Anulare act administrativ. Decizia nr. 722/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 722/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 1376/90/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 722/R-C.
Ședința publică din 27 Februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T., judecător
Judecător I. B.
Judecător A. A. T.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta OBȘTEA G. ȘI VEMEȘOAIA, cu sediul în Băbeni, ., județul V.,împotriva sentinței nr. 4010 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – secția a II-a civilă în dosarul nr._, intimată fiind pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN V., cu sediul în Rm. V., ., județul V..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxă de timbru în cuantum de 2,00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei (fila 44).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 26.02.2013, note de ședință formulate de recurenta-reclamantă.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 22 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului la data de astăzi, când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin contestația înregistrată la 24.02.2012, reclamanta Obștea G. și Vemeșoaia Băbeni, județul V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură V., anularea deciziei de soluționare a contestațiilor nr.186/P/17.05.2011 dată în soluționarea contestației formulată împotriva procesului-verbal nr.5182/17.02.2011 vizând suma de 242.702,25 lei consemnată în Decizia APIA nr._/21.02.2011, precum și anularea procesului verbal de constatare nr.5182 din 17.03.2011, cu consecința ridicării sancțiunii menținute prin decizie, în cuantum de 163.072,71 lei.
În motivarea contestației s-a arătat că în data de 17.05.2011, a depus la sediul APIA Central contestație împotriva procesului verbal de constatare, prin care i s-au diminuat sumele datorate la suma precizată anterior, cu motivarea că pentru programele SAPS și LFA nu se justifică aplicarea de sancțiuni.
S-a susținut că după depunerea contestației împotriva deciziei nr._/21.02.2011, care a stat la baza emiterii proces verbal nr.5182/17.02.2011, decizia a fost revocată, situație în raport de care sumele specificate în baza procesului verbal nu se mai datorează ca urmare a anulării actului principal.
APIA V. a comunicat faptul că decizia a fost revocată, dispunând o nouă reverificare, în anul 2009, sens în care a emis o altă decizie, cu nr._/01.09.2009, prin care s-au aplicat sancțiunile pentru diferența de suprafață constatată și i s-a virat suma de 242.702,25 lei, ca fiind corespondentul suprafeței de 331,83 ha.
Însă, cu doi ani mai târziu, respectiv la 21.02.2011, este emisă decizia a cărei anulare se solicită, în care se constată o cu totul altă suprafață, diminuată la 228,09 ha și i se reține ca fiind de plătit suma de 163.072,71 lei.
Sub acest aspect se arată că, în mod greșit, intimata a reținut că beneficiarul nu face dovada suprafeței solicitate, atâta vreme cât, potrivit titlului de proprietate nr.1001/2005, a dovedit că este proprietara suprafeței de 343 ha pășune.
Totodată, s-a susținut că nu i s-a respectat dreptul la informare, în sensul de a fi notificată în legătură cu eventualele supradeclarări și că, prin emiterea deciziei, sunt reținute alte motive de fapt, despre care reclamanta nu a avut inițial cunoștință.
Tribunalul V. – Secția a II-a civilă, prin sentința nr.4010/30.10.2012 a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a se pronunța în sensul arătat s-a reținut că din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că prin decizia nr._ din 1.09.2009,de acordarea plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2008, emisă de pârâtă s-au stabilit, ca urmare a controalelor efectuate, diferențe de plată față de Obștea de Moșneni G. și Vemeșoaia de_,25 lei comparativ cu decizia nr._ din 22.06.2009, iar prin decizia nr._ din 21.02.2011, diferențele de plată nu mai sunt confirmate, dar această decizie a fost revocată ca urmare a cererilor reclamantei și a sesizărilor altor fermieri, ce pretindeau că dețin o parte din terenul declarat de reclamantă, când s-a efectuat un supra control, procedându-se la verificarea corectitudinii autorizărilor cererilor de plată pentru Obștea de Moșneni G. și Vemeșoaia, controlul având la bază decizia nr._ din 21.02.2011, AP11-Rport privind calculul plăților în urma depunerii a PV nr.5545 din 8.09.2010, de recuperare sume necuvenite și a cererii de corectare S1 cu numărul_ din 4.01.2011, nota de fundamentare nr._ din 24.02.2011, emițându-se procesul verbal de constatare nr. 5182 din 17.03.2011, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează pârâtei suma de_,25 lei, prin care se precizează că „beneficiarul nu face dovada utilizării suprafeței solicitate”.
Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr._ din 21.02.2011 și a procesului verbal de constatare, a fost admisă în parte, prin decizia nr. 186/P/17.05.2011 pentru suma de_,71 lei emisă de pârâtă,pe motiv că în dosarul de sprijin pentru anul 2008, reclamanta a declarat că utilizează suprafața de 331,83 ha pășune pentru care a primit și subvenție, suprafețele respective fiind introduse și în angajamentul de agromediu, angajând astfel răspunderea Obștea de Moșneni G. și Vemeșoaia pentru menținerea acestor pășuni, cel puțin 5 ani începând cu anul 2008, însă contrar angajamentului asumat, la controlul efectuat în anul 2010, s-a constatat că nu sunt respectate condițiile de eligibilitate decât pentru suprafața de 228,09 ha, reducerile efectuate în campania 2010, reprezentând o încălcare a angajamentelor asumate de reclamantă numai pentru plățile de agromediu, aceasta deoarece angajamentul valabil de 5 ani impunea menținerea și exploatarea acelorași suprafețe angajate în anul 2008, angajamentul pentru zona montană defavorizată nefiind încălcat (reclamanta continuând activitatea agricolă în zona LFA), iar pentru SAPS nu există angajament mai mare de un an, astfel că, recuperarea de sume din campania 2008, pe alte scheme de plată, cu excepția plăților de agromediu nu se justifică.
În urma sesizărilor reclamantei, s-a procedat la reprocesarea dosarului pe 2008, fiind revocată decizia nr._/21.02.2011, decizia de soluționare a contestației nr. 186/P/17.05._, înlocuind decizia nr._/21.02.2011.
Astfel, s-a constatat că actele contestate de reclamantă sunt legale și temeinice, întrucât în campania 2008, reclamanta Obștea de Moșneni G. și Vemeșoaia a depus cerere unică de plată pe suprafață la data de 17.03.2008, solicitând sprijin pentru utilizarea a unui teren pășune naturală de 378 ha, situat în două parcele P1 350 la li P2 28 ha, din blocurile fizice BF_ – 921 și BF_-1184, accesând și masurile de agromediu. In urma controlului pe teren, a fost emisă decizia nr._ din 22.06.2009 în care suprafața determinată pentru plată a fost de 212,95 ha.
Ca urmare a contestării acestei decizii, APIA – Centrul Județean V. a efectuat un supra control pe dosarul campaniei 2008, rezultând că suprafața determinată în teren ca utilizată de câtre reclamantă este de 331,83 ha, emițându-se decizia nr._ din 01.09.2009, prin care este determinată la plată o suprafață agricolă de 331,83 ha .
Pentru campania 2009, reclamanta a depus cererea unică de plată pe suprafață, prin care a solicitat sprijin pentru utilizarea unui teren pășune naturală în suprafață totală de 360 ha, situat în două parcele P1 - 340 ha în BF_-921 și P2- 20 ha în BF_-1184. Ulterior reclamanta a procedat la retragerea din suprafața parcelei P1 a unei suprafețe de 10 ha, rezultând o suprafață solicitată la plată a parcelei respective de 330 ha, iar prin formularul tipizat M2 - completarea declarației pe suprafață 2009, înregistrat sub nr._ din 27.05.2009 a procedat la adăugarea unei suprafețe de 1,04 ha, creând o a treia parcelă P3- 1,04 ha situată în BF_ -853, rezultând o suprafață totală la plată de 351,04 ha, semnând un nou angajament de agromediu pe durata de 5 ani pentru . în urma controalelor administrative efectuate pe parcursul campaniei 2009, a rezultat că Obștea de Moșneni G. și Vemeșoaia se află în conflict de supradeclarare cu alți fermieri pentru toate cele trei parcele solicitate la plată, aceștia fiind notificați potrivit art. 7 din OUG nr.125/2006, să se prezinte cu documente doveditoare privind utilizarea agricolă a terenurilor în cauză pentru clarificări, reclamanta fiind invitată la sediul APIA- Centrul local B., pentru ziua de 24.09.2009 sau cel mai târziu în termen de 10 zile de la data confirmării de primire, prin solicitarea de clarificare nr. 292 din 12.08.2009, dar aceasta nu s-a prezentat pentru clarificare, motiv pentru care APIA Centrul local B., a întocmit formularul Obștea de