Despăgubire. Decizia nr. 1803/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1803/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 1161/90/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1803/R-C.
Ședința publică din 22 mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R., judecător
G. C., președinte secție
C. G. N., judecător
P. M., grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003, cu sediul București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2863 din 11.09.2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta L. A. E., domiciliată în Rm.V., Calea lui T., nr.75, ., . și pârâta DIRECȚIA ECONOMICĂ, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat I. D. pentru intimata- reclamantă L. E.,în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin compartimentul registratură, note de ședință din partea recurentei- pârâte.
S-a comunicat apărătorului intimatei-reclamante copie de pe notele de ședință depuse de recurentă, iar acesta depune la dosar concluzii scrise.
Curtea pune în discuție excepția de prematuritate a acțiunii, invocată de recurenta- pârâtă prin notele de ședință, urmând ca părțile să pună concluzii și asupra recursului formulat.
Av.D.I., având cuvântul pentru intimata- reclamantă L. E., solicită respingerea excepției invocate de recurentă, arătând că acțiunea a fost formulată anterior apariției legii menționate de recurentă.
Cu privire la recursul formulat de aceasta, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA :
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 15 februarie 2012, reclamanta L. E. a chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și Direcția Economică pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 130.757,19 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor cuvenit în cea de-a doua tranșă de plată a hotărârii nr.77/29 septembrie 2008 a Comisiei Județului V. pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.
În motivare s-a arătat că în condițiile actului normativ precitat, a fost emisă hotărârea nr.77/2008, prin care reclamantei și fraților ei, le-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri pentru bunurile sechestrate de la autorii lor, în localitatea Vordinești, județul O., Basarabia.
Deși a făcut mai multe demersuri la pârâta A.N.R.P., aceasta nu a achitat reclamantei decât contravaloarea de 40% a primei tranșe, fără a-și îndeplini și obligația pentru cei 60% ai tranșei a doua, așa cum se dispune în art.18 alin.5 din H.G. nr.1120/2006.
Prin sentința nr.2863/2012, Tribunalul V. a admis acțiunea și a obligat pe pârât la plata sumei de 130.757,19 lei, reprezentând 1/3 din cea de-a doua tranșă de 60% despăgubiri stabilite prin hotărârea nr.77/2008, cu aplicarea indicelui de inflație, până la plata sumei efective și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut recunoașterea dreptului în favoarea moștenitorilor autorilor A. A., A. N. și S. P., prin hotărârea comisiei specializate din cadrul Consiliului Județean V., faptul că aceștia s-au partajat prin sentința civilă nr.6585/2010 și neachitarea celei de-a doua tranșe de 60%, determinată în patrimoniul reclamantei ca fiind de 130.757,19 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, susținând că:
- neachitarea sumei pretinse de reclamante nu s-a datorat unui refuz nejustificat, ci faptului că plata se face în limita sumelor aprobate anual din bugetul de stat, a căror valoare nu permite indemnizarea tuturor beneficiarilor, urmărindu-se și respectarea principiului egalității de tratament. La toate acestea se adaugă și un volum mare de muncă determinat de numărul mare de litigii în care pârâta este chemată în judecată și totul pe fondul dificultăților economice prin care trece țara, aspect reținut și în Hotărârea Pilot A. c. României;
- în ceea ce privește obligarea la actualizare se impunea să se rețină că aceasta are loc în raport de data de 28 septembrie 2010, moment la care a intervenit scadența pentru plata celei de-a doua tranșe;
- referitor la cheltuielile de judecată, reținându-se că nu există o împotrivire din partea pârâtului, urma să se observe că ele sunt deosebit de mari și nu sunt enunțate documentele care să le justifice.
Prin notele de ședință din 17 mai 2013, pârâta a invocat excepția de prematuritate a acțiunii, raportat la dispozițiile O.U.G. nr.10/2013, act normativ prin care este stabilită modalitatea de plată a despăgubirilor începând cu anul 2014.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt fondate numai sub aspectul de ordine publică ce decurge din excepția de prematuritate invocată de către recurentă.
În această ordine de idei se apreciază că critica pârâtei, deși situată în afara termenului de recurs, se impune a fi avută în vedere față de dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.10/2013, dispoziții potrivit cărora: „(2) Prevederile alin.(1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (…)”.
Așadar, norma legală precitată se aplică și titlurilor de plată emise anterior intrării sale în vigoare și care nu au fost achitate integral, deci și în litigiul ce face obiectul prezentei cauze.
