Anulare act administrativ. Sentința nr. 58/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 58/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 2943/86/2014*
Dosar nr._ - completare dispozitiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 58
Ședința publică din 10 Martie 2015
Președinte G. C.
Grefier M. D.
Pe rol, soluționarea cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 33 din 10 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, formulată de petentul V. R. cu sediul ales la Cabinet Avocat V. R. – Suceava, .. 10, ., ., în contradictoriu cu intimatul C. De M. - prin Președinte cu sediul în București, Piața Sf. Ș., nr. 7, sector 2.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând cererea în stare de judecată a trecut la soluționarea acesteia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ la data de 29 decembrie 2014, petentul V. R. a solicitat completarea dispozitivului sentinței nr.33 din 10 noiembrie 2014 pronunțată în dosar nr._ , în sensul pronunțării instanței cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar reprezentând onorariul de avocat solicitat.
În motivarea cererii, petentul a arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 29 al. 1, art. 31 al. 1 din Legea nr. 51/1995 și art. 127 al. 1 din Statut, precum și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 46 al. 1 din Legea nr. 51/1995, rezultă că ar fi eronată o ipotetică susținere referitoare la faptul că o persoană fizică nu poate realiza activități de asistență juridică, pentru ea însăși, ca și avocat și că reprezentarea și asistarea exclud identitatea de persoană fizică dintre avocat și clientul său, în condițiile în care, pe de o parte, acest punct de vedere nu este susținut de o motivare în drept, iar, pe de altă parte, în condițiile în care au existat cheltuieli de judecată conform dovezilor existente la dosar, cheltuieli care s-au materializat într-un prejudiciu material adus subsemnatului, neexistând nici o interdicție în Legea nr. 51/1995 și Statut cu privire la dubla calitate de avocat și parte într-o pricină.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții", C. de M.. Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
A solicitat admiterea cererii de completare dispozitiv, în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate de el în cauză reprezentând onorariu de avocat, conform împuternicirii avocațiale și chitanței depuse la dosarul cauzei.
Prin întâmpinare și completarea la întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii de completare ca neîntemeiată.
A susținut că cheltuielile de judecată trebuie să acopere pentru cel care a câștigat, în totul și în exclusivitate procesul, toate sumele avansate în vederea realizării judecății și doar sumele care au fost efectiv plătite și dovedite; că nu are cunoștință dacă la dosarul cauzei există contractul de asistență încheiat între contestatorul V. R. și Cabinetul de Avocat V. R., în prezenta cauză atât contestatorul cât și avocatul fiind una și aceeași persoană.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 108 (1) din Statutul avocatului, Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia.
Conform dispozițiilor articolului 128 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, „ onorariul, se stabilește prin negociere, cu partea “ ori în prezenta cauză negocierea nu a existat deoarece atât contestatorul cât și apărătorul, sunt una și aceeași persoană.
Cheltuielile de judecată se acorda părții îndreptățite care demonstrează că a efectuat efectiv plățile prin documente justificative.
Onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea, la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care că plata s-a făcut efectiv.
În acest sens, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța va trebui să analizeze în ce măsura cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate.
În fine, a învederat că împotriva sentinței nr.33/10.11.2014 a Curții de Apel Suceava, C. de mediere a formulat recurs iar în prezent dosarul se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul având posibilitatea lămuririi acestei situații în calea de atac.
A considerat că prin această cerere de completare se tergiversează soluționarea cauzei din dosarul civil nr._ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând cererea de completare a hotărârii formulată, instanța constată că este nefondată :
În dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.33/10.11.2014 a Curții de Apel Suceava, reclamantul V. R. s-a reprezentat pe sine, având calitatea de avocat în Baroul Suceava.
În situația dată, reclamantul ca persoană fizică reclamantă se identifică cu calitatea sa de avocat, neputând fi pusă în discuție reprezentarea sau asistarea sa de către sine.
Prevederile art.29 al.1 și art.31 al.1 din Legea nr.51/95 nu sunt astfel de aplicare, reclamantul neputând fi propriul său client în sensul textului menționat ( art.31 al.1 ).
Invocarea de către reclamant a prevederilor art.46 al.1 din Legea nr.51/1995 este de asemenea inutilă, nefiind dată situația prevăzută de text, vizând interdicția de a asista sau reprezenta părți cu interese contrare în cauză.
Art.127 al.1 din Statutul Profesiei de Avocat vizează de asemenea situația dreptului la onorariu al avocatului, pentru acoperirea cheltuielilor efectuate în interesul clientului său, ori la calitatea de client sie însuși a reclamantului, ne-am referit și cu ocazia precizărilor vizând aplicabilitatea art.31 al.1 din Legea nr.51/1995.
Pentru culpa procesuală, textele art.451(1) și 453(1) Cod proc. civilă prevăd într-adevăr suportarea cheltuielilor de judecată de către partea care a pierdut procesul, însă aceste cheltuieli nu constau numai în onorariu de avocat.
Cum în cauză însă cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat nu se justifică, iar alte cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Situația prevăzută de art.444(1,3) Cod proc. civilă nefiind dată, se va respinge, ca nefondată, cererea..
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 33 din 10 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, formulată de petentul V. R. cu sediul ales la Cabinet Avocat V. R. – Suceava, .. 10, ., ., în contradictoriu cu intimatul C. De M. - prin Președinte cu sediul în București, Piața Sf. Ș., nr. 7, sector 2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2015.
Președinte, Grefier,
Red. GC.
Tehnored. MD.
4ex/30 martie 2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1714/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1528/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