Moșneni G. și Vemeșoaia S1 - corectare 2009 din 21.02.2009, prin care a diminuat suprafața solicitată la plată, de către reclamantă cu 96,83 ha, suprafață de se afla în litigiu cu alți fermieri, respectiv Ocolul Silvic Cornet care a depus cerere de sprijin pentru suprafața de 1,05 ha în BF_-853, nici acesta și nici reclamanta nu au răspuns notificării, astfel că în BF 853, pentru reclamantă a fost diminuată suprafața solicitată la plată cu valoarea supra declarării pentru P3, cu 1,0 ha. De asemenea, în BF_ cu o suprafață totală de 194,70 ha în afară de reclamanta a depus cerere de sprijin pentru o suprafață de 185,14 Obștea Moșnenilor Greblești, rezultând o supra-declarare de 10,42 ha, iar ca urmare a neprezentării pentru clarificări, ambilor fermieri le-a fost diminuată suprafața solicitată la plată cu valoarea asupra-declarării, pentru reclamantă cu 9,58 ha. De asemenea, în BF - 921 cu o suprafață totală de 434,63 ha în afară de reclamantă a mai depus cerere de sprijin pentru suprafața de 200 ha Obștea Moșnenilor Grohotișu, rezultând o supra-declarare de 95,37 ha, aceasta din urmă răspunzând notificării, făcând dovada cu documente că utilizează 190 ha din cele 200 solicitate la plată, reclamanta neprezentându-se la clarificare, i-a fost acceptată la plată doar diferența de 244,63 ha.
Pentru campania din 2010, reclamanta a depus cerere pentru o suprafață totală de 343,7 ha suprafață integrală, angajamentul început în 2008 și 2009, însă la controlul pe teren, s-a constatat că nu utilizează decât suprafața de 240,09 ha, suprafață din care doar 238,23 ha este suprafață din angajamentul de rulare, rezultatele acestui control răsfrângându-se și asupra campaniilor anterioare, întrucât a fost încălcat angajamentul asumat pentru suprafața de 378 ha, declarat în anul 2008, situație în care nu există nici un motiv de anulare în totalitate a procesului verbal de constatare nr. 5182/17.03.2011 și a deciziei de soluționare a contestațiilor nr. 186/P/17.05.2011 emise de APIA Centrul Județean V..
Ca atare, tribunalul nu a reținut susținerile reclamantei în sensul că la baza emiterii procesului verbal de constatare a stat decizia nr._ din 21.02.2011 care a fost revocată, motiv pentru care a considerat că trebuie anulat în totalitate și procesul verbal de constatare nr.5182 din 17.03.2011, deoarece prin decizia respectivă s-a individualizat plata efectivă făcută reclamantei pentru întreaga suprafață solicitată la plată și cuantumul plății nedatorate în cadrul acesteia, aspecte precizate și în actele menționate care au stat la baza controlului efectuat, respectiv . calculul plăților în urma depunerii a PV nr. 5545 din 8.09.2010, de recuperare sume necuvenite și cererea de corectare S1 nr._ din 4.01.2011, nota de fundamentare nr._ din 27.02.2011, iar decizia revocată a fost modificată și nu anulată, prin această decizie s-a revenit la situația anterioară prin reactivarea deciziei nr._ din 1 sept.2009, și nici cu privire la faptul că pârâta a procedat la reducerea suprafeței eligibile în mod abuziv fără să fie înștiințată, deoarece așa cum s-a arătat Obștea de Moșneni G. și Vemeșoaia a fost invitată la sediul APIA - Centrul Local B. cu notificarea nr. 292 din 12.08.2009, pentru ziua de 24.08.2009 sau cel mai târziu în termen de 10 zile de la data confirmării de primire, a solicitării de clarificare, astfel că reclamanta nefăcând dovada utilizării agricole a terenului pentru care a solicitat sprijin financiar, se apreciază că în mod corect pârâta a aplicat disp. art. 7 alin. 6 din OUG nr. 125/2006 și a procedat la reducerea suprafeței declarată de reclamantă, ca fiind utilizată.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs în termen legal de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că:
În mod eronat instanța de fond a considerat că sancțiunile au fost aplicate ca urmare a controlului din anul 2010, cu toate că, în fapt, acest control nu s-a realizat.
