Despăgubire. Decizia nr. 4063/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4063/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 306/46/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.4063/R-C.
Ședința publică din 12 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. B., judecător
Judecător A. T.
Judecător S. U.
Grefier P. M.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul B. C., cu domiciliul ales în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.167/F-C. din 11.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR(C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR), cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 și S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat R. P. pentru recurentul-reclamant B. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin compartimentul registratură, la data de 01.11.2013, întâmpinare din partea intimatei-pârâte C.C.S.D.
Apărătorul recurentului-reclamant arată că nu li s-a comunicat întâmpinarea depusă la dosar și solicită fie acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de aceasta, fie amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, față de data depunerii la dosar a întâmpinării, 1.11.2013, respinge cererea formulată de apărătorul recurentului-reclamant, după care, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Av.R. P., având cuvântul pentru recurentul-reclamant B. C., pe excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimata-pârâtă, solicită respingerea acesteia ca nefondată, în speță nu există autoritate de lucru judecată deoarece nu există identitate de obiect și nici de cauză. Se invocă, este vorba despre o cerere de lămurire a dispozitivului, care este în recurs la ora actuală și oricum nu poate fi invocată ca autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamant, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum este formulată, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că există însă o autoritate de lucru judecat, de care instanța de fond nu a ținut cont, respectiv prin toate hotărârile judecătorești pe care le deține, s-a stabilit pe de o parte, dreptul reclamantului la despăgubiri, și pe de altă parte, cuantumul din expertiza de evaluare, care nu a fost contestat. Nu se poate reține că recurentul se află acum într-una din etapele premergătoare prevăzute de titlul 7, deoarece atât prin hotărârea instanței de fond cât și prin cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat încheiate toate aceste etape, iar instituția pe care au chemat-o în judecată a fost obligată să emită titlul de despăgubire. Mai mult, s-a reținut de instanța de fond că au fost două ședințe la care se puteau emite aceste titluri, ședințe care nu au avut loc din lipsă de cvorum, însă nu este vina recurentului că aceasta instituție nu și-a îndeplinit obligațiile, iar ulterior s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor pe o perioadă de 6 luni. Apariția Legii 165/2013 nu are legătură cu prezenta cauză, deoarece această lege se aplică numai pentru viitor, nu poate retroactiva.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 februarie 2012, pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâții C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanțelor Publice și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați în solidar: la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea acțiunilor la care era îndrituit, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 și lipsirea sa de posibilitatea de a culege dividendele aferente acestor acțiuni, prejudiciu pe care îl estimează la valoare de 2.801.198,4 lei (2.516.800 lei – contravaloarea acțiunilor și 284.398,4 lei-contravaloarea dividendelor neîncasate); la plata dobânzii legale pentru sumele stabilite conform primului capăt de cerere, de la data introducerii acțiunii, până la plata lor efectivă; în subsidiar, să fie obligați pârâții la plata sumei de 2.516.800 lei, cu dobânda aferentă acestei sume, de la data introducerii acțiunii privind obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei de despăgubiri și până la data plății lor efective.
Reclamantul a arătat că cererea sa de retrocedare a terenului din . a fost validată în anul 2007, iar dosarul de despăgubiri a fost înregistrat la C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/FFCC/2008. În cadrul procedurii stabilirii întinderii despăgubirilor, C. a efectuat un raport de evaluare în urma căruia terenul a fost apreciat ca având o valoare de 2.516.800 lei.
C. a considerat că dosarul este incomplet, solicitând documente din care să rezulte situația moștenitorului S. G.; a depus declarația acestuia autentificată sub nr.1442/15.06.2010, fiind înregistrată sub nr.RG_/17.06.2010. Cu toate acestea, cererea nu a fost soluționată, motiv pentru care a formulat acțiune în contencios administrativ, instanța constatând că „impedimentele care împiedicau CCSD să emită decizia de acordare a titlurilor de despăgubire … au fost înlăturate” și că „ au fost efectuate procedurile de stabilire a despăgubirilor … CCSD poate emite decizie de acordare a titlului de despăgubiri…”, hotărârea rămânând irevocabilă la data de 01.06.2011.
Reclamantul a arătat că nici până la data introducerii prezentei acțiuni, decizia nu a fost emisă. Mai mult, așa cum a arătat și în plângerea prealabilă, intenționa să valorifice titlurile de despăgubire, prin conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea SA (de altfel, singura modalitate de despăgubire posibilă la acea dată). Așa cum rezultă din raportările societății de mai sus, în acest moment S. R. mai dispune la data de 31.01.2012, doar de 5.229.493 acțiuni.
