Pretentii. Decizia nr. 2172/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2172/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 1246/40/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE SPEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR.2172
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Președinte G. F.
Judecător A. M. T.
Judecător C. T.
Grefier T. V.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, județul B., împotriva sentinței nr.1504 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind S. F. Orășenesc Săveni, Administrația F. pentru Mediu București și G. F. B. .
La apelul nominal au lipsit părțile .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând în conformitate cu prev. art. 131 raportat la art. 483 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), respectiv art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, constatând că recurenta a solicitat judecarea în lipsă și recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 13.03.2014, reclamantul G. F. B. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Orășenesc Săveni (ce s-au subrogat în drepturile D.G.F.P. B. - Administrația Finanțelor Publice Săveni) și Administrația F. pentru Mediu București a solicitat obligarea acestora la restituirea taxei de poluare achitate pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E., actualizată cu dobânda legală de la data plății taxei de poluare și cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.1504 din 24 septembrie 2014 Tribunalul B. – secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă în contradictoriu cu aceasta.
A admis acțiunea formulată de reclamantul G. F. B. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Orășenesc Săveni, obligând-o să restituie reclamantului suma de 1774 lei reprezentând taxa de poluare plătită cu chitanța . nr._/02.02.2010, dobânda fiscală aferentă acestei sume calculată începând cu data plății și până la data restituirii efective, precum și suma de 177 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M.1 – M.3 și N.1 – N.3, astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003. Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second – hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, trebuie utilizată interpretarea teleologică: în expunerea de motive care însoțesc proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitatea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second – hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru . CEJ a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă ca urmare a faptului că acestea traversează granița. De menționat este și faptul că taxa, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează fie în funcție de valoarea reală a autovehiculului, prețul facturat sau din prețul mașinii, Comisia Europeană a recunoscut că taxa pe poluare corespunde normelor comunitare și procedura demarată de către aceasta împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că nouă reglementare era compatibilă cu art.90 din TCE .
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii în conformitate cu art.124 Cod procedură fiscală consideră că aceste prevederi nu sunt aplicabile în speță, cererea nefiind adresată organului fiscal ci direct instanței de judecată.
De asemenea, consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin. 1 Cod procedură civilă privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală și pe parcursul procesului nu a avut o atitudine care să fi determinat acordarea cheltuielilor .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.” Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat. Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Este nefondată și critica recurentei cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pornind de la faptul că recurenta a pierdut procesul, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 453 Cod procedură civilă, care prevede „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.453 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, județul B., împotriva sentinței nr.1504 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind S. F. Orășenesc Săveni, Administrația F. pentru Mediu București și G. F. B. .
Obligă recurenta la plata în favoarea intimatului a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.G.F.
Tehno.T.V.
4 ex./04.05.2015
Jud. fond H. G.
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 2171/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 2257/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