Ultimul control efectuat de APIA s-a desfășurat la nivelul anului 2009, când doi reprezentanți APIA s-au deplasat în teren având asupra lor aparatură specifică GPS profesională și au constatat că recurenta îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru suprafața de 331,83 ha teren. Însă, după emiterea deciziei de impunere pentru campania din 2008, APIA a emis o nouă deciziei de sancționare cu nr._/21.02.2011, motivând că suprafața determinată este de 251,32 ha., sens în care a emis titlul de creanță materializat în procesul verbal de constatare nr.5182/17.03.2011 comunicat recurentei la 03.05.2011.
Or, se susține că este absurd ca de la controlul desfășurat în luna august 2009 și până în vara anului 2010 să fi crescut jnepeniș pe o suprafață de 103,74 ha., pentru a se reține nerespectarea condițiilor de eligibilitate pe motiv că beneficiarul nu face dovada utilizării suprafeței declarate decât pentru 228,9 ha, restul terenului fiind ocupat de jnepeniș.
O altă critică vizează faptul că instanța a confundat controlul ce viza campania din anul 2009 cu cel ce viza campania de anul 2008.
Astfel, atâta vreme cât la nivelul anului 2009 s-a reținut îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru suprafața de 331,83 ha și în lipsa unui alt control care să probeze diminuarea suprafeței din culpa acesteia, se susține că aplicarea sancțiunilor reprezintă un abuz din partea autorității emitente a actului administrativ, iar instanța de fond nu a observat această împrejurare.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii sale.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare la care a anexat înscrisuri în temeiul art.305 Cod procedură civilă(f.17-41).
De asemenea, recurenta-reclamantă a depus borderou cu înscrisuri filele 45-70, precum și note de ședință prin care a solicitat ca în ipoteza în care se va da relevanță juridică înscrisului depus la 18.02.2013 de către intimată, constând în procesul verbal de control din anul 2010, să se repună cauza pe rol și să se dea curs cererii de înscriere în fals în ceea ce privește acest înscris.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor pe care le-a încadrat în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și în limitele art.3041 Cod procedură civilă, reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, referitor la prima critică a prezentei căi de atac vizând confuzia făcută de judecătorul fondului în ceea ce privește perioada de timp la care se referă contestația acesteia, Curtea reține că obiectul litigiului de față îl constituie, într-adevăr, drepturile cuvenite reclamantei în cadrul schemelor de sprijin pentru campania din anul 2008, însă instanța de fond a considerat necesar a extinde analiza și la campaniile ulterioare, întrucât suprafețele de teren ce au fost avute în vedere la stabilirea bazei de calcul s-au modificat anual, ceea ce face nejustificată critica recurentei, sub acest aspect.
Așadar, date fiind modificările survenite cu privire la întinderea suprafeței de teren pentru care s-a solicitat acordarea sprijinului, pe parcursul anilor 2007-2009, s-a dispus de către intimată realizarea de controale, la nivelul fiecărui an.
Prin urmare, se reține că pentru anul 2009, controlul s-a finalizat la data de 22 mai 2009 și refăcut la 20.08.2009, materializat în Raportul nr.RO/08/VL/_, în care s-a consemnat că sprijinul trebuie acordat pentru suprafața de 331,83 ha teren.
Este drept că la acest control, deși recurenta a fost notificată în vederea prezentării de clarificări, conform înscrisului nr.292/12.08.2009, aceasta nu a dat curs solicitării, dar se constată că ele au fost anterioare efectuării controlului, la care au participat însă reprezentanții reclamantei, astfel că aspectele trebuiau lămurite atunci, fără a se putea invoca, mai apoi, prevederea art.7 alin.6 din OUG nr.125/2006 în partea referitoare la sancțiunile aplicabile.
Ca atare, Curtea constată că referitor la întinderea suprafeței deținută în anul 2009, s-a statuat irevocabil că intimata reclamantă a dovedit îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru suprafața de 331,83 ha teren (conform deciziei nr.2104/R-C./03.10.2012 a Curții de Apel Pitești - f.56 dosar fond).
