Obligaţia de a face. Decizia nr. 3043/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3043/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 17621/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 3043/R-C.
Ședința publică din 09 octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. M. - judecător
C. D. - judecător
G. A. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.1647 din 21 august 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta C. C. D., cu domiciliul în Pitești, ., ., ., jud. Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.08.2012 și precizată ulterior, reclamanta C. C. D. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr.9583/17.01.2012 și restituirea sumei de 5480 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca BMW X3, fabricat în anul 2008, plus dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca BMW X3, fabricat în anul 2008 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 5480 lei, contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin Sentința nr. 1647/21.08.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă; a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.9583/2012, emisă de AFP Pitești; a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 5480 lei, reprezentând taxă de poluare; a respins capetele de cerere privind dobânda și cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2012, reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca BMW X3, fabricat în anul 2008. În vederea înmatriculării în România, reclamanta a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 5480 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice .
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, niciun Stat Membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un Stat Membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art. 214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
Reținând că, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 9583/2012, emisă de AFP Pitești și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 5480 lei, reprezentând taxă de poluare. A respins capătul de cerere privind dobânda și cheltuielile de judecată, deoarece nu s-a putut reține culpa procesuală a pârâtelor.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs pârâta AFP Pitești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, se susține că greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea taxei pe poluare, având în vedere că AFP Pitești, nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale cu privire la calculul valorii taxei pe poluare, iar taxa nu este contrară normelor comunitare, ci respectă principiul „poluatorul plătește”.
Recurenta mai arată că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, conform art. 1 al. 1 din OUG 50/2008, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză. AFP Pitești are atribuții numai în ceea ce privește calculul și încasarea taxei, potrivit art. 5 din OUG 50/2008, astfel că cererea reclamantului este formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Analizând sentința, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, dar și din oficiu, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Este nefondat motivul de recurs, prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Pitești.
Este adevărat că, potrivit art. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Calculul și colectarea ei sunt, însă, atribuții ale autorității fiscale teritoriale în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (art. 5 din același act normativ).
Prevederile legale de mai sus conferă legitimare procesuală pasivă organului fiscal în cererea de restituire întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 din O.G. nr.92/2003, acesta având, totodată, acțiune în garanție sau în regres împotriva autorității care gestionează respectiva taxă.
Pe fond, așa cum a reținut prima instanță, specificul situației este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C-47/88, R.., p.I-4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C-2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al art.110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.., p.I-4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr.50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2008, Curtea a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p.1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, R.., p.I-4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p.I-9643, punctul 40).
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit, astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Cu probele administrate în fața instanței de fond, însă, reclamanta nu a făcut dovada că autoturismul pentru care a fost obligată să plătească taxa pe poluare în discuție a fost dobândit și înmatriculat pentru prima oară într-un stat membru UE, nedepunând la dosar înscrisuri în acest sens.
Mai mult, deși în recurs i s-a făcut adresă prin care i s-a pus în vedere să probeze că autoturismul provine din Uniunea Europeană și a fost înmatriculat pentru prima oară într-o țară membră U.E., aceasta nu s-a conformat, astfel că, în cauză, nu sunt îndeplinite criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
În consecință, pentru aceste motive, în baza art. 312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința primei instanțe, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.2085/20 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta . SRL, cu sediul în com. Morărești, .. Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Modifică sentința de mai sus, în sensul că pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. M. | Judecător, C. D. | Judecător, G. A. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.G.A.
RDH/4 ex./28.10.2013
Jud.fond N. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2882/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 553/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
