Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 508/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 508/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 22008/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 508/R-C.
Ședința publică din 13 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D., judecător
Judecător: G. A.
Judecător: I. M.
Grefier: G. C.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de Instituția P. - Județul Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Argeș cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2697 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul P. L. G., domiciliat în Câmpulung, ., jud.Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat Noușel E. pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței nr.2373/2013 și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefundat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, la data de 17.09.2012 și precizată ulterior, reclamantul P. L. G. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea lui marca Hyundai Santamo, număr de identificare KMXMSE1SPXU053827, fără plata taxei de poluare, precum și emiterea de numere provizorii de circulație până la rămânere irevocabilă a prezentei hotărâri.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar pârâta a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare. Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Prin Sentința nr.2697/23.10.2012; Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul P. L. G., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor; a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul marca Hyundai, număr de identificare KMXMSE1SPXU053827, proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe poluare și să emită numere provizorii de circulație, valabile până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Hyundai Santamo, număr de identificare KMXMSE1SPXU053827, înmatriculat prima oară la 01.01.1998 în Spania, stat membru al U.E. și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă
Prin articolul 1 din Legea 9 /2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 republicată.
Ulterior, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art. 2 lit. i ale Legii nr. 9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea 571/2003 Republicată.
S-a constatat, deci, că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate menționându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, ne aflăm din nou într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 Republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Pin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa ce i-a fost solicitată spre plată reclamantului este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Astfel, față de art.148 alin.2 din Constituția României, art.90 din Tratatul UE, art.8 și 18 din Legea 554/2004, tribunalul a admis acțiunea precizată și completată și a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul marca Hyundai Santamo nr.de identificare KMXMSE1SPXU053827, proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe poluare prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012.
Întrucât până la data rămânerii irevocabile a sentinței judecătorești, reclamantul ar fi în imposibilitate de a folosi autoturismul, deși taxa la care a fost obligat să o plătească este nelegală, prima instanță a impus ca pârâta să fie obligată să emită numere de circulație provizorii.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Instituția P. – Județul Argeș, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă și susținând în esență următoarele:
- în mod greșit, instanța a reținut nesocotirea dispozițiilor art.90 din TCE de către Legea nr.9/2012, câtă vreme taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;
- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie, câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
La data de 30.01.2013, recurenta - pârâta a precizat că înțelege să-și întemeieze recursul pe dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege prin care OUG nr.50/2008 a fost abrogată.
Examinând criticile formulate, se constată că ele sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Hyundai Santamo, număr de identificare KMXMSE1SPXU053827, înmatriculat prima oară la 01.01.1998 în Spania, stat membru al U.E. a adresat o cerere pârâtei, Instituția P. - Județul Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare, cerere respinsă.
Argumentele invocate de recurenta-pârâtă în recursul formulat, referitoare la compatibilitatea taxei pe poluare cu dreptul european, nu pot fi reținute, pornind chiar de la conținutul cererii de obligare la înmatriculare fără plata taxei de emisii poluante, în care reclamantul, în mod corect, a arătat că norma internă este contrară dispozițiilor comunitare.
Chiar dacă taxa a fost calculată și plătită în temeiul dispozițiilor Legii nr.9/2012, obligatorie pentru autoritatea administrativă, reclamantul a invocat faptul că aceste dispoziții sunt contrare normei supranaționale. S-a arătat că art. 90 TCE (actual art.110 din TFUE), în raport de dispozițiilor art.148 Constituția României, are prioritate față de norma internă. O atare situație echivalează cu lipsa temeiului legal pentru plata creanței fiscale, care însă nu a fost analizată de către autoritatea administrativă.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
După prezentarea unei serii de argumente care confirmă legalitatea taxei instituită prin O.U.G. nr.50/2008, în raport cu normele dreptului comunitar, Curtea a reținut, că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie, nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a abrogat O.U.G. nr.50/2008, însă deși s-a menționat că taxa se va numi “taxa pentru emisiile poluante”, s-au avut în vedere criterii de determinare și un mod de calcul similar cu cel impus de actul normativ anterior, analizat de Curtea de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României.
Legea nouă a urmărit, tocmai în virtutea jurisprudenței T., înlăturarea discriminării reținută de curte, impunând obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul solicitării înmatriculării fără plata taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, de vreme ce, în prezent, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o soluție care nu se impune a fi cenzurată, întrucât aceasta a dat dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestită în sensul interpretării cererii reclamantului prin prisma dispozițiilor normelor europene interpretate de Curtea de la Luxemburg.
Curtea reține că Serviciul Înmatriculări este obligat să înmatriculeze autoturismul numai în raport de dispozițiile art.7 din Ordinul nr.1501/2006, care se referă la documentele necesare operațiunii de înmatriculare. Ca atare, față de argumentele sus menționate rezultă că va efectua verificări numai în ceea ce privește celelalte elemente impuse de procedura de înmatriculare și înregistrare a autovehiculelor la autoritatea publică, cu excluderea verificării existenței sau nu a dovezii plății taxei.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de declarat de INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.2697 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul P. L. G., domiciliat în Câmpulung, ., jud.Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, G. C. |
Red.G.A.
RDH/2 ex./22.02.2013
Jud.fond M. C. E.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1023/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3582/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