Răspunzând Cererii unice de plată cu nr.17/17.03/2008, însumând 378 ha, se constată că intimata a dispus un nou control în anul 2010, sens în care a emis procesul-verbal de constare cu nr.5182/17.02.2011, materializat în Decizia nr._ din 21.02.2011, prin care a reținut că aceasta nu face dovada utilizării suprafeței declarate, astfel că aceasta datorează suma de 242.702, 25 lei.
Această decizie a fost contestată, așa cum s-a arătat, constituindu-se dosarul cu nr._, în care s-a pronunțat decizia nr.1780/R-C. a Curții de Apel Pitești prin care s-a stabilit că actul administrativ emis de pârâtă fiind revocat, au fost reactivate efectele deciziei nr._/01.09.2009.
Ulterior, la data de 17.03.2011 APIA V. a emis un nou proces verbal de constatare cu nr.5182/17.03.2011, împotriva căruia s-a formulat plângere, soluționată prin decizia nr.186/P/17.05.2011, ce face obiectul prezentului dosar, prin care s-a admis în parte contestația cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile de eligibilitate decât pentru suprafața de 228,09 ha., restul terenului fiind ocupat de jnepeniș.
Sub acest aspect se va sublinia că supracontrolul efectuat în anul 2010, invocat de intimata pârâtă ca temei în emiterea actelor administrative ulterioare, este inadmisibil, atâta vreme cât se statuase definitiv și irevocabil că la nivelul anului 2009 suprafața de teren pentru care reclamanta îndeplinea condițiile de eligibilitate este de 331 ha teren.
Prin urmare, în loc să procedeze la reactivarea deciziei, conform sentinței judecătorești precizate, intimata-pârâtă a dispus un nou control dar pentru care nu mai putea constata realitatea faptică din teren având în vedere perioada de timp scursă între controale. Astfel, nu este exclus ca între anul 2009 și 2010 să fi crescut jnepeniș pe teren, dar aceasta nu înseamnă că el este dovedit ca fiind existent în anul 2008.
În altă ordine de idei se va sublinia că, deși avea obligația să înștiințeze reclamanta cu privire la efectuarea acestei reverificări, pârâta nu a făcut o asemenea dovadă, de unde se concluzionează că procesul verbal utilizat în apărarea formulată în recurs (filele 22-41) este un înscris realizat pro causa, astfel că acesta nu va putea fi luat în considerare, el neavând forța probantă necesară unui înscris doveditor.
Totodată, lecturând conținutul acestui înscris rezultă că motivarea nu este detaliată, ci se limitează doar la completarea rubricii „observații” cu mențiunea efectuării verificării în prezența numitului C. F., despre care s-a susținut că nu este reprezentantul recurentei și un reprezentant al Obștii Grohotișu, care au arătat limitele terenurilor celor două obști, precum și că în BF 853,. mai este utilizată în scop agricol (f.27 dosar recurs).
Față de împrejurarea că instanța nu va da eficiență acestui înscris, solicitarea recurentei-reclamante de a se repune cauza pe rol și a se proceda conform dispozițiilor art.183 Cod procedură civilă, vizând procedura falsului, nu-și mai găsește justificare.
Pe de altă parte, în condițiile în care la nivelul anului 2009 s-a constatat îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, precum și în lipsa unui alt control care să probeze diminuarea suprafeței din culpa recurentei, Curtea reține că nu poate fi îndreptățită intimata-pârâtă la aplicarea de sancțiuni.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.1 și 3 C.proc.civ urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul că va admite contestația și va anula decizia nr.186/P/17.05.2011, admițând în tot contestația cu consecința anulării procesului-verbal nr.5182/17.03.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta OBȘTEA G. ȘI VEMEȘOAIA, cu sediul în Băbeni, ., județul V.,împotriva sentinței nr. 4010 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – secția a II-a civilă în dosarul nr._, intimată fiind pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN V., cu sediul în Rm. V., ., județul V..
Modifică sentința în sensul că admite contestația și anulează decizia nr.186/P/17.05.2011, în sensul că admite contestația pentru tot și anulează procesul verbal nr. 5182/17.03.2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, I. P. |
Red.I.B.
EM/4 ex./04.03.2013
Jud.fond A.G.
| Obligaţia de a face. Decizia nr. 3408/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
