Pretentii. Decizia nr. 1688/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1688/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 1732/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1688
Ședința publică din 24 martie 2015
Președinte Vințilă N.
Judecător G. C.
Judecător N. D.
Grefier H. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul N. A., domiciliat în ., județul Suceava și în . împotriva sentinței nr. 6396 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, .. 7.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care, verificându-și competența, în baza art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct.3 Cod procedură civilă și art.10 al.2 din Legea nr. 554/2004 și constatând recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr._ din data de 24.02.2014, reclamantul N. A. a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Suceava la restituirea sumei de 2.285 lei reprezentând timbru de mediu, solicitată și achitată în vederea primei înmatriculări a unui autoturism în România, conform chitanței . nr._ din 20.08.2013, plata dobânzii aferente, astfel cum este prevăzut în art. 124 cod procedură fiscală, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 6396 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul N. A., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P.Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs N. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, a arătat că în forma inițială a Legii n. 9/2012, aplicabilă în perioada 13-30 ianuarie 2012, taxa pentru emisiile poluante a fost percepută și pentru „ primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi”.
A invocat art. 4 alin. 2 din Legea 9/201 și a arătat că la 31 ianuarie 2012, a încetat perioada de suspendare stabilită de OUG nr. 1/2012, iar începând cu data de 1 ianuarie 2013 s-a revenit la aplicarea primei variante a Legii nr. 9/2012.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen care anterior a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat la plata unui timbru de mediu în cuantum de 2.285 lei achitat conform chitanței . nr._ din data de 20.08.2013. ( f. 13 dosar fond )
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate CJUE a explicat în concret care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nicio dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa reprezentând timbrul de mediu, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul N. A., domiciliat în ., județul Suceava și în . împotriva sentinței nr. 6396 din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal - în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, .. 7.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. V.N.
Jud. fond: P. I.
Tehnored. H.L.
Ex. 5/03.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2672/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 2171/2015. Curtea... → |
|---|