Susține că întinderea despăgubirilor sale este de 2.516.800 lei; conversia se face conform prețului mediu pe ultimele 60 de zile, preț care la 24.02.2012 a fost de 0,4767 lei. Prin urmare, ar trebui să primească 5.279.637 acțiuni, număr de acțiuni de care statul nu mai dispune.
Datorită refuzului ilegal de a-i soluționa dosarul, coroborat cu neexecutarea hotărârii irevocabile, se află în imposibilitatea de a fi despăgubit conform dispozițiilor legii.
De asemenea, reclamantul a susținut că, față de împrejurarea că deține o creanță certă, prejudiciul suferit este cert, constând în valoarea despăgubirilor de 2.516.800 lei; valoarea dividendelor la care ar fi avut dreptul: a) în anul 2010, acționarii au primit dividendele de la data de 06.09.2010, adică după data introducerii acțiunii și după completarea documentației solicitate, valoarea dividendului fiind de 0,0816 lei/acțiune; b) în anul 2011, acționarii au primit dividendele de la data de 27.04.2011, valoarea fiind de 0, 0314 lei/acțiune.
Față de prețul fluctuant al acțiunilor se pune problema numărului de acțiuni la care ar fi avut dreptul, având în vedere că listarea societății s-a produs la 25.01.2011 și că valoarea de conversie a unei acțiuni era de 1 leu, coroborată cu principiul in dubio pro reo, reclamantul consideră că valoarea dividendelor trebuie calculată în funcție de valoarea nominală a acțiunilor. Astfel, pentru anul 2010, ar fi trebuit să primească 2.516.800 x 0,0816 =205.370,88 lei, iar pentru anul 2011, 2.516.800 x 0,0314 =79.027, 52 lei.
În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâților să plătească suma despăgubirilor stabilite prin procedura administrativă și dobânda legală aferentă acesteia, pentru perioada 16.08.2010, până la data plății efective.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
La dosar, au fost depuse: sentința nr.237/F-C/22.10.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr._ ; decizia nr.3186/01.06.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, în același dosar; extras Fondul Proprietatea privind structura acționariatului și numărul total al drepturilor de vot, la data de 31.01.2012; extras B. de Valori București privind numărul de dividende; extras B. de Valori București privind prețul mediu la data de 24 februarie 2012; număr de înregistrare - registratura generală a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Prin întâmpinarea, înregistrată la 21.03.2012, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în acest litigiu, cât și excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R..
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a susținut că pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor se află în subordinea Autorității Naționale pentru Reconstituirea Proprietăților și nu a Ministerului Finanțelor Publice, care nu are, potrivit Legii nr.247/2005, art.19, nici măcar calitate de reprezentant pentru S. R. într-un astfel de litigiu.
Prin notele de ședință, înregistrate la dosar la data de 05.04.2012, pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la plata efectivă a despăgubirilor, prin emiterea titlului de plată, precum și excepția prematurității cererii de plată a despăgubirilor.
Referitor la prima excepție, pârâta a arătat că potrivit pct.20 din OUG nr.81/2007 „Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar”, iar conform pct.22 „se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților […] a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, numit prin decizie a primului – ministru”.
Pârâta a susținut că nu C. C. are atribuții de a acorda despăgubiri în numerar, ci Autoritatea, care în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emis de către C. C. și a opțiunii persoanelor îndreptățite, va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în condițiile prevăzute de Capitolul V1 din OUG nr.81/2007, act normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de plată a despăgubirilor, pârâta a susținut că, în speță, procedura administrativă de acordare a despăgubirilor în dosarul reclamantului nu a fost finalizată la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nefiind emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel încât nu se poate vorbi despre emiterea unui titlu de plată.
De asemenea, potrivit art.III alin.1 din O.U.G. nr.62/30.06.2010, „pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente”. Conform alin. 2 și 3 din același articol, „pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea". Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare”.
Pe fond, pârâta a susținut că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se realizează numai în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, iar în speță, dosarul nr._/FFCC/întocmit în favoarea reclamantului B. C. a fost inclus pe lista de propuneri de analiză în vederea emiterii deciziei pentru ședințele Comisiei, care au avut loc de 14.12.2011 și 09.03.2012, dar nu s-a întrunit cvorumul prevăzut de lege, respectiv art.14 alin.2, teza a II-a din Titlul VII al Legii nr.247/2005, după cum s-a consemnat în procesele – verbale încheiate cu ocazia ședințelor.
