Obligaţia de a face. Decizia nr. 3456/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

Decizia nr. 3456/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 883/46/2012*

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3456/R-C.

Ședința publică din 06 Noiembrie 2013

Curtea compusă din:

Președinte: G. C., președinte secție

Judecător S. U.

Judecător C. D.

Grefier I. P.

S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, împotriva sentinței nr. 22/F-C. din 16 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. M., domiciliat în comuna Bascov, . Argeș, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. V., în Pitești, ., ., ..

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Constatând că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Constată că, prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2012, reclamantul T. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor pentru a fi obligată la emiterea titlului de despăgubire și la efectuarea rapoartelor de evaluare a imobilelor ce formează obiectul dosarului nr._/FF-CC/2011.

În motivare s-a arătat că reclamantul este titularul dreptului de despăgubiri pentru suprafața de 11,25 ha., teren situat în ., sens în care s-a adresat în anul 2005 pârâtei și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fără ca acestea să-și îndeplinească obligațiile la care se referă art.13 și 16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.

La 20 noiembrie 2012, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire conform raportului de evaluare întocmit la 10 aprilie 2011, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere.

Prin sentința nr.22/F-C./16.01.2013, Curtea de Apel Pitești a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să emită titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare întocmit la 10 aprilie 2011, în 30 de zile de la rămâne definitivă și irevocabilă a sentinței în condițiile OUG nr.4/2012, așa cum a fost modificată prin Legea nr.117/2012. A fost respinsă cererea de obligare la plata daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărâri astfel, instanța a reținut că reclamantul este beneficiarul dreptului de despăgubiri pentru suprafața de 11,25 ha., situată în ., drept a cărui valorificare este în sarcina pârâtei, în conformitate cu disp.art.16 alin.7 din Lega nr.247/2005 și care, deși au trecut 7 ani, nu s-a materializat.

A mai reținut instanța de fond că adoptarea OUG nr.4/2012 nu interzice judecarea acțiunilor privind acordarea titlului de despăgubire, dar și că în cauză s-a întocmit un raport de evaluare împotriva căruia nu s-au formulat obiecțiuni.

S-a concluzionat, reținându-se îndreptățirea reclamantului, îndreptățire care urmează să țină seama și de dispozițiile OUG nr.4/2012, cele prin care s-a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire până la data de 15 mai 2013.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând disp.art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă și susținând, în esență, următoarele:

- procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr.247/2005 este o procedură specială căreia nu-i sunt aplicabile termenele și condițiile din Legea contenciosului administrativ și în derularea căreia trebuie parcurse etapele prevăzute de lege. În derularea acestora s-a solicitat completarea dosarului cu o copie legalizată sau cu originalul contractului de cesiune și s-a apreciat că este necesar să mai fie clarificate aspecte ce țin de calitatea persoanei îndreptățite, respectiv a moștenitorilor înscriși în Anexa 23 și a regimului juridic al terenului. Se impunea așadar o reanalizare a validării, cu atât mai mult cu cât, răspunsul Comisiei Locale Budeasa nu reușește să clarifice toate elementele și să țină seama de faptul că nu sunt îndreptățiți la reconstituire moștenitorii care au renunțat la o succesiune, aspecte ce nu au fost avute în de vedere nici de instanța de fond.

- în ceea ce privește raportul de evaluare acesta a fost încheiat în anul 2011 și se impune a fi reanalizat în raport de valoarea de piață a imobilului, reținând și că autoritatea nu se pronunță cu privire la valoare stabilită în raport, ci doar atestă faptul că evaluatorul a respectat Standardele Internaționale de Evaluare;

- se impunea să fie avute în vedere dispozițiile OUG nr.4/2012 și faptul că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare, reținându-se și intenția de reformare a legislației în domeniu;

- în mod greșit s-a stabilit obligația de emitere a deciziei în termen de 30 de zile de la încetarea suspendării pentru că astfel s-ar ajunge să fie nesocotite prevederile legale privind ordinea de soluționare a dosarelor de fond funciar, reținând și caracterul complex al procedurii, inclusiv pentru etapa evaluării.

Calea de atac a fost înregistrată spre soluționare la aceeași Curte de Apel față de dispozițiile Legii nr.2/2013.

Examinând criticile formulate, se constată că ele sunt fondate numai în sensul celor ce se vor arăta mai jos.

La data pronunțării prezentei decizii, dispozițiile Legii nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despăgubire sunt abrogate, fiind înlocuite cu procedura prevăzută de art.21 și urm. din Legea nr.165/2013, aspect care va produce consecințe și asupra excepțiilor de fond ce pot fi incidente în cauză.

