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. (2) Amânarea la plată se poate solicita de contribuabili, prin cerere, pentru obligațiile fiscale datorate și neachitate în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii. (3) În cerere contribuabilii vor indica perioada pentru care se solicită amânarea la plată, care nu poate fi mai mare de 6 luni. Amânarea la plată nu poate depăși data de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă.”
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit .a) din OUG nr.92/2009 „(1) Amânările la plată își pierd valabilitatea: a) în cazul în care contribuabilii nu își achită, în cel mult 30 de zile de la scadență, obligațiile fiscale cu termene de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată. În cazul în care termenul de 30 de zile se împlinește după data de 20 decembrie, obligațiile fiscale se plătesc până la această dată;(…)”.
Art.7 alin.3 din același act normativ dispune „În situația în care la împlinirea termenului stabilit pentru plata obligațiilor fiscale amânate contribuabilul nu își achită aceste obligații, va datora majorări de întârziere conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe întreaga perioadă de amânare”.
P. urmare, Curtea apreciază că în mod eronat instanța de fond a considerat incidente dispozițiile art.5 alin.1 lit.a din OUG nr.92/2009 și a statuat că cea de-a treia tranșă achitată la data de 13.08.2010 a fost plătită în termen, în interiorul celor 30 de zile prevăzute de textul arătat.
Aceste dispoziții legale, astfel cum temeinic susține recurenta, se aplică numai obligațiilor fiscale (astfel cum sunt definite de art.1 alin.3 din Normele metodologice privind procedura de achitare a amânării la plată a obligației fiscale neachitate la termen), cu termen de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată, în speță obligațiile fiscale cu termen de plată care încep să curgă după data de 11.08.2010.
Într-adevăr, legiuitorul, la cererea contribuabililor, persoane fizice sau juridice (art.1 alin.2 din Norme) a instituit posibilitatea acordării amânărilor la plată pentru obligațiile fiscale neachitate la termen,si pentru care se plătesc numai dobânzi, dar a impus două condiții ulterioare de valabilitate:-achitarea obligațiilor fiscale pentru care s-a acordat amânarea la plată până la termenul stabilit pentru plata obligațiilor fiscale amânate și cumulativ, cea de-a doua condiție impusă, este ca obligațiile fiscale(curente), cu termen de plată începând cu data emiterii dispoziției de amânare la plată să fie achitate de contribuabil în cel mult 30 de zile de la scadență.
P. urmare, deciziile nr.183/17.11.2010 și nr._/23.09.2010 vor fi anulate, în parte,dar pentru alte considerente, decât cele reținute la judecata în fond
Suma amânată la plată prin decizia nr._/01.02.2012 a fost de 2.244.972 lei, pentru care s-au calculat dobânzi în sumă de 200.481 lei.
Prima tranșă în sumă totală de 1.253.903 lei a fost achitată la 20.07.2012, a doua tranșă în sumă de 611.069 lei a fost achitată la data de 21.07.2010.
Cu privire la tranșa a treia în sumă de 1.867.475 lei, compusă din obligații declarate scadență 25.07.2010 – 729.266 lei; majorări amânare conform deciziei nr._/2010 – 201.827 lei; avans obligații declarată scadența - 25.08.2010 – 556.382 lei; amânare la plată de achitat (TVA) – 380.000 lei, în baza contractului de cesiune de creanțe nr.DE366/4732/12.08.2010 încheiat cu ..V., intimata-reclamantă a depus la DGAMC București cererea de compensare a creanțelor fiscale pentru suma de 1.867.475 lei, înregistrată sub nr._ din 13.08.2010.
În aceeași dată a solicitat efectuarea operațiunii de compensare și la DGFP V..
S-a reținut de recurentă ca dată a plății înscrisă în documentele de plată data de 16.08.2010.
Potrivit dispozițiilor art.122 alin.1 lit.a din Codul de procedură fiscală data stingerii creanței va fi data depunerii cererii de compensare la organul fiscal competent în administrarea cedentului. Art.4 alin.5 din Ordinul nr.1308/2009 dispune: „În vederea corelării situației contabile a cesionarului cu cea fiscală existentă în evidența analitică pe plătitori, cesionarul, în cazul în care înregistrează obligații fiscale restante, va depune, concomitent cu notificarea contractului de cesiune, și o cerere de compensare a obligațiilor fiscale restante, caz în care, potrivit prevederilor art. 122 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, data stingerii va fi data depunerii cererii de compensare la organul fiscal competent în administrarea cedentului”.
P. urmare, reținând că data stingerii creanței, potrivit dispozițiilor Codului fiscal data depunerii cererii de compensare – 13.08.2010, Curtea constată că este nefondată critica recurentei prin care se invocă ca dată a stingerii creanței data de 16.08.2010 indicată în Nota de compensare nr._/02.09.2010.
Este fără relevanță împrejurarea că intimata nu a contestat nota de compensare, întrucât aceasta nu este un act administrativ, in sensul art.2 al.1 lit c din Legea nr.554/2004, ci o operațiune materială preparatorie a deciziei nr._/2010.
Întrucât, în cadrul celei de-a treia tranșe, suma amânată la plată a fost plătită după data de 11.08.2010, dispusă ca termen limită prin decizia de amânare la plată nr._/2010, pentru această sumă, în condițiile art.7 alin.3 din OUG 92/2009 coroborat cu art.7 pct.113 din Normele metodologice privind procedura de acordare a amânării la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen, se vor calcula majorări de întârziere, până la data de 13.08.2010.
A interpreta art.5 alin.1 lit.a) în sensul că efectele sale se aplică și obligațiilor fiscale amânate la plată, ar însemna, în fapt, a extinde perioada de amânare de la 6 la 7 luni, peste voința legiuitorului care, în art.1 alin.3 din OUG nr.92/2003 coroborat cu art.2 din Norme, a prevăzut că amânarea la plată nu poate fi mai mare de 6 luni.
Pentru sumele reprezentând creanțe fiscale amânate la plată și plătite în intervalul 11.02._10 stabilit prin decizia de amânare la plată nr._/2010, nu sunt incidente dispozițiile art.7 alin.3 coroborate cu cele ale art.113, întrucât sancțiunea instituită prin aceste dispoziții se interpretată ca fiind aplicabilă numai plăților făcute cu întârziere.
P. urmare, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica sentința, în sensul anulării în parte a deciziei nr.183/2010 și decizia nr._/2010 în ceea ce privește majorările de întârziere calculate pentru sumele amânate la plată și achitate până la 11 august 2010, precum și pentru majorările de întârziere aferente perioadei 13-16 august 2010 pentru suma amânată la plată și achitată după 11 august 2010.
Se va menține decizia pentru majorările de întârziere aferente sumei amânate la plată și achitată după 11 august 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în Rm.V., ..17, județul V., împotriva sentinței civile nr. 2733 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul V. - Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . administrator judiciar BNP Consult SPRL, cu sediul în C., ., nr.46, . D..
Modifică sentința, în sensul că admite în parte acțiunea și anulează, în parte, decizia 183/2010 și decizia nr._/2010 în ceea ce privește majorările de întârziere calculate pentru sumele amânate la plată și achitate până la 11 august 2010, precum și pentru majorările de întârziere aferente perioadei 13-16 august 2010 pentru suma amânată la plată și plătită după 11 august 2010.
Menține decizia pentru majorările de întârziere aferente sumei amânate la plată și achitată după 11 august 2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, G. C. | Judecător, S. U. |
Grefier, P. M. |
Red.S.U.
EM/4 ex/11.03.2013
Jud.fond E.M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2086/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1925/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