Potrivit dispozițiilor alin.1 al articolului unic din O.U.G. nr.4/13.03.2012, „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare”. În această situație, C. nu poate acționa în afara cadrului legal, iar dacă se va stabilii obligația în sarcina sa de soluționare a dosarului de despăgubire, solicită acordarea unui termen de grație de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de plată a dividendelor aferente acțiunilor, pârâta a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, susținând că pentru a beneficia de plata dividendelor, reclamantul trebuia să aibă calitatea de acționar la Fondul Proprietatea.
Referitor la obligarea CCSD la plata dobânzii legale, pârâta a susținut că dispozițiile legale referitoare la modalitățile de acordare în numerar a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu reglementează acordarea dobânzii legale, calculată asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire în cursul procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005. De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului, cum de altfel nu a dovedit nici vinovăția pârâtei CCSD.
În concluzie, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului privind plata despăgubirilor, ca prematur formulată și ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea dividendelor și a dobânzii legale.
Prin sentința nr.167/11 aprilie 2012, Curtea de apel Pitești a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul B. C., împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunța soluția instanța a reținut că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, atât în nume propriu cât și ca reprezentant al Statului R.. Potrivit disp.art.3 lit.a din Titlul VII al Legii nr.247/2005, titlurile de despăgubire sunt certificate emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele și condițiile prevăzute în prezenta lege.
De asemenea, practica CEDO a statuat că guvernele răspund pentru actele tuturor autorităților lor, apărarea în sensul independenței autorității implicate nefiind admisibilă, iar în justiție, statul este reprezentat de ministerul finanțelor publice.
Excepțiile invocate de pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost respinse ca neîntemeiate, deoarece C. are calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta fiind obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în dosarul reclamantului cu nr._/FFCC/2008, prin sentința nr.237/F-C/2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești; acțiunea reclamantului nu este prematur introdusă, având în vedere că hotărârea de mai sus a rămas irevocabilă la data de 1.06.2011, data pronunțării deciziei nr.3186, de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul declarat de S. R. – C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței.
Pe fond s-a reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
În speță, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea acțiunilor la care era îndrituit, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 și lipsirea sa de posibilitatea de a culege dividendele aferente acestor acțiuni, prejudiciu pe care îl estimează la valoare de 2.801.198,4 lei (2.516.800 lei – contravaloarea acțiunilor și 284.398,4 lei-contravaloarea dividendelor neîncasate); plata dobânzii legale pentru sumele stabilite conform primului capăt de cerere, de la data introducerii acțiunii, până la plata lor efectivă; în subsidiar, solicită obligarea pârâților la plata sumei de 2.516.800 lei, cu dobânda aferentă acestei sume, de la data introducerii acțiunii privind obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei de despăgubiri și până la data plății lor efective.
S-a reținut că emiterea deciziei de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În cadrul acestei proceduri sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapă prevăzută de disp. art.16 alin.1 și 2 – Cap. V, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire și etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu, în condițiile prevăzute de Cap.V – Secțiunea I, intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire” (introduse de pct.26 din O.U.G. nr.81/2007).
Dosarul reclamantului nr._/FFCC/2008 a parcurs prima etapă a transmiterii și înregistrării dosarului, fiind inclus pe lista de propuneri de analiză, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, dar în ședințele CCSD din 14.12.2011 și 09.03.2012, nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege, această împrejurare fiind consemnată în procesele verbale, încheiate cu ocazia ședințelor.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor alin.1 al articolului unic din O.U.G. nr.4/13.03.2012, „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare”.
Dosarul reclamantului nu a parcurs toate etapele prevăzute mai sus, iar la data pronunțării hotărârii, prin actul normativ menționat, au fost suspendate pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, acțiunea reclamantului nu este fondată, nefiind dovedită culpa pârâților pentru neîndeplinirea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, B. C. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare, se arată că dezlegarea pricinii s-a făcut cu nerespectarea autorității de lucru judecat, hotărârea irevocabilă ce stă la baza pretențiilor reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor A.N.R.P. și C.C.S.D. la emiterea deciziei pentru acordarea titlului ce i se cuvine în valoare de 2.516.800 lei în dosarul nr._/FFCC/2008, conform raportului de evaluare întocmit la 4.10.2008.