Potrivit art.17 din Legea nr.165/2013 se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor care, conform art.18 alin.3 din același act normativ care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Ca atare, sub aspectul capacității procesuale de folosință, CCSD își încetează existența ca organ administrativ învestit cu soluționarea dosarelor de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile legilor speciale de restituire, fiind înlocuită de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia toate atribuțiile acesteia și implicit calitatea procesuală a CCSD în dosarele în curs.

Nu numai prevederile legii noi cu implicații asupra părților în dosare trebuie recunoscute ca aplicabile ci și cele care reglementează procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declară în art.4 al legii că dispozițiile acesteia “se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Curtea reține astfel că potrivit art.21 din Legea nr.165/2013 pentru acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului.

Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu, iar numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

De asemenea, art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi (pentru dosarele de fond funciar).

În cauză, în urma cererii de reconstituire formulată la 14 septembrie 2005 s-a format dosarul de despăgubire nr._/FFCC/25 ianuarie 2011, pentru moștenitorii autorului S. I., respectiv N. M., Z. F. și S. R. C., în baza Hotărârii Comisiei Județene Argeș nr.95/21 iulie 2010, în care la poziția 155 Anexa 23 s-a înscris dreptul asupra terenului de 11,25 ha.

Ulterior, în urma memoriului formulat de reclamant și înregistrat sub nr.4179/DFF/20 iunie 2012, A.N.R.P. a comunicat suspendarea procedurii ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr.4/2012, iar la 19 decembrie 2012 s-au solicitat relații de natură să completeze informațiile depuse în dosarul de despăgubiri, deși la 10 aprilie 2011 se întocmise raportul de evaluare prin care s-a stabilit îndreptățirea la suma de 7.519.430 lei.

Asupra excepției de prematuritate a cererii, Curtea constată că legea anterioară nu prevedea un termen pentru soluționarea dosarelor înaintate Secretariatului Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă intervalul de timp în care, în cazul de față, C. nu a îndeplinit actul de procedură potrivit art.16 din Legea nr.247/2005, depășește un termen rezonabil, necesar autorității pârâte pentru emiterea deciziei sau trimiterea la reevaluare.

Chiar dacă C.C.S.D. avea de soluționat un număr mare de cereri, ținând seama în cazul de față de poziția persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, au fost încălcate obligațiile prevăzute la art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, prin nesoluționarea cererii.

O atare atitudine a permis incidența noului act normativ în cazul unei dispoziții emisă de o autoritate ceea ce face ca lipsirea reclamantului de drepturile cuvenite să depășească o limită rezonabilă de timp.

Așa cum s-a arătat mai sus, art.34 din Legea nr.165/2013 prevede un termen de 36 de luni de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D., în care s-au emis dispoziții pentru recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii în condițiile legilor speciale.

Însă art.110 alin.3 Cod procedură civilă, aplicabil în prezenta cauză, față de data sesizării instanței, permite ca, înainte de împlinirea termenului, să se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori instanța apreciază că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.

Prematuritatea invocată de către C.N.C.I. în notele scrise se raportează la un act normativ nou, care prorogă termenul de soluționare al dosarelor, care se interpune pe fondul unei proceduri în curs și care permite chiar reanalizarea îndreptățirii persoanei solicitante la măsuri reparatorii și a întinderii acestora.

Faptul că dosarul ar fi incomplet și că s-a solicitat Comisiei Locale Budeasa întregirea acestuia cu înscrisuri care să ateste dacă întreaga suprafață de teren se cuvine reclamantului, nu justifică nesocotirea dreptului, dosarul urmând a fi soluționat în conformitate cu dispozițiile noii legi. În considerarea acestora C.N.C.I. are posibilitatea să evalueze îndreptățirea reclamantului, necesitatea completării documentației și valorificarea sau nu a actelor preparatorii deja realizate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile Legii nr.165/2013, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că o va obliga pe pârâtă la soluționarea dosarului reclamantului în condițiile Legii nr.165/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței nr. 22/F-C. din 16 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. M., domiciliat în comuna Bascov, . Argeș, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. V., în Pitești, ., ., ..

Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pe pârâta subrogată să soluționeze dosarul nr._/FFCC/2011, în condițiile Legii nr.165/2013.

Menține sentința cu privire la daunele cominatorii și cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Președinte,

G. C.

Judecător,

S. U.

Judecător,

C. D.

Grefier,

I. P.

Red. G.C./19.11.2013

EM/GM/4 ex.

Jud.fond: D.R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 3456/2013. Curtea de Apel PITEŞTI