Existența acestuia act normativ nu este de natură, însă, să confere un caracter prematur acțiunii pe de o parte, dat fiind introducerea ei anterior adoptării acestei reglementări legale, iar pe de altă parte, dată fiind dispoziția alin.3 din art.110 Cod procedură civilă, care permite încuviințarea executării la termen a unei obligațiuni în măsura în care se apreciază că în caz contrar reclamantul ar încerca o pagubă însemnată.
În cauză, se apreciază că se poate vorbi despre o astfel de prejudiciere având în vedere perioada lungă de timp ce s-a scurs de la momentul recunoașterii dreptului și până la cel care poate permite valorificarea lui.
Sub aspectul fondului se impune să se rețină că reclamanta este titulara unui drept de creanță, recunoscut în condițiile legii prin Hotărârea nr.77 din 29.09.2008 a Comisiei Județene V. de aplicare a Legii nr.290/2003, drept ce reprezintă contravaloarea unor construcții constând în 2 case de locuit cu dependințe și anexe gospodărești, terenul aferent acestora de 1.000 mp., construcții cu altă destinație (fabrică de ulei și casa din vie), 16,7 ha. teren agricol, 1.000 mp. teren aferent casa din vie și recolte neculese 9 ha. grâu, 6 ha. floarea soarelui, 1,48 ha. viță-de-vie, imobile care au fost evaluate la suma de 653.786 lei.
Din această sumă reclamantei și fraților săi le-a fost achitată cea de 261.514,41 lei, reprezentând prima tranșă de 40% la care se referă art.18 din Legea nr.290/2003, iar diferența neachitată de 392.271,59 lei a fost partajată prin sentința civilă nr.6585/2010, fiecăruia din cei trei moștenitori fiindu-le recunoscut dreptul la 130.757,19 lei.
Poziția subiectivă a pârâtei, căreia îi revenea obligația achitării despăgubirilor astfel stabilite, este lipsită de relevanță sub aspectul necesității respectării prevederilor H.G. nr.1120/2006, până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.10/2013.
Potrivit art.18 din actul normativ precitat text în prezent abrogat, „(5) Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: (…) c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. (6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
Din economia acestor dispoziții legale, obligatorii pentru recurentă până la 27.02.2013, nu rezulta condiționarea îndestulării drepturilor recunoscute în favoarea beneficiarilor lor, iar trimiterea la limita sumelor aprobate anual se constituie într-o justificare a achitării eșalonată a sumelor superioare unui anumit nivel.
Pretenția recurentei de respingere a acțiunii este nejustificată așadar și prin prisma termenului îndelungat ce s-a scurs de la momentul recunoașterii dreptului și exigibilitatea celei de-a doua tranșe de 60%, raportat la cel al introducerii acțiunii.
Critica privind modalitatea de actualizare se apreciază că nu se mai impune a fi analizată, față de statuarea de mai sus, în sensul că plata tranșei a II-a va fi făcută în condițiile O.U.G. nr.10/2013.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată și modalitatea de justificare a acestora, urmează a se reține că ele sunt dovedite cu înscrisurile de la filele 15 și 29, reprezentând onorariu de apărător, iar suma de 500 lei, acordată cu acest titlu, nu poate fi considerată ca fiind nemotivat de mare în raport de obiectul judecății pentru a se face aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă.
În concluzie, reținând existența dreptului de creanță în patrimoniul reclamantei-intimate și faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile rezultate din hotărârea de guvern emisă în aplicarea Legii nr.290/2003, respectiv plata celei de-a doua tranșe în sumă de 130.757,19 lei, se apreciază că sunt nefondate criticile formulate sub acest aspect. Se vor avea însă în vedere dispozițiile O.U.G. nr.10/2013, dispoziții aplicabile și în cauză, așa încât, admițându-se recursul, va fi modificată sentința în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, numai în sensul ca plata tranșei a II-a să se facă cu respectarea dispozițiilor acestui act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003, cu sediul București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2863/11.09.2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta L. A.E., domiciliată în Rm.V., Calea lui T. nr.75, ., ..
Modifică sentința în sensul că plata tranșei II se va face în condițiile O.U.G. nr.10/2013.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, G. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, P. M. |
Red.G.C./28.05.2013
GM/4 ex.
Jud.fond: A.G.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1081/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3894/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