Se arată că acțiunea a fost admisă în totalitate față de pârâta C.C.S.D. care a fost obligată să emită decizia în cuantumul stabilit.
Se arată că instanța supremă a reținut că din moment ce în dosarul înregistrat la C.C.S.D. s-a efectuat raportul de evaluare al terenului, în mod corect recurenta-pârâtă a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Chiar dacă valoarea din raport nu se regăsește în dispozitiv, caracterul lor decisiv în explicarea soluției adoptate, conduce la participarea lor în egală măsură la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului.
În ce privește fondul cauzei se susține că neexecutarea hotărârii judecătorești coroborată cu refuzul ilegal de a soluționa dosarul sunt de natură a împiedica realizarea dreptului său de creanță, cu atât mai mult cu cât realizarea acestui drept prin acordarea de acțiuni sau despăgubiri bănești devenise imposibilă la data introducerii cererii, dar și la data recursului.
Se arată că prejudiciul constă în valoarea despăgubirilor stabilite la suma de 2.516.800 lei și în valoarea dividendelor la care ar fi avut dreptul pentru anii 2010 și 2011, listarea societății producându-se la 25.01.2011, iar valoarea de conversie a unei acțiuni era de 1 leu.
Dosarul a fost înaintat instanței supreme, pentru soluționarea recursului, însă prin încheierea nr.2397/28.02.2013, Î.C.C.J. a înaintat dosarul Curții de Apel Pitești pentru soluționarea recursului în temeiul art.XXIII alin.2 și 3 din Legea nr.2/2013.
C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, invocând excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. cu privire la solicitarea la plată a despăgubirilor (filele 16-23 dosar).
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
Asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată în întâmpinarea depusă de C.C.S.D., față de soluția din dosarul nr._, Curtea reține că această cauză a avut ca obiect obligarea C.C.S.D. să emită decizia de acordare a despăgubirilor cuvenite reclamantului, prin sentința nr.237/22 octombrie 2010, cererea fiind admisă, soluția devenind irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr.3186/1 iunie 2013 pronunțată de către instanța supremă.
În dosarul nr._, Curtea de Apel a fost învestită cu o cerere privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.237/22.10.2013, cerere respinsă prin încheierea din 17.10.2013, împotriva căreia s-a exercitat recurs.
Până la momentul pronunțării în cauza de față, recursul exercitat împotriva încheierii din 17.10.2013, față de care se invocă autoritatea de lucru judecat, nu a fost soluționat, astfel că hotărârea nu este irevocabilă, pentru a deveni incident art.1201 cod civil anterior, față de data sesizării instanței.
Prin urmare, excepția invocată în întâmpinare, nu poate fi primită.
În același sens, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, invocată de către reclamant în recursul formulat, față de soluția pronunțată în dosarul nr._, deoarece acesta a avut un alt obiect, respectiv obligarea C.C.S.D. să emită decizia de acordare a titlului de despăgubire, în timp ce în prezenta cauză, obiectul cererii este reprezentat de repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea acțiunilor la care reclamantul era îndrituit conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
În virtutea aceluiași text, art.1201 Cod civil anterior, aplicabil față de data sesizării instanței, văzând deosebirea de obiect între cele două cereri, constatând neîndeplinirea cerinței triplei identități de părți, obiect și cauză, Curtea nu poate reține că soluția atacată a fost pronunțată cu nerespectarea autorității de lucru judecat.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de C.C.S.D., Curtea constată că aceasta nu poate fi primită în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva acestei pârâte, așa cum s-a reluat și ulterior în recurs, alături de Ministerul Finanțelor Publice și Statutul român prin Ministerul Finanțelor Publice, inclusiv cu privire la acordarea despăgubirilor, reprezentând prejudiciul cauzat.
Formularea cererii împotriva C.C.S.D. se întemeiază pe dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în vigoare la data sesizării instanței, fără a se solicita emiterea titlurilor de plată sau a titlurilor de conversie, față de care C.C.S.D. nu avea atribuții.
Faptul că potrivit O.U.G. nr.81/2007 obligația achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revenea A.N.R.P. nu înlătură cerința calității procesuale pasive a recurentei, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea acțiunilor, față de capătul I din cerere, putându-se reține lipsa calității procesuale pasive numai în ce privește capătul subsidiar din cerere, de obligare la plata sumei rezultată din raportul de evaluare.
Pe fond, Curtea constată că reclamantul nu a formulat recurs împotriva sentinței nr.237/F-C/22.10.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr._, prin care a fost obligată CCSD să emită decizia de acordare a despăgubirilor, fără a se arăta valoarea la care trebuie să se raporteze pârâta.
Prin decizia nr.3186/01.06.2011, instanța supremă a soluționat recursul formulat de S. român prin CCSD, rezultând astfel că nu a fost formulat recurs și de către reclamant, deși nu s-a specificat în dispozitivul sentinței valoarea solicitată în cerere.
Faptul că atare valoare a fost menționată în considerente, fără însă a se regăsi și în partea finală a hotărârii, nu îndreptățește în prezent reclamantul să susțină că sentința se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, obiectul prezentei cereri fiind diferit, sentința din 22.10.2010, irevocabilă, putând fi executată potrivit dispozițiilor legii speciale.
Pe de altă parte, reclamantul a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.237/22.10.2013, cerere respinsă prin încheierea din 17.10.2013, pe considerente determinate de adoptarea noului act normativ, L. nr. 165/2013.
În acest context, se reține că până la finalizarea procedurii judiciare declanșată de către reclamant la 28.02.2012, a intervenit un act normativ nou, Legea nr. 165/2013, care schimbă soluția legislativă de acordare a despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.
Astfel, dispozițiile Legii nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despăgubire sunt abrogate, fiind înlocuite cu procedura prescrisă de art.21 și urm. rap. la art. 41 din Legea nr.165/2013.
De asemenea, potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care, conform art. 18 alin.3 din același act normativ, preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Nu numai prevederile legii noi cu implicații asupra părților în dosare trebuie recunoscute ca aplicabile ci și cele care reglementează procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declară în art. 4 al legii că dispozițiile acesteia “se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Față de această normă tranzitorie, prevederile art.6 Cod civil și ale art.24 NCPC, ca reguli generale, nu sunt aplicabile, legea specială reglementând un regim juridic aparte în privința aplicării în timp a normei noi.
Așa cum s-a arătat, prin sentința nr.237/22.10.2010 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă, s-a dispus obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, iar în temeiul art.24 din Legea nr.554/2004, pârâta avea la dispoziția 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru aducerea la îndeplinire a obligației.
Însă, nerespectarea acestei îndatoriri, pentru perioada în care executarea era posibilă, pe fondul lipsei unui act normativ care a dispus suspendarea procedurilor de îndeplinire a actelor pentru recuperarea drepturilor cuvenite persoanelor ale căror imobile au fost preluate abuziv de către stat, determină, în aplicarea art.24 din Legea contenciosului administrativ, numai posibilitatea amendării conducătorului autorității și respectiv acordarea de despăgubiri cauzate prin întârziere, iar nu posibilitatea primirii contravalorii bunului așa cum a fost stabilită în raportul de evaluare sau contravaloarea acțiunilor la care reclamantul ar fi fost îndreptățit.
Schimbarea modului în care se acordă măsurile reparatorii nu se poate realiza decât prin lege, cu atât mai mult cu cât toate suspendările consecutive ale procedurilor, dispuse conform O.U.G. nr.4/2012 și Legii nr.117/2012, prin care s-a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire începând cu 15 martie 2012, inițial pentru o perioadă de 6 luni care, ulterior, a fost prelungită până a 15 mai 2013, au avut în vedere identificarea unei soluții coerente de acordare a măsurilor reparatorii, față de cele statuate de Curtea de la Strasbourg în cauza pilot M. A. și alții împotriva României.
Curtea reține că prin adoptarea Legii nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, legiuitorul a înțeles să dispună transmiterea atribuțiilor C.C.S.D. către C. Națională de Compensare a Imobilelor, stabilind o nouă procedură și noi termene de plată a despăgubirilor.
Ca atare, modul în care se soluționează dosarul reclamantului este prevăzut de noul act normativ, în speță Legea nr.165/2013, care în prevederile art.41 arată cum se va realiza executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, fără a fi posibilă impunerea altei modalități de executare, decât cea menționată în textul indicat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul B. C., cu domiciliul ales în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.167/F-C./11.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (C. Națională pentru Compensarea Imobilelor), cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 și S. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. B. | Judecător, A. T. | Judecător, S. U. |
Grefier, P. M. |
Red.A.T./17.12.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: I.M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1845/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1023/2013. Curtea de... → |
|---|
